Anulare act administrativ. Decizia nr. 587/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 587/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3431/30/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._ -12.10.2012

DECIZIA CIVILĂ NR.587

Ședința publică din 19.02.2013

PREȘEDINTE: D. D.

JUDECĂTOR: R. O.

JUDECĂTOR: R. P.

GREFIER: M. S.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții B. M., A. M. V., S. I., S. M., I. I. A. și I. I. L. împotriva sentinței civile nr. 1619/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanții intimați H. M., H. V., P. S., P. A. Z. și reclamanții intimați Instituția P. Județului T., P. M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara, având ca obiect – anulare act administrativ.

Procedura legal îndeplinită, dată fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerle părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.02.2013 când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 18.05.2011 sub dosar nr._ , reclamanții H. M., H. V., (B. I., B. T. și G. B. au renunțat la judecarea cauzei – încheierile de ședință din data de 07.09.2011 și 19.10.2011), P. S., P. A. Z., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Mun. Timișoara, prin Primar, P. Mun. Timișoara, B. M., A. M., S. I., I. I. A., au solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea Autorizației de construire nr. 2318/29.12.2010, eliberată de către P. Mun. Timișoara, emisă, semnată si avizată de către P. Mun. Timișoara, pentru "Lucrări de tip a) Construcții pentru locuințe - construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente în regim de înălțime D+P+IE+Er, Zona D", către beneficiarii B. M., A. M. V., S. I. și soțul S. M., I. I. A. și soția I. I. L., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prefectul Județului T., Municipiul Timișoara prin Primar si P. M. Timișoara au procedat la formularea acelorași solicitări de anulare a Autorizației de construire, cat si a Certificatului de Urbanism eliberat in favoarea paraților - persoane fizice, beneficiarii Autorizației de construire.

Prin urmare, având in vedere identitatea solicitărilor formulate, prin încheierea de ședință din data de 16.08.2011, tribunalul a dispus conexarea dosarelor nr._ ,_ și_ la dosarul nr._ .

Prin sentința civilă nr. 1619/23.05.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția inadmisibilității cererii de revocare a certificatului de urbanism.

A respins excepția lipsei de interes.

A admis acțiunile conexate, formulate de către reclamanții H. M., H. V., P. S., P. A. Z., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI T., P. M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR, P. M. TIMIȘOARA în contradictoriu cu pârâții B. M., A. M. V., S. I., S. M., I. I. A. și I. I. L., având ca obiect – anulare act administrativ.

A dispus anularea autorizației de construire nr. 2318/29.12.2010, pentru "Lucrări de tip a) Construcții pentru locuințe - construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente în regim de înălțime D+P+1E+Er, Zona D" și, pe cale de consecință a dispus suspendarea executării acestui act administrativ.

A obligat pârâții la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.514,3 lei.

În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a M. Timișoara, excepția lipsei de obiect a cererii având ca obiect suspendarea executării, excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea certificatului de urbanism, au fost respinse prin încheierea de ședință din 19.10.2011. La același termen de judecată a fost unită excepția lipsei de interes cu fondul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin autorizația de construire nr. 2318/29.12.2010, s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru lucrări de tip a) Construcții pentru locuințe – Construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente în regim de înălțime D+P+1E+Er, zona D, St=595 mp, .=1001 mp, pe imobilul situat în Timișoara, ..

Înainte de a proceda la analizarea susținerilor reclamanților, tribunalul, în temeiul art. 137 alin.1 C.pr.civ. s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate. Astfel, a fost invocată excepția lipsei de interes a reclamanților persoane fizice în promovarea prezentei acțiuni. Tribunalul nu a reținut această excepție, întrucât cerințele ca interesul să fie legitim, personal, născut și actual trebuie analizate în raport de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, or în considerarea acestui moment, nu s-a putut aprecia că reclamanții nu aveau interes în promovarea acțiunii. Cu atât mai neîntemeiată apare excepția invocată, cu cât reclamanții sunt proprietarii imobilului învecinat cu cel al pârâților și sunt afectați de construcția realizată.

Referitor la excepția inadmisibilității cererii de revocare a certificatului de urbanism, instanța a constatat că o asemenea cerere nu a fost formulată de nici unul dintre reclamanți, astfel că a respins-o. A fost formulată doar o cerere având ca obiect revocarea/anularea autorizației de construire, însă reclamanții persoane fizice au precizat că este vorba de anularea autorizației.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 350/2001, activitatea de amenajare a teritoriului trebuie sa fie: globala, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale, într-un ansamblu integrat; funcțională, trebuind sa țină seama de cadrul natural si construit, bazat pe valori de cultură si interese comune; prospectiva, trebuind sa analizeze tendințele de dezvoltare pe termen lung, a fenomenelor si intervențiilor economice, ecologice, sociale si culturale.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 1 din aceiași lege, planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbana de reglementare, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistica integrată a unei zone din localitate, caracterizată printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuata. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul Urbanistic General.

In certificatul de urbanism se menționează că prin HCL nr. 9/1998 a fost aprobat PUZ – zona de locuințe individuale, colective și funcțiuni complementare,; regim de înălțime P-P+2E POT max. 40%; amplasamentul –retragere față de aliniament obligatorie de 1,50 m, 3 m față de limitele laterale de proprietate și 5 m față de limita posterioară a parcelei.

In vederea analizării susținerilor reclamanților, tribunalul a avut în vedere rapoartele de expertiză întocmite în cauză. Astfel, atât expertul desemnat de către instanță, cât și experții asistenți solicitați de către părți, au constatat următoarele: aliniamentul clădirii ce urmează a fi edificată, retragerea față de vecini, retragerea față de limita posterioară a parcelei sunt diferite decât cele stabilite prin CU; valoarea POT este de 42,97% față de 40% admis; CU și AC nu respectă regimul de înălțime prevăzut Regulamentul Local de Urbanism și PUG unde se prevede un regim de înălțime P, P+1E și P+2E, prin autorizația de construire și certificatul de urbanism fiind autorizat un regim de înălțime: Demisol +Parter + 1 Etaj + Etaj retras; s-a constatat că suprafața etajului retras este mai mare decât suprafața etajului inferior; de asemenea, nu s-a respectat distanța obligatorie spre vecin dreapta; s-a constatat o diferență dintre suprafața construită menționată în autorizația de construcție și suprafața construită a parterului; s-au constatat diferențe de valori pentru cota de nivel a acoperișului la coamă, precum și diferențe la retragerile ultimului etaj; s-au constatat diferențe între proiectul de arhitectură și proiectul de rezistență.

Pe lângă aceste neconcordanțe dintre reglementările legale în materie și cele cuprinse în autorizația de construire și certificatul de urbanism se constată și că adresa stradală din certificatul de urbanism nu corespunde cu cea din autorizația de construire.

Având în vedere cele ce preced rezultă că atât certificatul de urbanism nr. 2263/28.05.2010, cât și autorizația de construire nr. 2318/19.12.2010 au fost emise cu încălcarea Regulamentului Local de Urbanism și a Planului Urbanistic General, motiv pentru care instanța, în temeiul dispozițiilor art.18 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiilor din Legea nr. 50/1991 a dispus anularea lor. Ca urmare a anulării autorizației de construire a suspendat și executarea acesteia.

In temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat pârâții la plata către reclamanții H. M. și H. V. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.514,3 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxe de timbru.

În cauză au declarat recurs pârâții B. M., A. M. V., S. I., S. M., I. I. A. și I. I. L., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii, în principal, ca lipsită de interes, a acțiunii formulate de persoanele fizice reclamante-intimate și, în subsidiar, ca neîntemeiată și, respectiv, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunilor promovate în această cauză de Prefectul Județului T., de Municipiul Timișoara prin P. M. Timișoara și de P. M. Timișoara.

În motivare recurenții critică prima instanță arătând că pentru a pronunța sentința atacată, aceasta a recurs la o motivare sumară, lapidară și străină de natura (specificul) pricinii de față, pronunțând o hotărâre vulnerabilă în fața motivelor de modificare avute în vedere de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.

Astfel, se arată că pentru a respinge excepția lipsei de interes a persoanelor fizice având calitatea de reclamante în cauza de față, instanța de fond a reținut doar că acestea sunt proprietarii imobilului învecinat cu cel al pârâților și că sunt afectați de construcția realizată. În realitate, așa cum demonstrează de altfel inclusiv raportul de expertiză administrat în cauză, persoanele fizice având calitatea de reclamante în această pricină nu au calitatea de proprietari a imobilelor învecinate.

