Anulare act administrativ. Decizia nr. 9049/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9049/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 3143/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 01.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.9049
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.10.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul G. A., împotriva sentinței civile nr.1640/29.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu pârâtul – intimat Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S., având ca obiect anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 25.09.2013, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.10.2013, apoi la 04.10.2013 încheierii ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul C.-S. la data de 04.07.2012, sub nr. de dosar_ /09.07.2012, reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, a solicitat anularea dispoziției nr._/14.06.2012 de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă.
Prin Sentința Civilă nr.1640/29.11.2012 Tribunalul C.-S. a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul G. A. a solicitat instanței anularea dispoziției nr._/14.06.2012.
Prin dispoziția sus menționată pârâtul, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 295/2004, considerând că reclamantul nu mai îndeplinește prevederile art. 14 alin. 1 lit. f) din lege, a anulat dreptul reclamantului de a deține arme și muniții (fila 6 dosar).
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că dispoziția contestată a fost emisă ca urmare a raportului nr._/21.05.2012, prin care s-a propus anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor legale, ca urmare a constatării faptului că reclamantul prezintă suspiciuni privind îndeplinirea condiției stabilite de art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004 (fila 30 dosar).
Examinând probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamantul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Prin rechizitoriul din data de 19.03.2012 P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în sumă de 500 lei (fila 15-19 dosar).
În materialul de urmărire penală, administrat în dosarul nr. 2309/P/2011, s-a reținut că, la data de 18.08.2011, reclamantul și inculpatul Ostoia A. care se aflau într-un bar, unde au consumat băuturi alcoolice, au început să se certe, iar reclamantul, care se afla în stare de ebrietate, văzând că inculpatul Ostoia A. a plecat de la masă, a aruncat cu o sticlă în direcția acestuia.
Conflictul dintre cei doi a continuat și în afara barului, reclamantul proferând injurii și amenințări la adresa numitului Ostoia A., care a ripostat, lovindu-l pe reclamant. La intervenția persoanelor aflate la locul conflictului s-a pus capăt altercației dintre cei doi.
Față de situația de fapt, rezultată din probele administrate, tribunalul a apreciat, în ceea ce privește comportamentul reclamantului, că acesta prezintă un potențial pericol pentru ordinea publică și pentru integritatea corporală a persoanelor, ca urmare a conduitei sale antisociale și a încălcării îndatoririi morale neminem laedare (să nu vatămi pe nimeni).
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004, așa cum corect a reținut și pârâtul.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 1 lit. a) din același act normativ, în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f) din lege, dreptul de deținere al armelor se anulează.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului G. A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S., privind anularea dispoziției nr._/14.06.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul G. A., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că, prima instanța a reținut ca prin cererea de chemare în judecată a formulat o plângere împotriva dispoziției nr._/14.06.2.012. emisă de către M.A.I. - I.P.J. C.-S. (Serviciul arme, explozivi și substanțe periculoase) privind anularea autorizației și retragerea permisului de armă solicitând desființarea (anularea) dispoziției respective, pe considerentul că este netemeinică și nelegală.
Se mai arată că, în iunie 2012 a primit de la M.A.I. – I.P.J. C.-S. (Serviciul arme, explozivi și substanțe periculoase) o adresă prin care i se comunica faptul că în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1. Iit. a) din Legea nr. 295/2004 republicata, coroborat cu dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. b) din Lege privind regimul armelor și munițiilor, are obligația să depună în termen de 10 zile la I.P.J C.-S. (Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe periculoase) permisul de armă tip B precum și să facă dovada că a depus armele și întreaga cantitate de muniție la un armurier autorizat.
Recurentul menționează că, în aceeași perioadă, i s-a comunicat Dispoziția de anulare a autorizației retragerii permisului de armă, în cuprinsul căreia se menționează că în conformitate cu prevederile art. 45 alin. 1 Iit. b) din Legea nr. 295/2004 republicata, privind regimul armelor și munițiilor, s-a dispus măsura anulării autorizării pentru a deține arme și muniții față de reclamant, pentru încălcarea prevederilor art. 28 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 295/2004, constând în aceea că nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. 1 lit. f).
