Alte cereri. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 572/59/2013
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 20.05.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 19 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. P. S. M. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu intimatul M. L. prin Primar împotriva deciziei civile nr.4003/22.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ ***.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat A. J. în reprezentarea reclamantei revizuente, iar în reprezentarea pârâtului intimat se prezintă consilier juridic Otescu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtului, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta revizuentei.
Instanța pune în discuție excepția admisibilității cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuentei solicită respingerea excepția inadmisibilității cererii de revizuire, considerând că aceasta este admisibilă
Reprezentanta intimatului solicită admiterea excepției, considerând că este inadmisibil, cererea de revizuire.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei revizuente solicită admiterea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art.322 pct. 12 alin. 2 Cod procedură civilă, cu consecințele ulterioare, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea cererii de revizuire pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de revizuire:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ /30.05.2013, revizuenta S.C. P. S. M. S.R.L. Timișoara a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4003/22.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ ***.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, instanța de recurs trebuia sa aibă în vedere faptul ca prin acțiunea formulata pe rolul Tribunalului T., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța prima instanța sa dispună obligarea Mun. L. prin Primarul Mun. L. la finalizarea procedurilor de negociere directă, în temeiul art. 122 lit. i din Ordonanța 34/2006 care să culmineze cu încheierea actului adițional la contractul de lucrări nr._/30.10.2007, cu cheltuieli de judecată.
Așa cum s-a arătat și prin acțiunea formulată, în data de 30.10.2007 în baza OUG 34/2006 și cu respectarea acestor dispoziții s-a încheiat intre reclamanta și M. L. contractul de lucrări nr._/30.10.2007 având ca obiectiv „Transformare . sociale".
Ulterior încheierii contractului, la data de 20.11.2007, cu ocazia încheierii procesului-verbal înregistrat sub nr._/27.11.2007, prin care a fost predat frontul de lucru către reclamantă s-a constatat necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare, care nu au putut fi previzionate la momentul organizării procedurii de achiziție publica, lucrări pentru care a solicitat încheierea actului adițional și care se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 122 lit. i din OG 34/2006.
Mai mult, la predarea frontului de lucru au existat și alte lucrări care au fost solicitate chiar de către Primăria L. motiv pentru care apreciază ca obiectul contractului era unul licit.
Astfel cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei, aceste lucrări îmbrăca indubitabil forma celor prevăzute de art. 122 lit. i din OG 34/2006, (în forma în vigoare la data prestării lor parțiale).
Astfel, Proiectantul a întocmit Caietul de sarcini - Liste de cantități pentru aceste lucrări, așa cum rezultă din adresa nr._/15.04.2008, în cadrul căruia se prevede că „Lucrările sunt apărute în perioada de execuție și sunt întocmite și avizate de proiectantul general al lucrării și sunt strict necesare pentru derularea investiției".
Prin Hotărârea Consiliului Local L. nr. 74/17.04.2008 a fost aprobat acest caiet de sarcini, urmând sa se procedeze la derularea negocierii pentru realizarea lucrărilor, iar aceasta HCL nu a fost pusa în aplicare.
Consideră ca a fost de bună credință și întrucât aceste dispoziții erau obligatorii pentru reclamantă, a procedat la executarea unora dintre aceste lucrări, în principal cele a căror executare era absolut necesar a fi realizata anterior executării lucrărilor care făceau obiectul contractului încheiat cu beneficiarul, în conformitate cu dispozițiile art. 10.4 alin. 1 din contract care prevede ca „executantul are obligația de a respecta și executa dispozițiile achizitorului în orice problema menționata sau nu în contract, referitoare la lucrare."
De asemenea, învederează și faptul ca a încercat derularea procedurilor de negociere cu pârâta pentru lucrările suplimentare, însă pârâta a refuzat categoric sa finalizeze procedurile de negociere cu reclamanta pentru lucrările pe care le comandase, în temeiul art. 122 lit. i din OUG 34/2006, refuzând încheierea actului adițional care sa consemneze condiții.