Astfel, în răspunsul dat de expert la obiectivul nr. 9 (formulat de reclamanții persoane fizice), se arată că imobilul în cauză are următoarele vecinătăți: în față, ., fam. B. M. (pârât în cauza de față și nu reclamant); în stânga, fam. C. (terți neimplicați în cauză) și fam. H.; în spate, .>

Prin urmare, doar fam. H. intră în discuție. Dar chiar și dumnealor ar fi trebuit să dovedească vătămarea cauzată dumnealor prin construcția edificată în baza Autorizației de construire cu nr. 2318/29.12.2010, emisă în beneficiul recurenților, ceea ce nu s-a întâmplat în fața instanței de fond. Astfel stând lucrurile, în soluționarea excepției lipsei de interes, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care încalcă pct. 7 și 9 ale art. 304 din C. proc. civ. Concret, motivele reținute de instanța de fond în respingerea excepției lipsei de interes sunt străine de natura pricinii și, totodată, lipsesc de temei legal hotărârea pronunțată (cel puțin în privința excepției).

Cu privire la aceeași chestiune — a excepției lipsei de interes —recurenții solicită insistent instanței de control judiciar să aibă în vedere și următoarele împrejurări:

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin interes, se înțelege folosul urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Acest interes trebuie să fie legitim, juridic, născut, actual, personal si direct. Or, este evident faptul că reclamanții persoane fizice din cauza de față nu au dovedit vreun interes în promovarea prezentei acțiuni. Și aceasta întrucât, pe de-o parte, un eventual interes l-ar putea avea numai vecinii imediați (de hotar) ai parcelei pe care recurenții au început edificarea construcției legitimate prin Autorizația de construire cu nr. 2318/29.12.2010, iar pe de altă parte, acest interes ar fi actual dacă vătămarea în persoana acestor vecini s-ar fi produs deja, ori este cu claritate pe cale să se producă. Nu ne găsim în nici una din aceste ipoteze. Nici unul dintre reclamanți nu este proprietar ori titular al unui alt drept real asupra vreunei porțiuni de teren care să se învecineze (având o linie comună de hotar) cu . arată că edifică astăzi construcția în discuție. Aceasta face ca ei să nu aibă niciun interes în promovarea acțiunii de față. In aceeași ordine de idei, se mai impune a fi remarcat și faptul că reclamanții din prezenta cauză invocă în susținerea cererii lor împrejurări specifice contenciosului administrativ obiectiv, respectiv critică Autorizația de construire cu nr. 2318/29.12.2010 din perspectiva pretinsei încălcări de către acest act administrativ unilateral a unor reglementări din materia urbanismului și amenajării teritoriului. Domniile lor nu învederează niciun motiv specific de contencios administrativ subiectiv, omițând să facă vorbire despre vreo vătămare pe care să o fi suferit urmare a emiterii de către P. M. Timișoara a Autorizației de construire cu nr. 2318/29.12.2010. Numai în mod cu totul pasager și oricum nedovedit, aceeași reclamanți fac vorbire în conținutul cererii lor despre faptul că viitoarea construcție legitimată prin Autorizația de construire cu nr. 2318/29.12.2010 ar aduce atingere randamentului, respectiv funcționalității sistemelor tonale de apă-canal și gaze naturale care au fost proiectate și executate deja în zonă, în scopul de a fi utilitate pentru case unifamiliale și nu pentru imobile care încorporează mai multe apartamente (în speță, 7), așa cum este cazul construcției pe care recurenții intenționează să o edifice. O atare afirmație este hilară și lipsită de orice fundament probator; este aberant să se susțină că reclamanții vor fi prejudiciați de o eventuală edificare a unei construcții cu mai multe apartamente, în ceea ce privește randamentul propriilor instalații de apă-canal și gaze naturale, atâta timp cât în documentația aferentă eliberării autorizației de construire astăzi încriminată stau și avizele companiilor de specialitate, de apă-canal și gaze naturale. Respectivele structuri specializate de utilități publice au eliberat avizul favorabil emiterii, în beneficiul recurenților, a unei autorizații de construire întrucât proiectul tehnic aferent, pe porțiunea apă-canal și gaze naturale, este compatibil (adecvat) zonei. Dacă proiectul aferent autorizației atacate ar fi fost incompatibil cu specificul zonei (inclusiv pe porțiunea dedicată instalațiilor de apă-canal și gaze naturale), companiile (regiile) specializate nu ar fi dat avizul lor favorabil în scopul obținerii acestei autorizații.

Pârâții recurenți arată că alegațiile sunt susținute și prin raportul de expertiză administrat în cauză, după cum urmează:

a) în privința aliniamentului clădirii ce urmează a fi edificată, se arată de către expertul desemnat în cauză, prin răspunsul la obiectivul 1 (formulat de reclamanți) și, respectiv, la obiecțiunea 1, faptul că viitoarea construcție nu respectă aliniamentul față de vecinul din dreapta; concret, se arată de către domnul expert că viitoarea construcție se găsește față de linia de hotar cu . o distanță de 2,88 m, în loc de cel puțin 3 m; acest aparent neajuns, respectiv, această aparentă încălcare a normelor tehnice este acoperită de faptul că vecinul din dreapta nu se găsește printre reclamanții persoane fizice, ci este un terț, și anume, numitul B. M., persoană care are calitatea de pârât în cauza de față, fiind cobeneficiar al autorizației de construire ce se încearcă a fi anulată; mai mult decât atât, în calitate de proprietar al parcelei din partea dreaptă, pârâtul B. M. și-a dat un prealabil acord în vederea edificării, pe ., a unei construcții cu încălcarea normelor de vecinătate, respectiv, la o distanță mai mică de 3 m; faptele susținute în acest paragraf sunt atestate și de expertul desemnat în cauza de față, prin răspunsul la obiectivul 9 formulat de reclamanți;

b) expertul stabilește că valoarea POT - ului (ponderea ocupării terenului) la fața locului este de 42,97% și că, în documentația aferentă autorizației criticate figurează un POT de 39,20%; nici această aparentă carență nu produce vreo vătămare reclamanților persoane fizice, pentru următoarele considerente:

- diferența între POT — ul stabilit și POT — ul din cuprinsul documentației este de 3,77%, mult prea mică pentru a fi capabilă să afecteze vreun drept sau vreun interes legitim al reclamanților persoane fizice; pentru exemplificare, la o construcție cu amprentă avizată de 100 mp, amprenta măsurabilă în teren, a aceleiași construcții ar fi de 103,77 mp, o abatere care, în sine, e mult prea mică pentru a determina aplicarea sancțiunii anulării la adresa unei autorizații de construire;

- în mod straniu, expertul desemnat în cauză nu reușește să expliciteze cum anume a stabilit un POT la fața locului de 42,97%, reținând, însă, într-o manieră lipsită de profesionalism, prin exprimarea generală, faptul că „pentru determinarea acestei valori (a POT — ului avizat, de 39,20%) nu au fost luate în considerare toate elementele din lege"; din păcate, expertul nu stabilește care anume elemente din lege au fost încălcate, ori ocultate de către autoritatea publică emitentă a Autorizației de construire cu nr. 2318 din 29.12.2010;

c) expertul desemnat în cauză stabilește că, prin autorizația de construire a cărei anulare este cerută în prezentul dosar, a fost încălcat regimul de înălțime al zonei; se susține de către domnul expert faptul că regimul maxim al zonei este de P+2E (parter + două etaje) și că ceea ce, în mod incorect s-a autorizat, a fost un regim de înălțime compus din Demisol + Parter + 1 Etaj + Etaj retras; ceea ce, însă, expertul nu stabilește, este dacă demisolul reprezintă un nivel, potrivit legii sau unor normative tehnice; expertul se mulțumește să arate doar că literatura de specialitate face vorbire despre demisol, fără a stabili ce se înțelege prin acesta și în care anume condiții, un astfel de demisol poate fi luat în calcul ca nivel; în orice caz, nicio atare aparentă inadvertență nu poate produce niciun efect asupra unor drepturi sau interese legitime ale reclamanților persoane fizice, care, neavând calitatea de proprietari ai unor parcele învecinate cu cea pentru care a fost autorizată construcția, nu pot fi afectați de existența unui demisol la o clădire aflată la mare distanță de proprietățile imobiliare ale domniilor lor;