Art. 45 din Legea nr. 295/2004 republicată - Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale - prevede în alin (1) următoarele: "Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: b) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) șif);"
Conform art. 28 din Legea nr. 294/2004 - Anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor, alin. 1) prevede ca dreptul de deținere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situații: nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin.1 lit. c), e) și f);
Art. 14 din Lege, privește condițiile de acordare a autorizației, de procurare a armelor letale, iar alin 1) prevede că: Autorizația de procurare a armelor letale se acorda persoanelor prevăzute la art. 13 alin. 2)-(5) dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: (...) f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;"
Din cele menționate de către pârâtul I.P.J. C.-S. (Serviciul arme, explozivi și substanțe periculoase), se înțelege cu greu faptul că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente, dar nu se face nicio dovadă în acest sens.
Fiind de bună credință s-a prezentat în data de 05.07.2012 la unitatea S.C. P. Tir Sportiv S.R.L. din Caransebeș și a predat armele deținute și muniția aferentă. Ulterior, i s-a adus la cunoștința că dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de arma a fost emisa ca urmare că era cercetat penal în dosar nr. 2309/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Se mai arată că, prin rechizitoriul din 19.03.2012 întocmit în dosarul susmenționat a fost scos de sub urmărirea penală, în baza art. 11 lit. b) și art. 10 lit. b) ind. 1 Cod procedură penală, fiind aplicată o amendă în sumă de 500 lei.
Întrucât P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș nu a dispus confiscarea, anularea ori retragerea permisului de armă, consideră că măsura luată de I.P.J. C.-S. (Serviciul arme, explozivi și substanțe periculoase) apare ca un exces de zel din partea organelor de poliție.
Tribunalul a apreciat că reclamantul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004. coroborate cu prevederile art. 28 alin. 1 Iit. a) din același act normativ, respingând ca neîntemeiata cererea de chemare în judecată. Ori, dimpotrivă, recurentul consideră că starea de fapt demonstrează că nu se află în niciuna din ipotezele prevăzute de actul normativ invocat.
Se mai arată că, Codul penal nu definește pericolul public, însă în teoria și practica judiciara s-a statuat că un atare pericol există atunci când se periclitează viața, sănătatea, integritatea corporala ori avutul unui număr nedeterminat de persoane.
Consideră că în speță nu s-a făcut dovada că reclamantul prezintă un potențial pericol public pentru ordinea și integritatea corporală a persoanelor, ca urmare a conduitei, iar sentința pronunțata de Tribunalul C.-S. este netemeinică și nelegală.
Se mai arată că, prima instanță în mod greșit a interpretat dispozițiile din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. De altfel, în sprijinul celor susținute vin și alte dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 295-2004 privind regimul armelor și munițiilor.
Recurentul, consideră că nici interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004. coroborate cu prevederile art. 28 alin. 1 lit. a) din același act normativ nu este cea corectă, în sensul că textul de lege nu conține sintagma "potențial pericol pentru ordinea publica", așa cum a reținut instanța de fond iî expunerea motivelor de respingere a acțiunii.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului C.-S. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, măsura luată împotriva petentului are la bază art. 28 alin. 1 lit. a) coroborat cu art. 14 lit. f) din Legea nr. 295/2004, dreptul de deținere a armelor se pierde dacă titularul prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente. Astfel, legiuitorul a acordat organelor competente libertatea de a aprecia cazurile în care titularul dreptului de port, deținere și folosire a armelor și munițiilor letale prezintă pericol pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală a persoanelor, măsura anulării acestui drept putând fi luată pentru prevenirea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, care ar implica folosirea armelor.
În conformitate cu aceste prevederi, nu este necesară condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, pentru o infracțiune comisă cu intenție, fiind suficientă existența de date și informații, la nivelul organului competent, conform cărora titularul dreptului prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor. Astfel, organul competent care a acordat dreptul, în speță, Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. a argumentat această situație de fapt, prin aceea că reclamantul a fost cercetat și s-a constatat vinovăția sa în raport de săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe".
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Atât actul administrativ a cărui anulare se cere (Dispoziția nr._/14.06.2012 de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă, emisă de I.P.J. C.-S.) cât și sentința pronunțată de prima instanță se întemeiază pe pretenția că reclamantul recurent nu mai îndeplinește una din condițiile prevăzute de lege pentru a deține permis de armă, respectiv condiția prevăzută de art. 14 lit. f din Legea nr. 295/2004, la care face trimitere art. 28 al. 1 lit. a din aceiași lege, deoarece titularul autorizației a fost scos de sub urmărire penală și sancționat cu amendă cu caracter administrativ de 500 lei prin rechizitoriul nr. 2309/P/2011 din 19.03.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Sentința este nelegală.
