Anulare act administrativ. Decizia nr. 10/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3407/115/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 10 decembrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul arme și Muniții, Explozivi și Substanțe Periculoase împotriva sentinței civile nr.126/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu N. N., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru data de 10 decembrie 2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2012 sub nr._, reclamantul N. N. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S., solicitând anularea dispoziției nr._/22.06.2012 emisă de acesta și obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin dispoziția contestată s-a luat măsura anulării autorizării și retragerii permisului său de armă, deși nu constituie un pericol pentru ordinea publică.
Reclamantul a relatat cele întâmplate în data de 02.07.2012, când i s-a solicitat de către Poliția O. să se deplaseze la sediul acesteia, unde i s-a adus la cunoștință despre retragerea dreptului de port armă, pentru încălcarea dispozițiilor art. 28 lit. a, coroborat cu art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 295/2004.
Susține reclamantul că, la controlul efectuat de către agenții de poliție la domiciliul său, nu s-a găsit nici o neregulă în legătură cu deținerea armei și muniției.
Prin precizarea depusă la data de 20.09.2012, reclamantul a subliniat că reclamațiile făcute de fiica sa și de către soțul acesteia la Poliția O. datează din luna iunie 2010, dată la care reclamantul nu avea, încă, dreptul de a deține arme.
Pentru respectivele reclamații a fost cercetat de către Poliția O. și Reșița, fiind găsit nevinovat, drept pentru care în luna octombrie 2010 i s-a acordat dreptul de a deține armă.
Mai arată reclamantul că, inițial, i s-a comunicat de către pârât că a încălcat dispozițiile 28 lit. a, coroborat cu art. 45 alin. 1 lit. b din Legea nr. 295/2004, iar apoi, din cea de a doua comunicare primită, rezultă că ar fi încălcat prevederile art. 14 lit. f din Lege.
Susține reclamantul că lucrătorii de poliție din cadrul poliției oravița nu sunt competenți să cerceteze și să emită acte administrative legate de Serviciul Arme și Muniții.
De asemenea, arată că este apt din punct de vedere psihologic pentru deținerea armelor letale, conform avizului nr. 111/07.08.2012 depus la dosar.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 295/2004.
2.Întâmpinarea pârâtului IPJ C.-S.:
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că măsura luată împotriva numitului N. N. este legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 28 alin.1 rap. la art. 15 lit. f din Legea nr. 295/2004 dreptul de deținere a armelor se pierde dacă titularul prezintă pericol pentru ordinea publică siguranța națională viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor de informații existente la organele competente.
Astfel, legiuitorul a acordat organelor competente libertatea de a aprecia cazurile în care titularul dreptului de port, deținere și folosire a armelor și munițiilor letale prezintă pericol pentru ordinea publică, viața integritatea corporală a persoanelor, măsura anulării acestui drept putând fi luată pentru prevenirea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, care ar implica folosirea armelor.
În conformitate cu aceste prevederi, nu este necesară condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, pentru o infracțiune comisă cu intenție, fiind suficientă existența de date și informații, la nivelul organului competent, conform cărora titularul dreptului prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor. Astfel, organul competent care a acordat dreptul, în speță Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. a argumentat această situație de fapt, în urma verificărilor efectuate rezultând că petentul se află în conflict cu mai multe persoane, de pe raza localității de domiciliu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. C.pr.civ.
În dovedire, a depus la dosar Dispoziția nr._/22.06.2012 de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă emisă de IPJ C.-S. și documentația ce a stat la baza emiterii acesteia-referat nr._ din data de 13.11.2012 și nr. 155/04.08.2010.
3.Hotărârea Tribunalului C.-S.:
Prin sentința civilă nr.126/17.01.2013 Tribunalul C.-S. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. N. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. și a anulat Dispoziția nr._/22.06.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase.
A respins cererea reclamantului, de acordare de daune morale.
A obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția de anulare a autorizării și retragerii permisului de armă nr._/22.06.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 295/2004, măsura anulării dreptului de port, deținere și folosire a armelor și munițiilor letale față de reclamantul N. N., pentru încălcarea prevederilor art. 28 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 14 alin. 1 lit. f din Legea 295/2004.