d) în privința etajului retras, expertul desemnat în cauză stabilește că acesta are o suprafață mai mare decât suprafața etajului 1 (inferior), fiind redusă, în privință etajului retras, numai suprafața locuibilă, nu, însă, și cea construită, întrucât terasele de la nivelul etajului retras sunt acoperite; nici această critică nu e capabilă să determine o încălcare a vreunui drept ori interes legitim al reclamanților persoane fizice; în realitate, nu există o definiție legală a etajului retras, pentru că, dacă ea ar fi existat, în mod cert, expertul ar fi invocat-o; în aceste condiții, validitatea unui act administrativ se impune a fi, cu atât mai mult, evaluată prin prisma criteriului „dreptului ori a interesului legitim încălcat"; dacă și în măsura în care autorizarea unei construcții în forma unui edificat cu 1 etaj retras nu generează, în niciun fel, încălcări de drepturi sau de interese legitime în privința vreunei terțe persoane, actul administrativ unilateral de autorizare nu este și nici nu poate fi contrar legii; ceea ce se poate reproșa expertului desemnat în cauză este faptul că răspunsul pe care îl dă în legătură cu această problemă „a etajului retras" este unul halucinant; expertul socotește că etajul retras nu este, în realitate, un etaj retras, pentru că terasele aferente acestui nivel sunt acoperite și pentru că suprafața locuibilă (nu însă și cea construită) este mai mare decât cea a suprafeței locuibile aferente etajului 1 (de la nivelul inferior); în alți termeni, conchide expertul, etajul retras ar fi, într-adevăr etaj retras, dacă terasele aferente acestui nivel nu ar fi fost acoperite și dacă suprafața locuibilă ar fi fost mai mică decât cea a etajului 1 (de mai jos); din păcate, expertul desemnat în cauză nu stabilește, așa cum ar fi trebuit să o facă, care anume este suprafața teraselor de la nivelul etajului retras și cât anume, în procente, reprezintă această suprafață din suprafața totală a nivelului ce încorporează etajul retras și terasele din prelungirea lui;

- în realitate, toate aceste aspecte țin de fizionomia interioară a clădirii și nu de impozanta ei exterioară, motiv pentru care recurenții apreciază ca fiind evident faptul că, nici din această perspectivă, a pretinselor deficiențe ale etajului retras, reclamanții persoane fizice nu au suferit vreo vătămare în drepturile ori în interesele lor legitime;

e) se mai susține de către expertul desemnat în cauză că există o diferență de suprafață construită, între cea autorizată și cea măsurată la fața locului, de 6,24 mp; concret, autorizația de construire evocă suprafața de 227 mp, iar suprafața măsurată de domnul expert ar fi de 233,24 mp; o astfel de abatere reprezintă 2,68% din suprafața construită, ceea ce, din nou, se concretizează într-o abatere tehnică permisă, tolerabilă, ce ar fi putut rezulta, inclusiv din lipsa de precizie a instrumentelor tehnice cu care expertul a realizat măsurătorile sau, după caz, din mânuirea defectuoasă a acestor instrumente; în orice caz, vorbim, din nou, de o inadvertență minoră, incapabilă să încalce drepturi ori interese legitime ale reclamanților persoane fizice;

f) expertul desemnat în cauză afirmă, prin răspunsul dat la obiectivul 7 formulat de reclamanții persoane fizice, faptul că se constată o neconcordanță între planșele desenate și înaintate Comisiei de Circulație, de 0,18 m și că nu pot fi constatate diferențe de valori între cele două planuri pentru zona destinată parcării; concret, în cuprinsul autorizației de construire, cota menționată este de 9,52 m, iar, în planșa înaintată Comisiei de Circulație se face vorbire despre o cotă de 9,70 m; din nou, această infimă abatere, de numai 0,18 m (18 cm) nu reprezintă un just și serios motiv pentru anularea unei autorizații de construire și nici o împrejurare care să determine încălcarea vreunui drept sau vreunui interes legitim al reclamanților persoane fizice;

g) se mai arată de către expertul desemnat în cauză, în cuprinsul răspunsului la obiectivul 10, formulat de reclamanții persoane fizice, faptul că se constată o diferență între proiectul de arhitectură și proiectul de rezistență de 0,02 m (2 cm) între axul A și B și de 0,03 m (3 cm) între axul B și C;

- concret, între axul A și B, în planșa de rezistență este notată valoarea de 1,10 m, iar în planșa de arhitectură este evocata valoarea de 1,08 m, apoi, între axul B și C, în planșa de rezistență, este evocată valoarea de 3,80 m, iar în planșa de arhitectură este trecută valoarea de 3,83 m;

- nicio astfel de foarte mică abatere nu constituie, în sine, o încălcare serioasă, gravă și prejudiciantă a unor drepturi ori interese legitime ale reclamanților persoane fizice;

- de altfel, după cum se poate lesne observa, între axul A și B, valoarea din planșa de rezistență este mai mare cu 0,02 m decât valoarea din planșa de arhitectură, iar între axul B și C se realizează o ponderare a acestei valori, raportat la împrejurarea că în planșa de rezistență este trecută o valoare mai mică cu 0,03 m, spre deosebire de valoarea înregistrată în planșa de arhitectură.

Se mai arată, cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revocare, de către instanța judecătorească, a certificatului de urbanism în baza căruia a fost emisă autorizația de construire cu nr. 2318/29.12.2010, instanța de fond a greșit din nou reținând faptul că reclamanții persoane fizice și-au precizat cererea, învederând acestei instanțe faptul că, în realitate, cererea lor este una în anularea autorizației de construire în cauză.

Astfel stând lucrurile, recurenții arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre vulnerabilă în fața art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Și aceasta întrucât dacă și în măsura în care cererea reclamanților persoanelor fizice este una în anularea autorizației de construire (și nu una în revocarea ei), iar această împrejurare decurge dintr-o precizare ulterioară a cererii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că excepția inadmisibilității, invocată de pârâți, a rămas fără obiect și nu să rețină că in cauză nu ar ii fost formulată o cerere in revocarea/anularea unei autorizații de construire.

Recurenții arată că pe fondul cauzei, prima instanță a reținut în motivarea hotărârii sale:

- prevederile art. 3, 47 alin. (1) și 32 din Legea cu nr. 350/2001 - dispoziții care nu au nicio legătură cu chestiunea litigioasă dedusă judecății,

- rapoartele de expertiză depuse în cauză — pe care Instanța de Fond le-a supus unei analize superficiale,

- și faptul că adresa stradală din certificatul de urbanism diferă de cea indicată în autorizația de construire.

Instanța de Fond a greșit pentru că:

- nu a analiza în nici un fel argumentele pe care recurenții, inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar, le-au adus în sprijinul validității Autorizației de construire cu nr. 2318/29.12.2010;

- nu s-a străduit să motiveze pentru care anume rațiuni a înlăturat argumentele invocate de pârâți în susținerea poziției procesuale și pentru care anume rațiuni a reținut în cadrul aparatului argumentativ, doar motivele în mod unilateral furnizate de către reclamanți.

Procedând în maniera mai sus indicată, practic, instanța de fond a încălcat principiile motivării hotărârii judecătorești, al contradictorialității și al dreptului la apărare.

Recurenții susțin că pe fond, pentru motivele mai sus arătate, se impune respingerea, în subsidiar, ca neîntemeiată a acțiunii promovate de reclamanții persoane fizice, în dosarul de față.

In privința acțiunii promovate de Prefectul Județului T., recurenții apreciază că s-ar fi impus și respingerea acestei acțiuni, având în vedere următoarele:

In susținerea acțiunii sale, Prefectul Județului T. invocă faptul că Autorizația de Construire cu nr. 2318/29.12.2010, emisă de P. M. Timișoara în beneficiul pârâților recurenți, este nelegală urmare a faptului că a fost confecționată în baza unui Certificat de Urbanism emis în baza unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) care nu mai era în vigoare la data confecționării respectivului Certificat de Urbanism (cel cu nr. 2263 din 28.05.2010). În alți termeni și în mai puține cuvinte, PUZ-ul în baza căruia a fost eliberat mai înainte evocatul Certificat de Urbanism, PUZ aprobat prin HCLMT cu nr. 91/1998 își pierduse valabilitate, fiind înlocuit de alte acte administrative cu caracter normativ, și anume de HCLMT nr. 157/2002, a cărei valabilitate a fost prelungită prin HCLMT nr. 139/2007. Aceste susțineți ale P. Județului T. sunt pur și simplu eronate, respectiv lipsite de temeinicie și denotă o necunoaștere de către autoritatea publică reclamantă a dispozițiilor legale incidente în materia amenajării teritoriului și a urbanismului.