Mai mult, beneficiarul a inițiat aceasta procedura, deși a solicitat acestuia finalizarea procedurii prin încheierea actului adițional, solicitările au rămas fără un răspuns din partea sa.
De asemenea solicită a se avea în vedere faptul ca la data de 20.11.2007, cu ocazia predării frontului de lucru și a amplasamentului la lucrarea „Transformare . sociale", s-a încheiat un proces-verbal din care rezultă necesitatea efectuării unor lucrări care se „vor executa pe baza unei dispoziții de șantier și a unei note de comanda suplimentare".
Cu atât mai mult se impune a se avea în vedere și răspunsul paratului M. L. prin Primarul Mun. L. - C. Investiții la interogatoriul din data de 21.02.2012 depus în Dosarul nr._ prin care a recunoscut ca necesitatea efectuării acestor lucrări suplimentare a fost constatata de către reprezentanții acestuia, în speța de echipa de proiectare, dirigintele de șantier și aprobate de Biroul de investiții care au certificat exactitatea și oportunitatea acestora.
În aceste condiții apreciază ca, în mod greșit, prima instanța a reținut că procedurile de negociere nu au fost finalizate din culpa reclamantei datorită refuzului de a sa participa la procedurile de negociere din data de 19.06.2009 și din 25.06.2009.
Astfel prin adresa 307/26.06.2009 a învederat pârâtei faptul că pentru a putea participa la negocierea privind „:Transformare . sociale-execuție lucrări suplimentare" înregistrată la autoritatea contractanta sub nr._/25.06.2009 este necesar să i se transmită toate listele de cantități (documentația descriptiva) cuprinse în Caietul de sarcini nr. 2, aprobat prin Hot. Consiliului Local nr. 74/17.04.2008.Lucrarile suplimentare reprezintă un tot unitar, cu o desfășurare cronologica impusa tehnologic și fără a se putea diviza.
Ulterior, prin adresa nr. 46/25.05.2010 referitor la contractul nr._/30.10.2007 privind „Transformare . sociale" a revenit la adresele din data de 245/25.08.2008 și 368/28.09.2009 prin care a solicitat întocmirea documentelor necesare pentru a se aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru lucrările suplimentare conform art. 122 lit. i din OUG 34/2006, cu completările și modificările ulterioare și pentru prelungirea termenului de execuție în baza art. 15.1 din contract.
Prin această adresă a comunicat faptul că în data de 20.11.2007 s-a procedat la predarea către achizitor a frontului de lucru și a amplasamentului, data la care s-a încheiat procesul-verbal nr._/27.11.2007, prin care au fost solicitate lucrări suplimentare necuprinse în documentația de licitație, dar care erau strict necesare.
De asemenea, a învederat și faptul ca în urma acestui proces verbal s-a emis Ordinul de începere a lucrărilor, lucrări care au fost materializate în Caietul de Sarcini Nr. 2, aprobat de Consiliul Local, prin hotărârea nr. 74/17.04.2008.
Prin aceeași adresa a învederat faptul că potrivit dispozițiilor art. Art. 10.4 alin. 1 din contractul nr._/30.10.2007, în calitate de executant avea obligația de respecta și executa dispozițiile achizitorului în orice problema menționata sau nu în contract, referitoare la contract. În cazul în executantul consideră că dispozițiile achizitorului sunt nejustificate sau inoportune, avea dreptul de a ridica obiecții în scris, fără ca obiecțiile respective sa-l absolve de obligația de a executa dispozițiile primite, cu excepția cazului în care acestea contravin prevederilor legale.
De asemenea, a învederat și faptul ca prin adresa nr. 245/25.08.2008 a solicitat asigurarea fondurilor necesare pentru executarea contractului, inclusiv pentru lucrările suplimentare, fără a primi un răspuns în acest sens.
Datorită lipsei fondurilor, a solicitat prin adresa 296/20.10.2008 prelungirea termenului de execuție cu 12 luni calendaristice, la care biroul de investiții ne-a răspuns ca pentru anii 2007-2008 nu au fost asigurate fondurile la nivelul contractului ci mai puțin de 50 % motiv pentru care s-a aprobat prelungirea termenului de execuție.