Conform art. 28 alin. 1 lit. a din Legea 295/2004 „dreptul de deținere a armelor se pierde, daca titularul se află în una dintre următoarele situații: a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) și f)”
De asemenea conform dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. b „Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: b) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) și f)”.
În consecință, ambele prevederi legale invocate în dispoziția contestată fac trimitere la condițiile de acordare a autorizației de procurare a armelor letale prevăzute la art. 14 din Legea 295/2004. Or, una dintre aceste condiții, prevăzută la lit. f) este aceea ca persoana care solicită autorizația de procurare a armelor letale, respectiv persoana care are drept de deținere, port și folosință a acestor arme, „să nu prezinte pericol pentru ordinea publica, siguranța naționala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informațiilor existente la organele competente”, neavând relevanță, din acest punct de vedere, dacă s-a început sau nu urmărirea penală împotriva reclamantului.
Conform referatului nr._ din data de 13.11.2012-fila 24 dosar, întocmit de Poliția O., reclamantul a se află în relații tensionate cu fiica sa, care, împreună cu soțul, a părăsit domiciliul în care locuia împreună cu reclamantul.
Se menționează în același referat că reclamantul nu este o persoană violentă însă nu este în relații bune cu majoritatea vecinilor și, din declarațiile acestora, reiese că reclamantul consumă băuturi alcoolice în mod excesiv, perioade în care devine agitat și tulburat.
Pârâtul a solicitat, în probațiune, audierea martorilor E. N. I. și E. F., fiica, respectiv ginerele reclamantului.
Reclamantul s-a opus audierii acestora și, dată fiind rudenia, respectiv afinitatea existentă între parte și acești martori, instanța a respins, prin încheierea din data de 14.11.2012, proba cu martorii propuși de către pârât.
Instanța a dispus citarea pârâtului cu mențiunea de a propune martori în apărare(filele 33-34), însă pârâtul nu s-a conformat solicitării instanței.
Reclamantul a depus în probațiune avizul psihologic nr. 111/07.08.2012-fila 12, din care rezultă că reclamantul este apt psihologic să dețină și folosească armă letală de vânătoare.
De asemenea, a solicitat administrarea probei cu martorul N. G. D., probă încuviințată de instanță și administrată în cauză.
Din depoziția acestui martor reiese că relația tensionată din familie a existat în perioada 2009-2010, înainte de primirea permisului de portarmă, că soția și fiica reclamantului sunt în prezent plecate în străinătate, în Italia. De asemenea, martorul a afirmat că reclamantul nu este o persoană violentă și că nu consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, fiind în general o persoană calmă, care nu proferează amenințări.
Probatoriul administrat în cauză infirmă susținerea pârâtului, potrivit căreia reclamantul nu mai îndeplinește condițiile de acordare a dreptului de portarmă, deoarece ar prezenta pericol pentru ordinea publica, siguranța naționala, viata si integritatea corporala a persoanelor, conform datelor si informațiilor existente la organele competente.
Cu ocazia efectuării cercetărilor, organele de poliție nu au luat declarații scrise persoanelor care au afirmat despre reclamant că ar consuma în exces băuturi alcoolice și că, pe acest fond, devine agitat și tulburat. De asemenea, nu a indicat la solicitarea instanței nici un martor care să poată fi audiat nemijlocit de către instanță pentru a face dovada afirmațiilor din raportul nr._ din data de 13.11.2012, ce a stat la baza dispoziției contestate.
Astfel, declarațiile date oral de către vecini agentului de poliție sunt insuficiente pentru a forma convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că reclamantul „prezintă pericol public …”, cu atât mai mult cu cât din avizul psihologic mai sus indicat rezultă că reclamantul este apt psihologic să dețină armă de vânătoare.