Astfel, arată recurenții, din capul locului, se impune a fi observat faptul că prin HCLMT cu nr. 157/2002 a fost aprobat de către Consiliul Local al M. Timișoara a aprobat Planul Urbanistic General al M. Timișoara (pe scurt, un PUG) și nu un nou Plan Urbanistic Zonal. Acest din urmă document privește o porțiune din teritoriul administrativ al unei localități (municipiu, oraș, comună), în timp ce PUG-ul disciplinează regimul juridic urbanistic al unei întregi unități administrativ-teritoriale de factura unui municipiu, a unui oraș sau a unei comune.

Plecând de la premisa de mai sus, recurenții consideră că în soluționarea pricinii de față, instanța trebuie să țină cont de următoarele trei chestiuni, și anume:

- ce este și ce rol are un Plan Urbanistic General;

- ce este și ce rol are un Plan Urbanistic Zonal;

- care este raportul ce se impune a fi stabilit, în baza Legii cu nr. 350/2001, între un Plan Urbanistic General și un Plan Urbanistic Zonal.

La rândul său, art. 47 alin. (1) fraza I din aceeași Lege cu nr. 350/2001 (mai sus evocată, are următorul conținut: „Planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată". Apoi, alin. (5) al aceluiași art. 47 din alcătuirea aceluiași act normativ mai înainte menționat stabilește precizator faptul că „Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic și arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcțiunea zonei, Înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUI), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise".

Recurenții arată că, din economia dispozițiilor citate mai sus, se poate lesne observa faptul că nu un Plan Urbanistic General, ci un Plan Urbanistic Zonal este actul administrativ unilateral prin care se stabilesc condițiile în care, pe o parcelă dată, cum este și cavoul subsemnaților, urmează să fie edificată o oarecare construcție. Prin urmare, nu Planul Urbanistic General, ci Planul Urbanistic Zonal este actul administrativ unilateral care stabilește, printre altele:

- regimul de construire — respectiv dacă în zona disciplinată pot fi edificate locuințe mono - sau multi - familiale, cu unul, două sau mai multe apartamente, și nu Planul Urbanistic General; și

- înălțimea maximă admisă, element pe care, de asemenea, nu îl stabilește Planul Urbanistic General, ci Planul Urbanistic Zonal.

Rămâne de stabilit care este raportul care se stabilește între un Plan Urbanistic General și un Plan Urbanistic Zonal.

Se arată că reclamantul Prefectul Județului T. pretinde că Planul Urbanistic Zonal aprobat prin HCLMT nr. 91/1998 a fost înlocuit cu Planul Urbanistic General aprobat prin HCLMT nr. 157/2002. O asemenea afirmație este pur și simplu eronată. Un Plan Urbanistic General nu are nici rolul și nici posibilitatea de a înlocui ori modifica un Plan Urbanistic Zonal. Raportul dintre cele două categorii de acte administrative cu caracter normativ este de cu totul altă natură. Este un non sens, o afirmație contrară legii să se susțină că un Plan Urbanistic General își subordonează Planurile Urbanistice Zonale întocmite la nivelul unei întregi localități, respectiv că toate Planurile Urbanistice Zonale dintr-o localitate se subordonează singularului Plan Urbanistic General confecționat la nivelul respectivei localități. In sprijinul acestei afirmații stau mai multe argumente:

- nu poate fi identificată în cuprinsul HCLMT nr. 157/2002 (și nici în cuprinsul HCLMT nr. 139/2007) nicio dispoziție/prevedere prin care HCLMT nr. 91/1998 să fi fost în mod expres abrogată de la data intrării în vigoare a HCLMT nr. 157/2002, a cărei valabilitate a fost prelungită prin HCLMT nr. 139/2002; de altfel, un Plan Urbanistic General nu poate abroga un Plan Urbanistic Zonal; cele două tipuri de acte administrative cu caracter normativ au un obiect distinct de reglementare,

- spre deosebire de regimul juridic al Planului Urbanistic General, pentru care art. 46 alin. (1) fraza a Il-a din Legea cu nr. 350/2001 stabilește că se aprobă și se actualizează o dată la 10 ani, regimul juridic al Planului Urbanistic Zonal nu cunoaște o asemenea limitare în timp a valabilității; în alți termeni, un Plan Urbanistic Zonal are o valabilitate nelimitată în timp; el produce efecte până la data la care un subsecvent Plan Urbanistic Zonal îl abrogă/îl înlocuiește;

- raportat la cele mai sus spuse, precum și în lumina dispozițiilor legale deja citate, este foarte clar că raportul Între un Plan Urbanistic Zonal și un Plan Urbanistic General este unul de la o reglementare specială la una generală, în alte cuvinte, un Plan Urbanistic Zonal poate deroga de la un Plan Urbanistic General, pentru aceleași motive pentru care un Plan Urbanistic de Detaliu poate deroga de la un Plan Urbanistic Zonal, între cele trei categorii de acte administrative cu caracter normativ neexistând un strict raport de subordonare;

- un raport de subordonare nu poate fi gândit între două acte administrative cu caracter normativ care: a) au un obiect diferit de reglementare; b) sunt adoptate de aceeași autoritate publică - Consiliul Local al M. Timișoara; c) unul dintre cele două acte administrative în discuție are caracterul unei reglementări speciale în raport cu cealaltă.

Recurenții învederează că, dincolo însă de cele mai sus arătate, este de o majoră importanță faptul că potrivit punctului 2.2. paragraful 10 din cadrul Secțiunii a 2-a (Baza legală) aparținând Capitolului I (Dispoziții generale) parte componentă a Planului Urbanistic General al M. Timișoara și a Regulamentului Local de Urbanism aferent, „In cadrul Regulamentului Local de Urbanism al M. Timișoara se preiau toate prevederile cuprinse în documentația de urbanism sau amenajarea teritoriului elaborate anterior și aprobate conform Legii (...) — PUZ „Zona L.-M.-Martirilor-Urseni"- aprobat prin HCL nr. 91/28.04.1998". Prin urmare, HCLMT nr. 157/2002 nu a abrogat, respectiv nu a înlocuit HCLMT nr. 91/1998, ci a înglobat, a asimilat și, implicit, a menținut dispozițiile acestei din urmă hotărâri a Consiliului Local al M. Timișoara. în consecință, din această perspectivă, certificatul de urbanism 2263/28.05.2010, în baza căruia a fost emisă autorizația de construire cu nr. 2318/29.12.2010 este perfect legal și în afara oricărei critici.

Cu privire la celelalte critici aduse de către Prefectul Județului T. Autorizației de Construire cu nr. 2318/29.12.2010, se învederează următoarele:

a) cu privire la pretinsele omisiuni strecurate în cuprinsul Certificatului de Urbanism, se arată că:

- documentația aferentă Autorizației de Construire cu nr. 2318 din 29.12.2010, depusă la Dosarul instanței cu nr._, este incompletă; solicită instanței să observe că Certificatul de Urbanism încorporat este incomplet xeroxat, respectiv sunt fotocopiate doar paginile 1 și 3, cu omiterea paginii 2; în cuprinsul Certificatului de Urbanism incriminat este menționat și coeficientul maxim de utilizare a terenului, și înălțimea maximă admisă (în chiar partea de titlu a Certificatului de Urbanism astăzi atacat, loc în care se evocă scopul eliberării acestui înscris: Construire imobil D+P+IE+Er), și distanța între clădiri situate pe aceeași parte a străzii; toate aceste date/informații sunt de găsit sub punctul 3 al Certificatului de Urbanism (Regimul tehnic), parte pe care, din păcate, P. M. Timișoara nu a depus-o în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosarul instanței.

b) cu privire la numărul de nivele autorizat, recurenții solicită instanței să observe faptul că le-a fost emisă o autorizație de construire pentru un edificat în forma D+P+1E+Er (adică demisol, parter, un etaj și un etaj retras). Este însă pentru oricine evident faptul că această construcție are trei nivele numărabile de la suprafața solului, demisolul nefiind un nivel, ci o parte subpământeană care intră în alcătuirea acestui imobil Prin urmare, nici această critică nu rezistă în fața acestui argument

c) cu privire la faptul că adresa stradală menționată în Certificatul de Urbanism cu nr. 2263/28.05.2010 nu este aceeași cu cea menționată în cuprinsul Cărții Funciare nr._ Timișoara, solicită instanței să înlăture și această critică, având în vedere următoarele:

Este adevărat faptul că Certificatul de Urbanism cu nr. 2263 din 28.05.2010 face referire la .. 25, iar Autorizația de Construire cu nr. 2318/29.12.2010 evocă în conținutul ei .. Explicația este simplă, rezonabilă și nu afectează în nici un fel nici validitatea Certificatului de Urbanism și nici pe cea a Autorizației de Construire ce fac obiectul cauzei de față. Și aceasta întrucât:

- certificatul de urbanism privește o anumită parcelă, un anumit teren identificat topografic cu un număr cadastral, care - în cazul de față - este același atât în cuprinsul certificatului de urbanism, cât și în cel al Certificatului de Urbanism, cât și în cel al Autorizației de Construire astăzi în discuție: CF_, nr. top._/1._/l/l/2/l/a/3/b;

- construcția ce se intenționează a fi edificată este amplasată între cele două străzi în discuție; ea dă cu o față pe . cu o alta, pe ., este pe deplin explicabilă această aparentă nepotrivire între cele două înscrisuri, nepotrivire care nu este de natură a altera nici vulnerabilitatea Certificatului de Urbanism cu nr. 2263/28.05.2010 și nici pe cea a Autorizației de Construire cu nr. 2318/29.12.2010;

- în sfârșit, nu e deloc întâmplător faptul că printr-o Adeverință aparținând Arhitectului Șef al M. Timișoara, se atestă faptul că „referitor la cerere dvs. înregistrată la noi cu nr. de mai sus, prin care se solicită eliberarea unei adeverințe de nomenclator stradal pentru imobilul situat în Timișoara, ., urmare a verificării documentației depuse și a situației de pe teren, s-a constatat că adresa imobilului este . (fostă .. 25)".

d) cu privire la neîntocmirea și, respectiv, neaprobarea prealabilă a unui Plan Urbanistic de Detaliu, recurenții solicită instanței să ignore și această critică, raportat la următoarele împrejurări:

- se afirmă de către Prefectul Județului T., reclamant în cauza de față, faptul că prin Certificatul de Urbanism cu nr. 2263/28.05.2010, li s-ar fi impus recurenților obligația de a confecționa și, ulterior, solicita aprobarea unui Plan Urbanistic de Detaliu pentru . urmează a fi edificată construcția intenționată; această afirmație este lipsită de adevăr,

- nici punctul 3 și nici punctul 4 al Certificatului de Urbanism astăzi contestat nu le-a impus o atare obligație, motiv pentru care nici nu a fost elaborat și, mai apoi, supus aprobării un Plan Urbanistic de Detaliu aferent parcelei/terenului pe care recurenții intenționează a edifica;

- un Plan Urbanistic de Detaliu ar fi fost necesar numai în cazul în care s-ar fi impus o reglementare specială, derogatorie de la Planul Urbanistic Zonal, ceea ce nu este și nici nu a fost cazul; având în vedere că Planul Urbanistic Zonal aprobat prin HCLMT nr. 91/1998 a fost preluat tale quale de Planul Urbanistic General aprobat prin HCLMT cu nr. 157/2002 (ulterior prelungit prin HCLMT nr. 139/2007), nu mai era nevoie de un Plan Urbanistic de Detaliu pentru terenul aflat in proprietatea pârâților recurenți,

- important este, în registrul celor arătate, și faptul că mai multe prevederi ale Legii cu nr. 350/2001 sprijină această alegație; astfel:

- art. 312 stabilește următoarele: „In baza prevederilor Planului urbanistic general, autorizațiile de construire se emit direct pentru zonele pentru care există reglementări privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor, cuprinse in Regulamentul local de urbanism - R.L.U, aferent acestuia" - în cazul de față, condiția este îndeplinită;

- art. 313 are următorul conținut: „Zonele asupra cărora s-a instituit un anumit regim de protecție sau interdicție, care nu pot fi suficient reglementate prin Planul urbanistic general, se vor evidenția/delimita în cadrul acestuia în vederea detalierii prin planuri urbanistice zonale" — condiția este îndeplinita,

- art. 32 alin. (1) lit. d), în virtutea căruia „în cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism (...) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea unui plan urbanistic de detalia — ceea ce, având în vedere faptul că regimul juridic al parcelei pe care se intenționează construirea a fost stabilit printr-un PUZ încorporat în PUG, nu este și nici nu a fost cazul.

e) cu privire la pretinsa încălcare de către Autorizației de Construire cu nr. 2318/29.12.2010 a art. 3 lit. c) din cuprinsul Ordinului Ministrului Sănătății cu nr. 536/1997, recurenții solicită instanței să înlăture și această critică, raportat la următoarele împrejurări:

- art. 3 lit. c) la care face referire Prefectul Județului T. este o prevedere cuprinsă în Anexa 1 la mai-înainte arătatul Ordin, anexă care se intitulează „NORME DE IGIENĂ ȘI RECOMANDĂRI"; prin urmare, cerința reclamantă de Prefectul Județului T. reprezintă o recomandare și nu un imperativ; în plus, nici Regulamentul Local de Urbanism, nici Planul Urbanistic General (aferent acestuia) și nici Planul Urbanistic Zonal nu fac vreo referire la faptul că locurile de parcare aferente unei construcții colective trebuie să se găsească la cel puțin 10 metri față de ferestrele camerelor de locuit; dacă nu am fi în prezența unei recomandări, ar însemna ca nici o construcție să nu mai poată fi edificată, căci este imposibil să asiguri locuri de parcare la o distanță de minimum 10 metri față de camerele de locuit, având în vedere deschiderea (lățimea) străzilor, dar și faptul că, de regulă, între construcții și stradă, se interpune și un culoar de trecere pentru pietoni (un trotuar), care - în general - nu poate avea 10 metri lățime;

- chestiunea locurilor de parcare a fost tranșată de un Aviz al Comisiei Circulație (din cadrul Primăriei M. Timișoara), aviz care a fost în prealabil obținut de către recurenți și a fost favorabil.

Prin urmare, și raportat la această critică, atât Certificatul de Urbanism cu nr. 2263/28.05.2010, cât și Autorizația de Construire cu nr. 2318 din 29.12.2010 sunt perfect valide.

Cu privire la acțiunea formulată de Municipiul Timișoara prin P. M. Timișoara și, respectiv, de P. M. Timișoara, pârâții recurenți apreciază că și aceasta ar fi trebuit respinsă, având în vedere următoarele:

In promovarea acțiunii, P. M. Timișoara susține că Autorizația de Construire cu nr. 2318/29.12.2010 este nelegală întrucât încalcă normativul tehnic specific zonei referitor la procentul maxim de ocupare a terenului, care ar fi de cel mult 40%. O atare aserțiune nu rezită la o atentă analiză.

Potrivit paragrafului 7.4.4. alin. (4) din cuprinsul HCLMT cu nr. 91/1998 prin care a fost aprobat Planul Urbanistic al Zonei astăzi în discuție (L.-M.-Martirilor-Urseni - UTR 70), „Procentul de ocupare al terenului pentru . maximum 75%. Restul zonei cu caracter predominant rezidențial (locuințe cu dotări aferente), P.O.T. = 40%. In perimetrul ansamblului studiat se propune dezvoltarea în continuare a zonei cu locuințe cu un procent de ocupare maximă a terenului de 50% pe arterele principale". Or, . dă construcția ce se intenționează a fi edificată este o arteră principală. In consecință, din acest punct de vedere, Autorizația de Construire cu nr. 2318/29.12.2010 nu încalcă reglementările în vigoare.

De altfel, dincolo de cele mai sus afirmate, POT-ul maxim indicat în cuprinsul Certificatului de Urbanism cu nr. 2263/28.05.2010, înscris care a stat la baza Autorizației de Construire cu nr. 2318/29.12.2010, este de 40% (în cuprinsul punctului 3 al Certificatului de Urbanism, în secțiunea dedicată regimului tehnic). POT-ul de la fața locului este de 39,20%, măsurată pe conturul clădirii de la nivelul solului.