Astfel, datorită lipsei fondurilor necesare derulării acestui contract pe o durata de aproximativ un an calendaristic, prin adresa nr. 368/28.09.2009 a solicitat o noua prelungire a termenului de execuție în baza art. 15 alin. I și III din contract.
Astfel, consideră că aceste interpretări ale instanței de recurs sunt trunchiate, parțiale a textului de lege invocat de către reclamanta, desigur favorabile paratei, care nu au fost în măsura sa justifice un refuz.
Totodată apreciază că nici celelalte argumente aduse în sprijinul acestei atitudini abuzive și care denota rea-credința din partea cocontractantului, potrivit cărora conform reglementarilor din Manualul Achizițiilor Publice, volumul 2, cap. 11, secțiunea 11.1 „în orice situație prețul contractului nu poate fi modificat" nu au susținere în fata acestei situații extrem de clare și se refera la cu totul alta ipoteza ".
Așa cum a menționat, în situația de față nu se pune problema modificării prețului inițial ci doar a negocierii prețului, termenelor și condițiilor pentru lucrările suplimentare, care nu au fost cuprinse în obiectul contractului dar care se impun, fiind strict necesare pentru derularea investiției.
Pentru a fi negociate clauzele contractuale, în speța prețul, tipul și volumul de lucrări, acestea trebuie să existe într-un document atașat celui principal, în prealabil negociat, întrucât valoarea și propunerea tehnica aferente sunt ferme, de negocierea clauzelor contractului în desfășurare nici nu poate fi vorba, de aceea se impune încheierea unui act adițional.
Așa cum a menționat și prin notele de ședința depuse la termenul din data de 10.04.2012 depusă în fața Curții de Apel Timișoara, actul adițional reprezintă un acord intervenit între părțile care au semnat un contract, prin care acestea convin asupra modificării, completării sau încetării ulterioare a acestuia, deci nu are obiect, ci doar articole de schimbare a celor din contractul de baza.
Așadar, în speța, sunt îndeplinite toate condițiile cerute de procedura prevăzuta în art. 122 lit. i din OUG 34/2006 motiv pentru care consideră că se impune finalizarea procedurii de negociere directa prin încheierea actului adițional.
O astfel de interpretare trunchiată, cenzurata vine în contradicție și cu prevederile art. 122 lit. i din OUG 34/2006 conform cărora valoarea cumulata a contractelor atribuite pentru lucrări și servicii suplimentare/adiționale nu poate depăși 50% din valoarea contractului inițial.
În acest sens, solicită ase avea în vedere și răspunsul Autorității Naționale pentru reglementarea și monitorizarea achizițiilor publice din subordinea Guvernului referitor la adresa pârâtei nr._/18.04.2011, potrivit căreia „Autoritatea contractanta, în conformitate cu principiul asumării răspunderii, are obligația de a verifica daca sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile aplicării art.122 lit.1 din OUG 34/2006 în vederea contractării serviciilor/lucrărilor adiționale care nu au fost incluse în contractul inițial și în funcție de concluziile rezultate, de a aplica procedura corespunzătoare, de care instanța nu a ținut cont.
Mai mult, a procedat la executarea unora dintre aceste lucrări, cele a căror executare era absolut necesar a fi realizata anterior executării lucrărilor care făceau obiectul contractului încheiat cu beneficiarul, respectiv nu a executat decât ceea ce era absolut necesar a se executa dintre lucrările suplimentare, dar obligatorii cuprinse în procesul verbal nr._/27.11.2007.
Consideră ca ambele instanțe, în mod eronat, au reținut faptul ca din conținutul procesului verbal nu rezulta existenta unor lucrări absolut necesare, de a fi executate anterior celor prevăzute în contract întrucât părțile au menționat în acest înscris ca „lucrările suplimentare se vor executa pe baza unei dispoziții de șantier și a unei note de comanda suplimentare ", acte ce au fost întocmite de proiectant și achizitor.