De asemenea, pretinsele amenințări adresate fiicei și ginerelui, fără a se cunoaște exact conținutul lor, nu pot conduce la concluzia că ar fi produs temere și ar fi fost luate în serios de către destinatarii lor, astfel încât acestea să prezinte pericol pentru ordinea publica, siguranța naționala, viata si integritatea corporala a persoanelor.
Față de cele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2001, instanța a admis cererea reclamantului, de anulare a Dispoziției nr._/22.06.2012 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. apreciind că măsura luată - de anulare a autorizării și de retragere a permisului de armă, este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune morale, instanța a respins-o, având în vedere că reclamantul nu a dovedit, în persoana sa, producerea de prejudicii de ordin moral, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ.( articol în vigoare la data sesizării instanței, potrivit dispozițiilor art. 230 din Legea nr. 287/2009, potrivit căruia acest articol -1169 C.civ. - se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, respectiv 15.02.2013).
În baza dispozițiilor art. 274, 276 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxă de timbru, timbru judiciar pentru primul petit și contravaloarea a 4 călătorii dus-întors cu autoturismul din localitatea de domiciliu - O. la Tribunalul C.-S.-Reșița, ținând seama de distanța dintre localități-54km, contravaloarea litrului de combustibil conform bonurilor fiscale depuse, precum și consumul mediu de 7,5 litri /100 km. Din calculele efectuate rezultă suma de 194,4 lei pentru 4 drumuri dus-întors Reșița – O..
4.Recursul pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul Arme și Muniții, Explozivi și Substanțe Periculoase Reșița:
Împotriva sentinței civile nr.126/17.01.2013 a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul Arme și Muniții, Explozivi și Substanțe Periculoase Reșița, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 126/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii petentului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că prin sentința pronunțată, instanța de fond a apreciat că prin probatoriul administrat în cauză reclamantul a infirmat motivele ce au stat la baza emiterii dispoziției contestate, probatoriul administrat constând în depoziția unui martor
Solicită ca instanța să constate că instanța de fond nu a analizat în întregime, raportat la motivarea unității pârâte, dacă reclamantul mai îndeplinește sau nu condiția menționată de art. 15 lit. f din Legea nr. 295/2004, și anume dacă prezintă pericol pentru siguranța publică, siguranța națională și integritatea corporală a persoanelor.
Mai solicită să se constate că din depoziția martorului propus de către reclamant nu poate fi lămurită pe deplin situația de fapt și nu se poate decide cu certitudine dacă reclamantul prezintă sau nu pericol public. În acest sens, unitatea a solicitat în probatoriu audierea martorilor E. N. I. și E. F., persoanele supuse faptelor antisociale ale reclamantului, cerere respinsă de către instanța de fond fără a avea o motivație întemeiată.
Apreciază că instanța de fond avea obligația de a dispune audierea în fața sa a persoanelor menționate in cuprinsul materialului probator înaintat de către unitate, persoane ale căror declarații ar fi putut sa lămurească în totalitate situația de fapt.
Solicită să se constate ca nu s-a realizat o cercetare completă a fondului cauzei.
Referitor la legalitatea și temeinicia actului administrativ, solicită să se constate faptul ca măsura luata împotriva reclamantului are la bază prevederile art. 23 alin.1 raportat la art.14 din Legea nr.295/2004, conform căruia dreptul de deținere a armelor se pierde daca titularul prezintă pericol neutru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente. Astfel, legiuitorul a acordat organelor competente libertatea de a aprecia cazurile în care titularul dreptului de port, deținere și folosire a armelor și munițiilor letale prezintă pericol pentru ordinea publica, viața și integritatea corporală a persoanelor, măsura anulării acestui drept putând fi luată pentru prevenirea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, care ar implica folosirea armelor.
Astfel, pierderea dreptului de deținere a armelor implică și pierderea dreptului de port și folosire a acestora.
În conformitate cu aceste prevederi, nu este necesară condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă ia o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, pentru o infracțiune comisă cu intenție, fiind suficientă existența de date și informații, la nivelul organului competent, conform cărora titularul dreptului prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor. Astfel, organul competent care a acordat dreptul, în speță Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. a argumentat această situație de fapt, in urma verificărilor efectuate rezultând că petentul se află în conflict cu mai multe persoane de pe raza localității de domiciliu.