Afirmația pe care o face P. M. Timișoara în susținerea acțiunii sale, cum că POT-ul de către clădirea în discuție ar fi de 43,3% și că acest POT este rezultatul unei documentații frauduloase, nu poate fi reținută ca atare. Recurenții arată că nu au depus o documentație întocmită fraudulos. POT-ul de 43,3% a fost calculat de P. M. Timișoara prin includerea în calcul a contururilor balcoanelor de la etaj. La parter, raportat la conturul clădirii, POT-ul este de 39,3% (sub cel maxim de 40%), în timp ce conturul de la etaj (cuprinzând și balcoanele) se întinde pe o suprafață de 43,3% din terenul pe care se intenționează edificarea. Numai că POT-ul se calculează prin raportare la conturul de la sol al clădirii și nu cu luarea în considerare a eventualelor balcoane situate la eventualele etaje ale acelei clădiri.

De altfel, în Anexa 2 la Legea cu nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, în cuprinsul paragrafului intitulat „Indicatori urbanistici", alineatul doi definește procentul de ocupare a terenului ca fiind „raportul dintre suprafața construită (amprenta la sol a clădirii sau proiecția pe sol a perimetrului etajelor superioare) și suprafața parcelei Suprafața construită este suprafața construită la nivelul solului, cu excepția teraselor descoperite ale parterului care depășesc planul fațadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat și a logiilor închise ale etajelor se include în suprafața construită". Or, în cazul construcției de față, balcoanele de la etaj (ori componentele similare) se găsesc la o înălțime mai mare de 3 m.

Recurenții invocă în drept. art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.; dispozițiile din cuprinsul Legii cu nr. 350/2001 și ale Planului Urbanistic Zonal aprobat prin HCLMT nr. 91/1998, precum și actele normative invocate în cuprinsul prezentei cereri de recurs.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanții P. M. Timișoara și P. M. Timișoara prin Primar, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată conexată.

În considerente aceștia arată că în mod corect instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală ținând cont de prevederile legale aplicabile în speță și de probatoriul administrat în cauză, admițând acțiunea de chemare în judecată și dispunând anularea autorizației de construire nr. 2318/2010 pentru „Lucrări de tip a construcții pentru locuințe - construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente în regim de înălțime D+P+IE+Er, zona D", precum și suspendarea executării acestui act administrativ.

Solicită instanței să constate faptul ca, pentru imobilul situat in Timișoara, ., înscris in C.F. nr._ Timișoara, nr. top._/1;_/1/1/2/1/a/3/b s-a emis autorizația de Construire nr. 2318 din 29.12.2010, având ca beneficiari pe parații B. M., A. M. V., S. I. si S. M., I. I. A. si soția I. I. L. pentru executarea lucrărilor de construire imobil de locuințe colective cu 7 apartamente in regim de înălțime D+P+IE+Er, in baza documentației tehnice - D.T. pentru executarea lucrărilor de construire (D.T.A.C.+ D.T.O.E.), respectiv de desființare a construcțiilor (D.T.A.D. + D.T.O.E.) nr. 304 din 08/2009 elaborata de S.C. Vest Arhitect SRL.

Menționează faptul că, anterior emiterii Autorizație de Construire nr. 2318/2010 a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 2263/28.05.2010 pentru scopul declarat de: "Construire imobil locuințe colective D+P+IE+Er acesta reprezentând actul de informare, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, avizate si aprobate potrivit legii care fac cunoscute elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si construcțiilor existente la data solicitării si stabilesc cerințele urbanistice care urmează sa fie îndeplinite in funcție de specificul amplasamentului, precum si lista de avize si acorduri legale, necesare in vederea autorizării.

Intimații învederează instanței de recurs faptul că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr.350/2001, activitatea de amenajare a teritoriului trebuie să fie: globală, urmând coordonarea diferitelor politici sectoriale, într-un ansamblu integrat; funcțională trebuind să țină seama de cadrul natural și construit, bazat pe valori de cultură și interese comune; prospectiva, trebuind să analizeze tendințele de dezvoltare pe termen lung, a fenomenelor și intervențiilor economice, sociale și culturale.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 47 alin.1 din aceiași lege, planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare, prin care se coordonează dezvoltare urbanistică integrată a unei zone de localitate, caracterizată printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul Urbanistic General.

Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă cu claritate că scopul Legii nr. 350/2001 este de a asigura o asigurare urbanistică prin abordarea integrală a unei zone de referință și de a asigura concordanța între PUZ și PUG.

Pe de altă parte art. 32 din Legea nr. 350/2001 prevăd următoarele:

(1) În cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentații de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire.

(2) Noua documentație de urbanism, cuprinzând intervenția solicitate poate fi aprobată numai după o perioadă de 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale. Modificările aduse reglementărilor din Planul urbanistic general asupra procentului de ocupare al terenului (POT) și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu, iar cele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului (CUT) și retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale.

In certificatul de urbanism se menționează că prin HCL nr. 9/1998 a fost aprobat PUZ - zona de locuințe individuale, colective și funcțiuni complementare; regim de înălțime P-P+2E POT maxim 40 %; amplasamentul - retragere față de aliniament, obligatorie de 1.50 m, 3 m, față de limitele laterale de proprietate și 5 m față de limita posterioară a parcelei.

Astfel, regimul tehnic stabilit prin certificatul de urbanism este următorul: "Conform PUZ aprobat prin HCL nr. 91/1998 - zona de locuințe individuale, colective si funcțiuni complementare. Regim de înălțime P-P+2E. POT max. = 40%. 2). Imobilul se va amplasa: fata de aliniament cu o retragere obligatorie de 1,50 m (retragerea fata de frontul stradal poate varia pana la 8 m cu condiția ca minimum trei clădiri alăturate sa fie amplasate cu aceasta retragere), 3 m față de limitele laterale de proprietate si 5 m față de limita posterioara a parcelei. Nu se admit calcane spre vecini decât pentru garaje sau clădiri cuplate, proiectarea trebuind sa fie corelata. In cazul locuințelor colective se va evita amplasarea pe direcția est-vest sau in caz contrar se vor rezolva apartamente cu dubla orientare. Se vor respecta: Codul Civil, RLU, OMS 536/97, HG 525/96 si legislația in vigoare. 3) Utilități existente in zona: apa, canal, electricitate, gaz. 4) Circulație pietonala si a vehiculelor, accese auto si parcaje necesare in incinta: conf. PUD ".

In documentația tehnica care a stat la baza emiterii Autorizației de Construire nr. 2318/29.12.2010 (D.T. pentru executarea lucrărilor de construire D.T.A.C.+ D.T.O.E.), respectiv de desființare a construcțiilor (D.T.A.D. + D.T.O.E.) nr. 304 din 08/2009 elaborata de S.C. Vest Arhitect SRL ) exista neconcordanța constând in: valoarea P.O.T.= 39,20% prevăzuta in documentație este incorecta, din verificarea suprafețelor rezultând un P.O.T = 43,3 % diferit de P.O.T maxim = 40% prevăzut in Certificatul de Urbanism nr. 2263/28.05.2010.

Proiectul depus de către pârâți pentru eliberarea Autorizației de construire a fost întocmit in mod fraudulos, in sensul ca din partea scrisa a proiectului rezulta un POT de 39,20 %. iar din cea desenata reiese un POT de 43,3 %.

Procentul de ocupare al terenului este unul din indicii urbanistici - instrumente urbanistice specifice de lucru pentru controlul proprietății si al dezvoltării durabile a zonelor urbane care se definesc si se calculează in condițiile prevăzute in Anexa 2 pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 27 / 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismului, care prevede următoarele: «procentul de ocupare a terenului (POT) - raportul dintre suprafața construită (amprenta la sol a clădirii) și suprafața parcelei. Suprafața construită este suprafața construită la nivelul solului, cu excepția teraselor descoperite ale parterului care depășesc planul fațadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat și a logiilor închise ale etajelor se include în suprafața construită. »

Tribunalul T., a avut în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești, rapoartele de expertiză întocmite în cauză. Astfel, atât expertul desemnat de către instanță, cât și experții asistenți solicitați de către părți, au constatat următoarele: aliniamentul clădirii ce urmează a fi edificată, retragerea față de vecini, retragerea față de limita posterioara a parcelei sunt diferite decât cele stabilite prin CU; valoarea POT este de 42,97 % față de 40 % admis; CU și AC nu respectă regimul de înălțime prevăzut de Regulamentul Local de Urbanism și PUG unde se prevede un regim de înălțime P, P1E și P + 2E, prin autorizația de construire și certificatul de urbanism fiind autorizat un regim de înălțime: demisol + parterul + 1 etaj + etaj retras; s-a constatat că suprafața etajului retras este mai mare decât suprafața etajului inferior; de asemenea, nu s-a respectat distanța obligatorie spre vecini dreapta; s-a constatat o diferență dintre suprafața construită menționată în autorizația de construcție și suprafața construită a parterului; s-au constatat diferențe de valori pentru cota de nivel a acoperișului la coamă, precum și diferențe la retragerile ultimului etaj; s-au constat diferențe între proiectul de arhitectură și proiectul de rezistență.

