Pretentii. Decizia nr. 999/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2834/86/2013
Dosar nr._ /2014 - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 999
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Președinte C. T.
Judecător G. F.
Judecător A. M. T.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul I. D., domiciliat în comuna Hârtop, ., județul Suceava și cu domiciliul ales în municipiul Fălticeni, .. 20 la Cabinet Avocat I. S., împotriva sentinței nr. 4626 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – Serviciul Fiscal Municipal Fălticeni.
La apelul nominal au lipsit părțile .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art. 131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă și recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal cu dosar nr._ din data de 18.02.2013. reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Fălticeni a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1825 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 4626 din 11 septembrie 2014, Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul I. D. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Fălticeni, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. D.,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din acțiunea introductivă, reținând că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea și a făcut o aplicare greșită a legii.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Reclamantul a achitat, pentru înmatricularea unui autovehicul, o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în sumă de 1.825 lei, cu chitanța . nr._. din data de 19.01.2013.
La această dată erau în vigoare dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, a căror aplicare a fost suspendată până la data de 31.12.2012, prin adoptarea O.U.G. nr. 1/2012. Mai exact, începând cu data de 01.01.2013, a redevenit aplicabilă forma inițială a Legii nr. 9/2012, formă care, după cum vom arăta în cele ce urmează, nu intră în conflict cu dispozițiile comunitare.
În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxei menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu, fiind contrată art. 110 T.F.U.E. Curtea constată că, pentru atenuarea disparităților regionale și în realizarea scopului afirmat de creare a unei comunități economice consolidate, dreptul european limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor protecționiste și discriminatorii. În acest sens, art. 110 T.F.U.E. prohibește discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară, rostul acestei reglementări fiind de a interzice impuneri fiscale diferite între produsele importate și cele similare autohtone, astfel încât să se excludă posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să se producă efecte discriminatorii.
Prin urmare, posibilitatea înlăturării legii naționale ca fiind contrară art. 110 T.F.U.E. este condiționată de existența unei stări de discriminare între autovehiculele aflate deja pe piața națională și a celor înmatriculate si achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii. Or, art. 4 alin. 1 din Legea 9/2012 stabilește că: obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. Mai mult, la alin. 2 al aceluiași articol (care a redevenit aplicabil după data de 01.01.2013) se arată că „obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin urmare, în soluția legii interne, la data la care reclamantul a achitat taxa, obligația de plată a taxei este impusă, fără discriminare, tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă sau comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor înmatriculate anterior în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială de primă înmatriculare. Așadar, cum la data achitării taxei pentru emisii poluante era în vigoare Legea nr. 9/2012, Curtea constată inexistența tratamentului discriminatoriu constatat de C.J.U.E. în cauzele T. (C-402/09, 07 aprilie 2011), O. și .. (C-136/10 și C-178/10), I. (C-336/10), Ș. și I. (C-29/11 și C-30/11).
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante, aceasta era datorată potrivit legii naționale, atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I. D., domiciliat în comuna Hârtop, ., județul Suceava și cu domiciliul ales în municipiul Fălticeni, .. 20 la Cabinet Avocat I. S., împotriva sentinței nr. 4626 din 11 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, intimată fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – Serviciul Fiscal Municipal Fălticeni.
Definitiv.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.C.
Tehno. T.V.
2 ex./20.03.2015
Jud. fond M. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 208/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