5.Întâmpinarea reclamantului N. N.:
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul N. N. a solicitat respingerea recursului declarat de pârât.
În motivare a arătat că in conformitate cu dispoziția nr._ din 22.06.2012 emisa de IPJ. C.- S., unde este incriminat de încălcarea art.28 alin.1 lit.a) coroborat cu art.45 alin.1 lit. b) din Legea 295/2004 republicata in urma căruia sa dispus anularea dreptului de port si folosire a armelor. Menționează ca articolele sus menționate nu fac obiectul cauzei de anulare a dreptului de port arma deoarece art.45 in Legea295/2004 republicată.
Arată ca aceasta dispoziție nr._ din 22.06.2012 a fost emisa fara motivații, atacând-o in instanța unde IPJ C. - S. revine cu întimpinarea nr._ din 22.06.2012 unde prezintă o noua dispoziție de anulare a dreptului său de port arma cu acela si nr._/22.06.2012 dar cu alta încadrare a sa de încălcarea art.45 alin. 1 lit. b) din Legea 295/2004 republicata in 2011, iar acest articol nu exista in acea lege si art.28 alin.1 lit. a) coroborat cu Art.14 alin.1 lit. f).
Referitor la art.14 alin.1 lit.f care se refera la (prezentarea de pericol public pentru siguranța naționala, viata si integritate corporala a persoanelor conform datelor si informațiilor existente la organele competente) din dispoziția mai sus menționata reiese ca nu prezint pericol public, deși art.14 prevede acest lucru.
În legătura cu referatul nr.155 din 04.08.2010 depus la dosarul_ de către P.. O. contestă următoarele:
a) precum ca ar fi fost amendat la Legea nr.61/1991de către agentul de politie D. F. fapt pentru care a cerut instanței de judecata C.-S. Resita sa i se facă dovada prin Procesul-verbal de la aceea data, fapt ce nu a putut fi probat de către IPJ. C.-S..
b)la capitolul PROPUNERI din acel referat reiese ca acel dosar a fost clasat.
c)din declarația prezentata in referatul sus menționat a fiicei sale NEAMTU N. I. reiese ,,Nu doresc sa fie efectuate cercetări sub aspectul savirsiri infracțiunii de amenințare" fapt ce contrazice amendarea sa la LEGEA 61/1991 de către ag. D. F., considerând un grav abuz in serviciu prin ducerea in eroare a instanței de judecata.
La data acuzări de către IPJ C.- S. in referatul nr.155 din 23.07.2010 el nu poseda permis de arma si nu poate fi incriminat de încălcarea articolelor sus menționate din LEGEA 295/2004, dreptul de port arma l-a dobândit in luna octombrie 2010 in urma cercetărilor efectuate de către Serviciul Arme si Muniții Resita.
Întrebarea este cum a dobândit dreptul de port arma daca era găsit vinovat in urma cercetărilor efectuate de Serviciul Arme si Muniții din cadrul IPJ.C.-S. RESITA.
Tot in întimpinarea făcuta de IPJ. C.-S. pe timpul procesului aceștia prezintă un referat nr._/13.11.2012 emis de politia O. din care reiese ca sau folosit de reclamația si referatul din 2010 a fiicei sale, referatul nr. 155/2.07.2010 care era clasat, consider un mare abuz din partea ag. de pol. O.. Arat faptul ca ag. D. F. nu a efectuat controlul in conformitate cu art. 14 din Legea 295/2004, deoarece persoanele menționate in referatul respectiv nu locuiesc in localitate cu el, nici in satele învecinate ele găsindu-se la aceea data in Italia, nefiind nici o reclamație din partea persoanelor menționate in referatul nr._/13.11.2012.
Referitor la motivele incriminării de IPJ. C.-S. unde este acuzat ca: soția N. E., fiica sa N. N. I. si fiul său N. R. M. au părăsit domiciliul din vina sa contest aceste acuzații prin probarea in instanța Tribunalului C.-S. Resita cu acte juridice acte ce se găsesc la dosarul nr._ .