Insă învederează faptul ca aceasta este procedura legala pe care deși părțile contractante erau obligate s-o respecte, intimata a încălcat-o.
De asemenea, în mod greșit, s-a reținut și faptul ca aceste lucrări nu se încadrează în categoria celor pentru care se solicita obligarea Municipiului L. la încheierea unui act adițional, conform art. 122 lit.i din OUG 34/2006 întrucât aceste prevederi se refera la lucrări „care datorita unor circumstanțe neprevăzute au devenit necesare pentru "îndeplinirea contractului în cauza" numai daca se respecta cumulativ condițiile prevăzute în același text.
Cu toate ca aspectele invocate de intimata nu au niciun suport real, nu au fost dovedite, iar vina exclusiva pentru întârzierea lucrărilor și imposibilitatea finalizării lucrărilor aparține acesteia, Curtea de apel Timișoara constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 122 lit. I din OUG 34/2006 întrucât „starea de fapt menționată în procesul verbal amintit nu conține circumstanțele neprevăzute deoarece lucrările suplimentare erau vizibile cu diligente minime și puteau fi cu ușurința cunoscute înainte de încheierea contractului."
Mai mult, cu privire Ia aspectele reținute, în mod eronat, de către Curtea de Apel Timișoara, solicită a se avea în vedere faptul ca după încheierea licitației și semnarea contractului între părți urma predarea frontului de lucru, ocazie cu care se putea stabili eventualele lucrări suplimentare obligatorii, contractul fiind încheiat pentru lucrările licitate.
În mod eronat, a reținut prima instanța procedura de negociere a fost inițiata de către pârâta, însă reclamanta a refuzat să se prezinte sau s își exprime în vreun fel poziția fata de cele doua invitații de negociere.
La fel ca și prima instanța și Curtea de apel Timișoara, în mod eronat, a constatat ca acțiunea reclamantei este neîntemeiata reținând ca procedura de negociere a fost demarata, dar a refuzat participarea, iar încheierea unui act adițional la contractul inițial prin aplicarea art. 122 lit. i din OUG 34/2006 nu se justifică față de prevederile acestui text de lege, raportat la lucrările suplimentare enumerate în procesul verbal încheiat de părți la data de 20.11.2007.
Mai mult, instanța de recurs a reținut, în mod greșit faptul ca „acordul pârtilor cu privire la așa zisele circumstanțe neprevăzute este irelevant în cazul contractelor administrative", neținând seama de cele doua momente în executarea contractului: semnarea pentru lucrările licitate, predarea frontului de lucru.
De asemenea, în mod eronat, apreciază ca nu este în interes public încheierea unui contract de achiziție publică de lucrări prin procedura negocierii directe fără publicarea prealabila a unui anunț de participare daca lucrările suplimentare nu rezultau din împrejurări cu adevărat neprevăzute deoarece se înlătura astfel din procedura alte persoane interesate de achiziție.
II. Întâmpinarea intimatului:
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În considerate se arată că, în motivarea cererii s-a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv obligarea Municipiului L. prin Primarul Municipiului L. la finalizarea procedurilor de negociere directă, în temeiul art. 122 lit.i din Ordonanța 34/2006 care să culmineze cu încheierea actului adițional la contractul de lucrări nr._/30.10.2007. Astfel, s-a susținut că prin hotărârea pronunțată instanța a înlăturat aplicabilitatea art. 122 lit. i din Ordonanța nr. 34/2006 - text invocat de revizuent ca temei de drept atât în cererea de chemare în judecată cât și în cererea de recurs.
Consideră că acest aspect nu poate fi reținut atâta timp cât inclusiv revizuentul precizează faptul că instanța de recurs ,,a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 122 lit.i din OUG 34/2006, lucru ce denotă că instanța a analizat întreg cadru legislativ aplicabil în speță, ambient legislativ de care a ținut cont de asemenea și prima instanță.
