Pretentii. Decizia nr. 257/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 9125/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 257
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
Președinte V. L.
Judecător D. D.
Judecător P. D.
Grefier D. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4949 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, reclamantă intimată fiind Ș. A. I..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 3 și art. 483 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 8 și art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, se declară competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei.
Totodată, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 03 septembrie 2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta Ș. A. I. a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava la restituirea sumei de 12.014 lei, reprezentând taxă timbru mediu pentru autovehicule, taxă prelevată nelegal, la plata dobânzii legale aferente sumei încasate ilegal, de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4949 din 25 septembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 12.014 lei, reprezentând taxă timbru de mediu, plătită cu ocazia primei înmatriculări, cu chitanța ., nr._/19.08.2013, să-i achite dobânzile calculate potrivit art.120 al. 7 Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii, și să-i plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtaDirecția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că O.U.G. nr. 9/2013 a fost adoptată din necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Prin adoptarea acestui act normativ s-a avut în vedere conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012, potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
La elaborarea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
În jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective.
Nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu instituit prin actul normativ menționat respectând exigențele art. 90 TCE.
În mod greșit prima instanță a obligat-o la acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală.Dobânda fiscală se acordă doar sumelor care se restituie sau se rambursează de la bugetul de stat.
Întrucât suma reprezentând timbru de mediu nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003, republicată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Deși legal citată, reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca VW PASSAT, achiziționat din spațiul Comunității Europene, o taxă de mediu în valoare de_ lei, la data de 19 august 2013, conform chitanței . nr._.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege citate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4 nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene, potrivit căruia „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță este achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile reclamantei privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Hotărârile pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente în cauză, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamanta, care a achiziționat un vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligată a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Este de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție comunitară care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri precum autovehiculele.
Reclamanta a invocat o discriminare față de persoanele care și-au înmatriculat deja autovehiculele în România fără plata acestei taxe. Din perspectiva aplicării art. 110 din T.F.U.E., acest lucru este irelevant (și oricum nu se află în situații similare cele două categorii de persoane), acesta interzice doar discriminarea între produsele naționale și cele provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, în sensul că statele membre nu pot impune taxe la importul unor produse din Uniunea Europeană, ceea ce determină cheltuieli suplimentare, pentru a-și favoriza producția produselor naționale. Or, atât timp cât și mașinile importate din alte state membre ale Uniunii Europene, ca și cele produse în România sunt supuse aceleiași taxe pentru emisii poluante, art. 110 TFUE invocat nu e aplicabil.
Așadar, cum pentru înmatricularea autovehiculului reclamanta trebuie să achite taxa prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013, în mod greșit a dispus instanța restituirea acestei taxe.
Constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material aplicabile în speță, O.U.G. nr.9/2013 necontravenind prevederilor art. 110 din TFUE, în temeiul art. 496, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința civilă recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4949 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, reclamantă intimată fiind Ș. A. I., CNP_, domiciliată în municipiul Suceava, ., ., ., județul Suceava.
Casează în tot sentința civilă nr. 4949 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ și, în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat P.D.
Judecător fond P. C.
Tehnoredactat Dir.E.
4 ex. / 30 ianuarie 2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 871/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 511/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