Mai arată faptul ca este incriminat de politia O. cum ca ar avea probleme cu vecini, cu mai multe persoane de pe raza localității de domiciliu, ca consumă băuturi alcoolice in mod excesiv si ca devine violent si recalcitrant ceea ce nu sa putut dovedii in nici un fel de către IPJ. C.-S., iar el a dovedit prin probare in instanța cu audierea martorului N. D.- G. dovedindu-și instanței nevinovăția.
Tot in legătura cu referatul întocmit de ag. de pol. D. F. si R. C. din cadrul pol. O. existente la dosarul nr._ ca aceste persoane nu sunt abilitate sa emită acte administrative de acest gen lucru pe care l-a dovedit in instanța cu existenta la acest dosar a petiției nr.RS1247 din 09.08.2012 emisa de cms.Sef dr. S. G. unde recunoaște ca cele doua persoane nu sunt abilitate sa emită astfel de acte administrative.
La motivele de recurs a IPJ. C.-S. unde se subliniază faptul ca martorul său audiat nu poate lamuri pe deplin daca prezintă sau nu pericol public, nefiindu-i necesar probarea cu alți martori, iar la propunerea pârâtei respectiv IPJ.C.-S. de a audia pe fiica sa E. N. I. si pe ginerele meu E. F. care aveau calitate de reclamanți si nu puteau fi audiați si in calitate de martor tot in acest dosar, lucru cu care el nu a fost de acord si instanța de fond le-a respins cererea. Menționează ca aceste persoane au fost citate de către instanța pe timpul procesului si nu au fost găsite la domiciliul fiind plecate in Italia, iar pârâtei in timpul procesului i s-au acordat trei termene de judecata să prezinte in scris alte probe pe care nu le-a prezentat ba mai mult aceasta nu sa prezentat la nici unul dintre ele motivând ca ag. D. F. si R. C. au omis sa ia declarații de la persoanele cu care susțin ca ar fi in conflict.
Mai grav este faptul ca a fost acuzat de încălcarea art.14 alin.1 lit. f din Legea 295/2004 care prevede o infracțiune si nu o contravenție neîntocmindu-i nici un fel de dosar penal unde sa fie audiat si cercetat așa cum prevede legea in cazul unei persoane deosebit de periculoase.
Ca urmare a nemulțumirii a IPJ. C.-S. la hotarârea luata de Tribunalul C.- S. Resita privind îndeplinirea condiției menționata de Art.15 lit.f) din Legea 295/2004 arată faptul ca a depus la dosarul nr._ avizul psihologic cu nr. 111/07.08.2012 care atesta ca este o persoana normala si poate beneficia de dreptul de port arma nefiind alte dovezi depuse la dosar de către pirita respectiv IPJ.C.- S. si consideră ca Tribunalul C.-S. a dispus o măsura corecta si justa privind anularea dispoziției_/22.06.2012.
Solicită ca instanța sa analizeze ca toate actele emise de către IPJ. C.-S., nu poarta avizul sau parafa Serviciului Arme si Muniții explozive si Substanțe Periculoase, doar avizul șefului IPJ.C.-S. a domnului cms.Sef dr. S. G..
Ca urmare a nemulțumiri mele de acest fapt a fost la Serviciu Arme si Muniții din cadrul IPJ. C.- S. Resita pentru a afla motivul care sta la baza anularii dreptului de port arma, aceștia i-au răspuns ca nu au cunoștință despre aceasta cauza si ca decizia nu le aparține lor așa cum era si normal atâta timp cit exista acest Departament Arme si Muniții, iar toate acestea venind din partea celor doi ag. de pol. din politia O. respectiv D. F. si R. C. care au întocmit referatele acestui dosar cit si a cms.Sef dr. S. G. care le-a aprobat fara a purta avizul Departamentului Arme si Muniții din cadrul IPJ.C.-S. Resita.
5. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă (din 1865 – aplicabil în speță conform art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010), Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză reclamantul – domnul N. N. – a solicitat anularea actului prin care pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C. S. a dispus anularea autorizării și retragerii permisului de armă emisă anterior pentru reclamant.
Curtea constată că actul a fost întemeiat pe prevederile art. 28 alin.1 rap. la art. 15 lit. f din Legea nr. 295/2004, conform cărora dreptul de deținere a armelor se pierde dacă titularul prezintă pericol pentru ordinea publică siguranța națională viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor de informații existente la organele competente. Pârâtul a arătat că în conformitate cu aceste prevederi, nu este necesară condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate pentru o infracțiune comisă cu intenție, fiind suficientă existența de date și informații, la nivelul organului competent, conform cărora titularul dreptului prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor. Astfel, organul competent care a acordat dreptul, în speță Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. a argumentat această situație de fapt, în urma verificărilor efectuate rezultând că petentul se află în conflict cu mai multe persoane, de pe raza localității de domiciliu.
Instanța de fond a anulat actul contestat, reținând că
- organele de poliție nu au luat declarații scrise persoanelor care au afirmat despre reclamant că ar consuma în exces băuturi alcoolice și că, pe acest fond, devine agitat și tulburat.
- autoritățile pârâte nu au indicat la solicitarea instanței nici un martor care să poată fi audiat nemijlocit de către instanță pentru a face dovada afirmațiilor din raportul nr._ din data de 13.11.2012, ce a stat la baza dispoziției contestate.
- declarațiile date oral de către vecini agentului de poliție sunt insuficiente pentru a forma convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că reclamantul „prezintă pericol public …”, cu atât mai mult cu cât din avizul psihologic mai sus indicat rezultă că reclamantul este apt psihologic să dețină armă de vânătoare.
- pretinsele amenințări adresate fiicei și ginerelui, fără a se cunoaște exact conținutul lor, nu pot conduce la concluzia că ar fi produs temere și ar fi fost luate în serios de către destinatarii lor, astfel încât acestea să prezinte pericol pentru ordinea publica, siguranța naționala, viata si integritatea corporala a persoanelor.
Conform art. 28 alin. 1 lit. a din Legea 295/2004 „dreptul de deținere a armelor se pierde, daca titularul se află în una dintre următoarele situații: a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) și f)”
De asemenea conform dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. b „Anularea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: b) nu mai îndeplinește vreuna dintre condițiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) și f)”.
Ambele prevederi legale invocate în dispoziția contestată fac trimitere la condițiile de acordare a autorizației de procurare a armelor letale prevăzute la art. 14 din Legea 295/2004, una dintre aceste condiții, prevăzută la lit. f) fiind aceea ca persoana care solicită autorizația de procurare a armelor letale, respectiv persoana care are drept de deținere, port și folosință a acestor arme, „să nu prezinte pericol pentru ordinea publică, siguranță națională, viata și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor si informațiilor existente la organele competente”.
Curtea constată că din interpretarea acestor texte legale rezultă că pentru recunoașterea și exercitarea dreptului de utilizare a armelor de foc este necesară îndeplinirea cumulativă a acestor condiții.
Astfel, textele legale impun cumulativ, între alte condiții, lipsa antecedentelor penale mai mari de un an închisoare pentru săvârșirea de infracțiuni intenționate, absența calității de învinuit sau de inculpat pentru infracțiuni intenționate, precum și lipsa pericolului pentru ordinea publică.
Din această enumerare rezultă că această condiție referitoare la lipsa pericolului pentru ordinea publică a petentului nu se raportează condamnările penale, ci la toate informațiile furnizate de autoritățile competente.
Din acest punct de vedere, este legitimă invocarea tuturor informațiilor relevante referitoare la eventualele fapte de violență sau la amenințările, chiar orale proferate de reclamant, inclusiv antecedentele contravenționale ale acestuia.