Deci, deși revizuenta a invocat ipoteza prevăzută de pct. 2 din art. 322 Cod procedură civilă respectiv „instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", în esență, susținerile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul în care instanța de judecată a interpretat materialul probator administrat în cauză, precum și la modul în care s-a făcut interpretarea și aplicarea normelor juridice incidente în speță.
Astfel, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se poate obține desființarea doar a anumitor hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, pentru motive de netemeinicie, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum și consecințele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia și apoi al motivelor de revizuire invocate.
Având în vedere aceste aspecte, solicită a se observa că revizuenta a invocat doar generic dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, însă fără a-și motiva acțiunea pe aceste dispoziții, iar nemulțumirile față de soluționarea fondului pricinilor, cu care acesta a învestit inclusiv instanța de recurs, neputând fi circumstanțiate vreunuia din motivele prevăzute de lege și aplicabile revizuirii.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii până în momentul soluționării cererii de revizuire solicită respingerea acestei cereri având în vedere în primul rând netemeinicia ei, iar în al doilea temeiul de drept în baza căruia se solicită suspendarea, respectiv art.506 NCPC, atâta timp cât temeiul legal al acțiunii este vechiul C.P.C și mai mult decât atât nici măcar nu este vorba despre o hotărâre care să fie pusă în executare.
În consecință, având în vedere cele menționate mai sus, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată, și menținerea deciziei civile ca fiind întrutotul temeinică și legală.
III. Aprecierea Curții de Apel:
Analizând actele dosarului, criticile revizuentei prin prisma dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4003/22.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ ***.
1. Conținutul deciziei civile nr. 4003/22.05.2013 a Curții de Apel Timișoara:
Prin această decizie, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de recurenta S.C. P. S. M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3779/2012 pronunțată de Tribunalul T..
În motivarea acestei hotărâri, instanța de recurs a reținut următoarele:
„În fapt, la data de 30.10.2007 s-a încheiat între recurentul reclamant S.C. P. S. M. S.R.L., în calitate de prestator, și intimatul pârât M. L., în calitate de beneficiar, un contract de lucrări având ca obiect finalizarea transformării unui . sociale (filele 6-14 dos. fond I).
Contractul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.
La data predării „frontului de lucru”, respectiv 20.11.2007, s-a încheiat un proces verbal în care s-au consemnat, în esență, următoarele:
- gradul avansat de deteriorare al șarpantei și acoperișului de țiglă și necesitatea înlocuirii lor;
- împrejurarea că tâmplăria exterioară ar fi putrezită și că trebuie înlocuită;
- lipsa corpurilor de calorifer, care ar atrage consecința montării unor calorifere noi și a conductelor aferente;
- necesitatea, rezultată dintr-o dezvoltare ulterioară a zonei, modificării amplasamentului și dimensiunilor centralei termice (fila 18 dos. fond).
Reclamantul pretinde că în această situație sunt incidente dispozițiile art. 122 al. 1 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare și că, deși a solicitat în mod repetat încheierea unui act adițional la contractul inițial de achiziție publică, pârâtul nu a finalizat procedura de negociere și nu a fost de acord să încheie un act adițional la contract.
Pârâtul pretinde că a comunicat reclamantului în iunie 2009 două invitații de participare la negociere, depunând la dosar copii de pe acestea (filele 52 și 57 dos. fond I), dar că reclamantul nu s-a prezentat.
Curtea constată că neînțelegerile dintre părți privesc forma juridică în care ar trebui să se finalizeze procedura negocierii, reclamantul pretinzând că printr-un act adițional la vechiul contract, pe când pârâtul, printr-un nou contract.
Instanța de fond a reținut că, dincolo de neînțelegerile părților privind modalitatea în care trebuie finalizată negocierea, condițiile art. 122 al. 1 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt îndeplinite.
Sentința este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art. 122 al. 1 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data încheierii procesului verbal de deschidere a frontului de lucru (sub aspectul relevant în prezenta cauză el este același și în prezent), autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, printre altele, „atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe neprevăzute au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză” (sublinierea instanței), și numai dacă se respectă anumite condiții expres arătate în lege.
