Alte cereri. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 104/59/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 5 decembrie 2013
P.:A. P.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare cererea de revizuire promovată de revizuienta H. M. L., împotriva deciziei civile nr. 122/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru revizuienta H. M. L. mandatar F. P. N., lipsă fiind intimata Administrația Finanțelor Publice F., reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 15.10.2013 dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei de către revizuienta H. M. L..
La data de 28.11.2013 revizuienta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei de către revizuienta H. M. L..
Instanța procedează la restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei având în vedere că din eroare aceasta a fost depusă la dosar de două ori și admite cererea de repunere pe rol a cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire conform motivelor invocate în scris la dosar. Depune la dosar practică judiciară și traducerea certificatului de înmatriculare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.729/14.03.2012 Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. M. L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice F. prin D. T. și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 7174 lei, reprezentând taxă pe poluare și dobânda legală aferentă acestei sume, conform art. 70 și 120 C.pr.fiscală și a respins în rest acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H. M. L. precum și D. T. în reprezentarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice F..
Prin decizia civilă nr.122/10.01.2013 Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanta și a admis recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice F. împotriva acestei sentințe și a modificat în parte sentința, în sensul că a respins în totalitate acțiunea reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamanta intimată H. M. L. și-a întemeiat pretenția de restituire a taxei pe poluare pe împrejurarea că taxa plătită în temeiul OUG nr.50/2008, în forma în vigoare la data plății, încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul CE (actualmente, art. 110 T.F.U.E.).
Tribunalul T. a acceptat apărările reclamantei fără să verifice dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene (altul decât România) deoarece numai într-o astfel de situație Tratatul CE ar fi fost incident în cauză. Art. 90 din Tratatul CE, în sensul invocat de reclamantă și acceptat de prima instanță (acceptat de altfel și de Curtea de Apel Timișoara care are o practică unitară și constată în acest sens) nu se aplică în cazul în care autovehiculul este nou sau, deși este de ocazie, a fost înmatriculat într-un stat care nu este membru al U.E.
În recurs, deși recurentei, prin reprezentant, i s-a pus în vedere dovada țării UE din care a fost achiziționat autoturismul sub forma unui înscris oficial, nu s-a conformat, depunând la dosar doar un „certificat de cesiune”, tradus din limba franceză, din care rezultă că același autoturism a fost vândut reclamantei de către o persoană fizică română, înscris care nu poate avea valoare probatorie sub aspectul menționat.
Așadar, sentința Tribunalului T. apare ca fiind nelegală deoarece a aplicat Tratatul CE fără să aibă dovada că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa intră sub incidența acestui tratat, în sensul pretins de reclamantă, aspect care face inutilă cercetarea sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate de pârâtă astfel încât Curtea, în temeiul art. 3041 rap. la art. 312 Codul de procedură civilă, a admis recursul pârâtei și a modificat în parte sentința pronunțată de Tribunalul T. în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
Pe cale de consecință, și recursul reclamantei a fost respins, în temeiul art.312 alin.1 C. proc. civ, deoarece, câtă vreme nu s-a dovedit în speță prelevarea taxei pe poluare cu încălcarea dreptului comunitar, potrivit cauzei invocate în acțiune, nu se poate pune nici problema modului de acordare a dobânzilor aferente.
Prin cererea de revizuire promovată de revizuienta H. M. L. la data de 29.01.2013, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr._, aceasta a solicitat schimbarea deciziei civile nr.122/10.01.2013 a acestei instanțe, și respingerea recursului pârâtei, în temeiul art.322 pct.5 C.pr.civilă, cu motivarea că, după pronunțarea deciziei, reclamanta a găsit înscrisurile care dovedesc înmatricularea autovehiculului în Franța, anterior introducerii acestuia pe piața națională, precum și că instanța de recurs nu era îndreptățită să solicite o atare dovadă, câtă vreme aceasta nu a fost cerută la instanța de fond.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire în condițiile art. 326 alin. 3 C.pr.civ., instanța constată următoarele:
Revizuirea este reglementată de codul de procedură civilă ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este considerată admisibilă doar în mod excepțional și doar pentru motivele limitativ enumerate în art. 322 C.pr.civ. Aceasta deoarece ea se exercită împotriva unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat și reprezintă, deci, o procedură susceptibilă să aducă o încălcare principiului securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminenței dreptului într-un stat democratic și garanție a unui proces echitabil. Prin urmare, admisibilitatea acesteia trebuie cercetată cu prioritate și prin raportare la condițiile strict reglementate de art. 322 C.pr.civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C.pr.civ, de care se prevalează în cauză revizuienta H. M. L., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … d) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
In literatura de specialitate s-a reținut că admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe această dispoziție legală implică descoperirea unui înscris nou, care exista la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, dar care să nu fi putut fi prezentat, fie datorită faptului că au fost reținute de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
În speță însă revizuienta nu invocă astfel de împrejurări, rezultând astfel că aceasta ar fi avut posibilitatea să prezinte instanței actul doveditor al provenienței autovehiculului solicitat de instanță în aceleași condiții în care a fost posibilă prezentarea acestuia la promovarea cererii de revizuire. Trebuie concluzionat că înscrisul în discuție nu a fost reținut de partea potrivnică și putea fi prezentat instanței de recurs, la solicitarea acesteia, însă nu a fost depus în probațiune, datorită faptului că aceasta s-a opus la administrarea probei, prin reprezentant, în ședința publică din 10.10.2013.
Instanța conchide că în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întemeiată pe disp.art.322 pct.5 C.pr.civilă, referitor la înscrisul de care se prevalează revizuienta.
În egală măsură se constată a fi inadmisibilă calea extraordinară de atac raportat la susținerile revizuientei potrivit cărora instanța de recurs nu ar fi avut posibilitatea de a administra proba cu înscrisuri, pentru a verifica proveniența autovehiculului pentru care s-a achitat taxa pe poluare a cărei restituire s-a solicitat, acest motiv neputând fi încadrat în motivul de revizuire reglementat de art.322 pct.5 C.pr.civilă, invocat în speță.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire promovată de revizuienta H. M. L., împotriva deciziei civile nr. 122/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.RC/17.12.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./17.12.2013
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.G. B.
Inst.recurs C.A.Timișoara; jud.M.I.;S.E.P.;R.C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9329/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