Constatând că în cauză a fost audiat un martor de către instanța de fond și a fost admisă acțiunea reclamantului, iar în recurs pârâtul contestă starea de fapt reținută de instanță invocând constatările Poliției Orașului O. ca urmare a petiției formulate de N. N. I. împotriva reclamantului, Curtea de Apel Timișoara a solicitat Poliției Orașului O. și pârâtului recurent Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul Arme și Muniții, Explozivi și Substanțe Periculoase să comunice instanței o copie de pe Procesul-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale emis pentru sancționarea reclamantului N. N. ca urmare a petiției nr.155/23.07.2010 înregistrată la Poliția Orașului O. de către numita N. N. I..
De asemenea, Curtea de Apel a solicitat I.P.J. C.-S. și Poliției Orașului O. copia petiției nr.155/23.07.2010 înregistrată la Poliția Orașului O. de către numita N. N. I..
Fiind depus la dosar copia Procesului-verbal de aplicare a sancțiunii contravenționale emis pentru sancționarea reclamantului N. N., din conținutul acesteia rezultă că reclamantul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că a adresat amenințări cu acte de violență la adresa numitei N. N. I.. Domnul N. N. nu a contestat în justiție acest proces verbal, iar din conținutul său rezultă că reclamantul a recunoscut și a regretat faptele pentru care a fost sancționat contravențional.
Acest proces verbal se coroborează cu petiția nr.155/23.07.2010 înregistrată la Poliția Orașului O. de către numita N. N. I., din care rezultă că petiționara solicită organelor de poliție sprijinul în aplanarea conflictului cu tatăl său N. N., „care în repetate rânduri mă amenință cu acte de violență”.
Curtea constată că toate aceste fapte au fost comise cu intenție și că reclamantul le-a recunoscut în actul de sancționare contravențională.
Din acest punct de vedere, este lipsit de relevanță faptul că aceste fapte nu au legătură cu regimul armelor și munițiilor, întrucât legea nu impune o astfel de condiție.
Curtea subliniază în acest context, importanța indiciilor care pot conduce la stabilirea pericolului pentru ordinea publică a unei persoane care are dreptul de a purta arme. Curtea admite că aceste indicii nu pot fi asimilate unor dovezi evidente de violență și nu consideră necesară reliefarea unor forme de violență gravă. Simplele amenințări orale pot avea o altă semnificație când sunt proferate de o persoană care are dreptul de port armă și ale cărei acțiuni se impun a fi evaluate mult mai atent decât în cazul celorlalte persoane.
În acest context, existența unor relații tensionate cu unii din membrii familiei reclamantului, coroborate cu amenințările verbale adresate acestora – amenințări repetate și recunoscute, cel puțin parțial de către reclamant, care nu le-a contestat – sunt indicii că reclamantul are unele înclinații spre acte de violență, înclinații care justifică opinia pârâtului referitoare la faptul că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică, viata și integritatea corporală a persoanelor.
Depoziția martorului audiat în fața instanței de fond nu poate înlătura această constatare, întrucât nu a fost prezent la momentul constatării faptelor de violență verbală imputate reclamantului, iar faptul că acesta nu ar avea un comportament violent în fața acestui martor nu este relevant, întrucât nu rezultă din speță că martorul a avut posibilitatea de a observa conduita reclamantului altfel decât ocazional, cunoscându-l din activitatea de vânătoare la care au participat împreună.
Raportat la aceste constatări, Curtea reține temeinicia actului de anulare a permisului de port armă al reclamantului.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a stabilit eronat starea de fapt care a stat la baza emiterii actului contestat, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din vechiul Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 din vechiul Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul Arme și Muniții, Explozivi și Substanțe Periculoase Reșița împotriva sentinței civile nr. 126/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul N. N. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S. – Serviciul Arme și Muniții, Explozivi și Substanțe Periculoase Reșița împotriva sentinței civile nr. 126/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă nr. 126/17.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în sensul că respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul N. N. împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului C.-S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
-în concediu medical-
GREFIER SEF SECTIE
L. C.
Red.R.P./05.12.2013
Tehnored./GK./ 2 ex./30.01.2014
Inst.fond.Tribunalul C.-S.:jud.Vegheș A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9764/2013.... → |
|---|