Or, starea de fapt menționată în procesul verbal amintit nu conține circumstanțe neprevăzute deoarece deteriorarea șarpantei, a tâmplăriei, etc., erau vizibile cu diligențe minime și puteau cu ușurință fi cunoscute înainte de încheierea contractului.
Acordul părților cu privire la așa zisele „circumstanțe neprevăzute” este irelevant deoarece, în cazul contractelor administrative, așa cum este cel de față, interesul public are prioritate față de libertatea contractuală (cf. art. 8 al. 2 și 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004). Or, Curtea apreciază că nu este în interes public încheierea unui contract de achiziție publică de lucrări prin procedura negocierii directe fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare dacă lucrările suplimentare nu rezultau din împrejurări cu adevărat neprevăzute deoarece se înlătură astfel din procedură alte persoane interesate de achiziție.
De aceea, se înlătură apărările recurentei întemeiate pe împrejurarea că reprezentanții pe șantier ai intimatului au avizat și aprobat necesitatea lucrărilor suplimentare deoarece Curtea nu se îndoiește de necesitatea acestor lucrări ci doar de faptul că nu puteau fi prevăzute și achiziționate printr-o procedură transparentă la care să participe orice constructor interesat.
Așa fiind, Curtea, văzând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Codul de procedură civilă, va respinge recursul”.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire pentru considerentul neevocării fondului prin hotărârea nr. a cărei revizuire se solicită:
Examinând admisibilitatea revizuirii, Curtea reține că, potrivit art. 322 Cod de Procedură Civilă, se poate cere „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul(…)”.
Curtea subliniază, astfel, că, potrivit acestui text legal, revizuirea unei hotărâri date în recurs este admisibilă numai în situația în care această hotărâre evocă fondul litigiului, respectiv când prin această hotărâre se rejudecă fondul.
Cu privire la noțiunea de evocare a fondului, Curtea reține că această condiție, a evocării fondului, presupune fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite de instanța de fond, în oricare din aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Astfel, condiția evocării fondului nu este îndeplinită de hotărârile prin care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, de hotărârile prin care s-a constatat nulitatea recursului, de cele prin care s-a constat perimarea recursului, de hotărârile de casare intermediare – prin care s-a admis recursul și s-a casat cu trimitere spre rejudecare sau cu reținere, precum și de hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat sau ca tardiv formulat.
Or, prin decizia civilă nr. 4003/22.05.2013, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de recurenta S.C. P. S. M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3779/2012 pronunțată de Tribunalul T.. Așadar, prin această hotărâre, instanța nu a evocat fondul litigiului, astfel încât Curtea apreciază ca fiind inadmisibilă prezenta cerere de revizuire.
În acest context, Curtea subliniază că admiterea revizuirea depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea revizuirii, a condițiilor de admisibilitate și rejudecarea cauzei trebuie făcute în mod restrictiv.
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că „dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată”.
În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că „admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.
Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330 (din Codul de Procedură Civilă) mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat”.
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza T. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că „în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul C.S.J. de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.”
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza A. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto Holding, în care „a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1.”
În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza A. împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că „redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1.”
Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza I. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.
În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială "Mașinexportimport Industrial Group" - S.A., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că „dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX).”
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea revizuirii formulată în prezenta cauză și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române – Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată de dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod de Procedură Civilă formulată de revizuenta S.C. P. S. M. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu intimatul M. L. prin Primar împotriva deciziei civile nr.4003/22.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ **.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. P. S. M. S.R.L. Timișoara în contradictoriu cu intimatul M. L. prin Primar împotriva deciziei civile nr.4003/22.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ ***.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA OLARUDIANA D.
GREFIER
M. L.
Red.RP – 05.12.2013
Tehnored LM – 06.12.2013
2 expl
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – G. B.
Instanța de recurs – Curtea de Apel Timișoara
Judecători – C. D. O., M. C. D., M. Bacău
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