De asemenea, reclamanții intimați precizează că, Inspectoratul de Stat in Construcții a încheiat procesul verbal din 19.04.2011 prin care s-a stabilit ca se vor face demersuri in instanța in vederea suspendării si anularii autorizației de construire nr. 2318/29.12.2010.

Totodată, prin acest proces verbal s-a dispus oprirea lucrărilor de execuția până se va pronunța instanța judecătoreasca asupra legalității autorizației de construire nr. 2318/29.12.2010.

Pe lângă aceste neconcordanțe dintre reglementările legale în materie și cele cuprinse în autorizația de construire și certificatul de urbanism se constată și că adresa stradală din certificatul de urbanism nu corespunde cu cea din autorizația de construire.

Având în vedere urgența pe care pârâții o manifesta in a executa construcția, intimații solicită instanței, în temeiul art.15 din Legea nr. 554/2004, să suspende executarea actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin urmare, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administram. dispozițiile an. 15 din Legea nr. 554/2004, stabilesc necesitatea îndeplinirii cumulative a două condiții: cazul să fie bine justificat și suspendarea să fie determinată de prevenirea unei pagube iminente, or, în speță s-a făcut dovada existentei acestor condiții.

Cazul bine justificat este dovedit in prezenta speța prin raportare la argumentele de anulabilitate a autorizației de construire nr. 2318/29.12.2010, mai sus arătate.

Paguba iminenta rezulta, de asemenea, in mod indubitabil ca este dovedita întrucât in situația in care s-ar respinge prezenta acțiune instituția reclamantă si reclamanții persoane fizice ar suferii prejudicii ireparabile.

Având în vedere cele ce preced rezultă că și certificatul de urbanism nr. 2263/28.05.2010. cât și autorizația de construire nr. 2318/19.12.2010 au fost emise cu încălcarea Regulamentului Local de Urbanism și a Planului Urbanistic General, motiv pentru care instanța, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor din Legea nr. 50/1991 Tribunalul T. a dispus în mod corect, anularea lor, iar ca urmare a anulării autorizației de construire a suspendat și executarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente solicită instanței să respingă recursul formulat de pârâții B. M., A. M. V., S. I., S. M., I. I. A. și I. I. L. ca netemeinic și nelegal și să mențină ca temeinică și legală Sentința Civilă nr. 1619/23.05.2012 a Tribunalului T., cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată conexată.

La dosar s-a depus întâmpinare și de către reclamanții intimați H. M. G., H. V., P. S. și P. A. Z., care solicită de asemenea respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că recursul formulat de către recurenți este unul netemeinic si nefondat. Nu se aduc critici de nelegalitate a sentinței pronunțate, se reia apărarea formulata in fata primei instanțe. Motivele de recurs invocate nu sunt de natura a schimba hotărârea pronunțata in prima instanța, acestea sprijinindu-se pe afirmații false, nesusținute in realitate de probatoriul administrat in cauza.

Temeiurile de drept invocate de către recurenți privesc pct.7, 8 si 9 ale art. 304 cod procedura civila. Or, criticile invocate față de faptul ca instanța de fond a recurs la o " motivare sumara, lapidara si străina de natura pricinii" - nu pot fi încadrate in criticile reținute de pct. 7 si 8, cel mult, pct. 9 ale art. 304 Cod procedură civilă.

In cererea formulata si precizata asupra obiectului reclamanți arată că au invocat si explicat pe larg care sunt motivele de nelegalitate ale emiterii Autorizației de construire atacate si anume:

1.Construcția a cărei edificare a fost autorizată si care urmează să se edifice nu respectă regimul de înălțime al zonei

2.Construcția ce se dorește a fi edificată va fi compusă din 7 apartamente. Acest fapt contravine regimului impus pentru zona in care se regăsește construcția, acesta fiind de „ locuințe unifamiliale"

3.Construcția ce urmează a fi edificată nu respectă aliniamentul stradal, în raport cu celelalte construcții învecinate, deja existente.

4.Se depășește POT admis pentru zonă și pentru amplasarea in teren a construcției.

5.Nu se respecta retragerea fata de vecini asa cum aceasta este impusa prin normele legale in vigoare

6.Construcția va afecta negativ randamentul, respectiv funcționalitatea sistemelor zonale " apă-canal" și " gaze naturale", care au fost proiectate și executate în zonă, cu scopul de a fi utilizate pentru case unifamiliale și nu pentru imobile ce incorporează mai multe imobile, cum este cel în speță cu 7 apartamente

Acestea au fost criticile aduse in cuprinsul cererii de chemare in judecata formulate si precizate.

Prin probatoriul adminstrat: Raport de expertiza efectuat de către dl. Expert numit ing. C. C., Coraportul de Expertiza întocmit de către dl. D. G., cat si Punctul de vedere exprimat al d-nei expert Tunea R. V. se confirma susținerile reclamanților, atât ale reclamanților persoane fizice, cât si cele formulate de către Municipiul Timișoara prin Primar, respectiv cele formulate de către Prefectul Județului T..

De asemenea, tot din administrarea probatoriului încuviințat, rezulta noi aspecte dovedite, certe si incontestabile cu privire la nerespectarea normelor legale atât in legătura cu întocmirea documentației supuse spre avizare cat si cu privire la eliberarea certificatului de urbanism si a autorizației de construire, aspecte ce nu pot conduce decât la anularea acestora.

Prin recursul formulat, recurenții critica hotărârea instanței de fond de a respinge excepția lipsei de interes a reclamanților persoane fizice, sprijinindu-se pe argumentele pct. 7 si 9 ale art. 304 Cod procedură civilă.

Se arată că recurenții in mod incorect indica aceste motive de recurs, din motivarea acestora rezultând faptul ca reclamanții persoane fizice nu se învecinează fata de imobilul a cărui autorizație de construire se solicita a fi anulata.

Susțin pârâții fără nici un fel de resemnare si in contra concluziilor certe ale expertizei in cauza, faptul ca reclamanții nu au calitatea de proprietari ai imobilelor învecinate cu imobilul a cărui autorizație de construire se solicita a fi anulata.

Or, intimații solicită instanței sa aibă în vedere faptul ca toți cei trei experți au concluzionat ca imobilul familiei H. se afla pe limita de proprietate a imobilului in cauza si ca se învecinează in mod direct cu acesta.

In privința interesului legitim, juridic, născut, actual, personal si direct consideră ca si acesta este pe deplin dovedit sub toate aspectele sale invocate.

Din probatoriul administrat rezulta in mod cert faptul ca legea nu a fost respectat cu privire la emiterea autorizației de construire ( cele mai importante nereguli fiind cele constatate cu privire la regimul de înălțime si funcționalitatea zonei)

Or, in acest context, interesul reclamanților este lezat in mod major. Este absurd sa susții faptul ca numai prin emiterea Autorizației de construire nu s-a produs lezarea interesului reclamanților, acesta nefiind născut si nici actual, cu cat este evident ca Autorizația de construire obținută conduce in mod cert la ridicarea construcției. Or, procedura administrativa a atacării unui act in contencios administrativ impune termene si condiții clare pentru atacarea actului, tocmai pentru a evita consecințele negative a unui act emis in condiții de nelegalitate pentru viitor.

Nerespectarea dovedita a legii, face ca lezarea interesului reclamanților sa fie una certa si fără tăgada de a putea fi contestata.

Este cert faptul ca reclamanți au atacat actul administrativ reprezentat de Autorizația de construire sub toate aspectele de nelegalitate, aspecte care au fost dovedite din probatoriul administrat. Recurenții invoca in justificarea lipsei de interes faptul ca nu s-a dovedit atingerea randamentului zonei cu privire la funcționalitatea sistemelor de utilități. Solicită instanței să constate ca toate celelalte aspecte sunt cert dovedite, sigur această consecința ar fi fost urmarea fireasca a neanulării Autorizației de construire, si nu neapărat o critica fata de condițiile emiterii Autorizației de construire. Este evident pentru oricine ca . sunt locuințe cu regim rezidențial de maxim doua familii, a ridica un . duce in mod inevitabil la supraîncărcarea serviciilor destinate utilităților publice.