Astfel, anularea dreptului de deținere a armelor este reglementată de art. 28 al. 1 lit. a-i din Legea nr. 295/2004.
Curtea constată că situația în care titularul autorizației este sancționat pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală (în speță, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal) reprezintă motiv de anulare numai dacă pârâtul recurent ar fi fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an (cf. art. 28 al. 1 lit. a rap. la art. 14 al. 1 lit. c din aceiași lege), ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat.
O sancțiune mai blândă nu reprezintă motiv de anulare.
Curtea constată că autoritatea publică intimată cât și prima instanță au considerat că în cauză ar fi totuși incidente dispozițiile art. 28 al. 1 lit. a rap. la art. 14 al. 1 lit. f din lege, care se referă la situația în care titularul autorizației „prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente”.
Această încadrare juridică este însă greșită deoarece aplică o prevedere generală (referitoare la un pericolul public nespecificat al titularului autorizației) la o situație particulară reglementată anume de lege, respectiv pericolul public rezultat din săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală. Or, specialia generalibus derogant (prevederea specială derogă de la cea generală) și nu invers.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 Codul de procedură civilă, văzând că sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea legii, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției emise de pârât.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul G. A. împotriva sentinței civile nr. 1640/2012 pronunțată de Tribunalul C.-S.:
Modifică în tot sentința recurată și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. A. în contradictoriu cu pârâtul IPJ C.-S. și anulează Dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/14.06.2012 emisă de Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase din cadrul autorității pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
cu opinie separată în sensul
respingerii recursului
GREFIER,
M. T.
RED:C.D.O./06.01.2014
TEHNORED:M.T./06.01.2014
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – I. M.
Motivele opiniei separate
Contrar opiniei majoritare, apreciez că Sentința Civilă nr. 1640/2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr. nr._ este temeinică și legală.
Astfel, Tribunalul C.-S. a reținut că dispoziția contestată a fost emisă ca urmare a raportului nr._/21.05.2012, prin care s-a propus anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor și munițiilor legale, ca urmare a constatării faptului că reclamantul prezintă suspiciuni privind îndeplinirea condiției stabilite de art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004, dat fiind că acesta a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Este adevărat că prin rechizitoriul din data de 19.03.2012 P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului însă față de acesta s-a dispus și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în sumă de 500 lei, reținându-se în cuprinsul rechizitoriului că reclamantul G. A., aflându-se în stare de ebrietate în incinta barului din localitatea Feneș, a aruncat cu o sticlă în numitul Ostoia A., fapt care a declanșat un conflict care s-a soldat cu producerea unor leziuni inclusiv reclamantului.
Ori, asemenea judecătorului fondului, apreciez că, față de un asemenea comportament, este evident că organul de poliție este îndreptățit să considere că reclamantul prezintă un potențial pericol pentru ordinea publică și pentru integritatea corporală a altor persoane, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004.
Este adevărat că în dosarul penal nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de condamnare, însă regimul armelor și munițiilor este unul restrictiv tocmai în scopul protejării ordinii publice, precum și a vieții și integrității corporale a altor persoane, scop avut în vedere atât de art.28 alin.1 lit. a, cât și de art. 47 alin.1 lit c din Legea nr. 295/2004, care prevăd că dreptul de deținere a armelor se pierde, respectiv dreptul de port și folosire a armelor letale se revocă atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.14 alin.1 lit. c, e și f din Legea nr. 295/2004. În cazul concret al reclamantului s-a reținut, în mod corect în opinia minoritară, că nu este îndeplinită condiția de prevăzută la lit. f, aceea de a nu prezenta pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;
Un alt argument în favoarea menținerii sentinței civile recurate constă în identitatea de rațiune care există atât în situația neacordării dreptului și permisului de armă, cât și în situația revocării acestora. Cu alte cuvinte, dacă dosarul penal nr. în dosar nr. 2309/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș ar fi existat la data de solicitării reclamantului de acordare a dreptului și permisului de armă, această situație ar fi condus la respingerea cererii reclamantului. Prin urmare, pentru identitate de rațiune, o astfel de situație poate conduce, în opinia minoritară, la pierderea dreptului de deținere a armelor, respectiv la revocarea dreptului de port și folosire a armelor letale.
Judecător,
M. C. D.
RED:M.C.D./07.01.2014
TEHNORED:M.T./07.01.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2507/2013.... → |
|---|