Față de critica adusa faptului ca instanța a respins excepția inadmisibilității cererii de revocare, intimații o considera nefondata. Arată că și-au precizat cererea, atât oral cat si in scris, in mod evident au solicitat in instanță anularea si nu revocarea Autorizației de Construire.

In fața instanței solicitarea nu putea fi alta, insa aceasta inadvertența inițiala provine din parcurgerea inițiala a procedurii prealabile si nu are decât valoarea unei erori materiale.

Solicitarea stricta in fața instanței de judecata a fost cu privire la anularea autorizației de construire.

Cat privește cererea de revocare a certificatului de urbanism, invocata ca si motiv de recurs față de inadmisibilitatea acesteia, intimații solicită instanței să constate ca nu a fost formulata o astfel de cerere. Recurenții se afla . privire la aceasta susținere, deoarece așa cum corect a constatat instanța de fond, nu a fost formulata o cerere cu privire la revocarea certificatului de urbanism. Prin urmare, in mod corect instanța a respins aceasta excepție.

Reclamanții intimați mai arată că recurenții aduc critici nefondate sentinței, folosind ca si contraargumente față de decizia instanței de fond, critici aduse Rapoartelor de expertiza efectuate in cauza.

Se arată faptul ca in cauza a fost numit un expert pentru efectuarea expertizei, un expert asistent din partea reclamanților si un expert asistent din partea intimaților și toate cele trei expertize conțin concluzii unitare in ceea ce privește nerespectarea condițiilor legale cu privire la emiterea Autorizației de Construire contestate.

a) aliniamentul clădirii

Autorizația emisa precum si construcția pentru care aceasta a fost emisa nu respecta limitele legale privind retragerea fata de vecini, aspect asupra căruia cei trei experți au concluzionat in aceeași maniera: față de vecinul dreapta limita de retragere este de 2,88 m si nu de 3 m cat este impus prin normele legale

Recurenții invoca faptul ca vecinul din dreapta față de care nu se respecta aliniamentul este chiar unul dintre intimați.

Legea nu face aceasta diferența. legea impune norme legale ce trebuiesc respectate. Argumentul invocat nu este unul valid, nu contează fata de care vecin nu se respecta limitele, contează daca acestea sunt respectate sau nu. In răspunsul la obiectivul 9, expertul desemnat confirma nerespectarea limitelor legale, si . faptul ca aceasta distanta nu este respectata fata de vecinul din dreapta, aspect insa nerelevant.

b) valoarea POT

intimații solicită instanței să aibă in vedere faptul ca POT (procentul de ocupare al terenului) a fost depășit, nerespectându-se limita maxima admisa pentru zona LMB.

POT admis pentru zona in discuție este de maxim 40%.

POT calculat si care rezulta din efectuarea expertizei este de 42,97 %.

Rezulta doua aspecte esențiale:

- La emiterea autorizației de construire si calculul POT înscris in autorizație nu s-au avut in vedere toate elementele prevăzute de Legea 350. Din Autorizația de construire rezulta un POT autorizat de 39,20 %, or, din planurile avizate ale construcției, rezulta un POT de 42,97 %.

Esențial este ca toți cei trei experți au concluzionat asupra acestui aspect in aceeași maniera.

Se constata la calculul POT nu au fost avute in vedere toate elementele impuse de Legea 350/2001. Rezulta așadar fără dubii si fără nici o putința de tăgada ca autorizația de construire este emisa in mod ilegal sub acest aspect.

Expertul asistent al pârâților chiar precizează faptul, ca după obținerea avizelor legale, se poate intra in legalitate cu aceasta problema, desființând balcoanele, ornamentele si chiar izolația clădirii, pentru a se încadra in valoarea maxima a POT-ului admis.

- POT ul clădirii ce urmează a fi edificata depășește in mod cert POT admis pentru zona LMB

Intimații arată că recurenți fac aprecieri cel puțin hilare atunci când încearcă sa argumenteze valoarea mărita a POT-ului.

Se susține, evident in mod nejustificat, exagerat faptul ca POT-ul aferent zonei este unul mult mai mare, respectiv 50%. Se justifica acest argument in mod cu totul copilăresc: imobilul „ar da" pe . am considera-o artera de circulație, am putea admite . ca POT maxim ar fi de 50%. Or, o atare susținere nu poate fi primita. Regimul zonei este clar stabilit ca fiind „LMB", zona pentru care se prevede un POT maxim de 40%.

Daca ar fi să luam in calcul cota de depășire, aceasta ar fi de 10 %, apreciabila din punctul de vedere al intimaților, insa nu aceasta este ceea ce interesează, ci daca s-a respectat sau nu impunerea legala. ori acest aspect este tranșat de către cei trei experți - nu s-a respecta valoarea POT.

Recurenții se folosesc de răspunsul expertului, care precizează la un alt obiectiv al expertizei efectuate ca la emiterea Autorizației de construire contestate nu au fost luate in calcul „ toate elementele prevăzute de lege"

Intimații solicită instanței să observe concluzia expertului asistent desemnat din partea paraților la acest punct: „propuneri pentru a intra in legalitate" – ceea ce înseamnă ca parații sunt in acest moment in afara limitelor legale admise

c) regimul de înălțime al zonei

Construcția ce urma a fi fost edificata in baza Autorizației de construire nr. 2318/2010 nu respecta regimul de înălțime impus zonei prin indicatorii urbanistici stabiliți prin RLU si PUG

Rezulta din Raportul de expertiza, cât si din Răspunsul la obiecțiunile formulate acest aspect. Astfel, expertul stabilește in mod clar faptul ca, construcția ce urmează a fi edificata face parte din zona UTR 70, conform Regulamentului Local de Urbanism aferent PUG - Subzona Rezidențiala LMb - conform RLU, Cap. IV. 2L acestei zone ii corespunde regimul de locuințe mici: Clădiri P, P + IE, P+2E.

După cum se poate observa, autorizația emisa nu respecta aceasta prevedere, fiind autorizat un regim de înălțime „Demisol+Parter+1 Etaj+1 Etaj retras"

Construcția este prevăzuta si cu demisol. Deși, prin apărarea formulata in fața primei instanțe, parații persoane fizice, încearcă sa dea o definiție noua noțiunii de „demisol" încercând sa arate ca aceasta este o parte a construcției „subpământeană" si care nu ridica cu nimic înălțimea clădirii, totuși, expertiza efectuata, dar mai cu seama răspunsul la obiecțiunile formulate de către însăși parați, clarifica in mod indubitabil problema demisolului.

Răspunsul expertului este clar si concis: „Demisolul este considerat un nivel al clădirii având cota pardoselii situata sub nivelul terenului amenajat exterior, cu maximum jumătate din înălțimea sa libera, este prevăzut cu ferestre si pereți de închidere"

Rezulta așadar ca demisolul nu este situat „sub linia solului" cum indica reclamanții, ci ca poate fi „îngropat „ sub linia solului cu maximum jumătate din înălțimea sa.

Prin urmare, arată intimații, demisolul este considerat un nivel al clădirii.

De asemenea, solicită instanței sa aibă in vedere faptul ca Autorizația de construire are in vedere un etaj retras ca si ultim nivel, iar documentația supusa avizării prevede suprafața etajului retras mai mare decât suprafața etajului 1.

d) etajul retras

cu referire la acest aspect intimații arată că, încercând sa ofere o aparenta legala, Autorizația de construire autorizează construirea etajului retras pentru a se supune normelor aferente zonei.

Însă se constata din efectuarea expertizei faptul ca documentația supusa avizării prevede în mod clar edificarea „etajului retras" care ca si suprafața este mai mare decât etajul 1. In aceste condiții rezulta ca autorizația a fost emisa in condiții de nelegalitate, necalculându-se in mod corect suprafața etajului retras, si nerespectându-se regimul de înălțime impus.

Învederează în acest sens răspunsul expertului la Obiectivul nr. 4, formulat de către reclamanți: "se constata ca suprafața Er este mai mare decât suprafața Etajului 1 inferior"

Intimații arată că nu numai ca au invocat nelegalitatea emiterii Autorizației de construire sub acest aspect cât si faptul ca exista neconcordante intre planul suspus avizării si Autorizația de construire astfel cum aceasta a fost admisa.

În concluzie s-a autorizat edificarea unei construcții cu patru nivele, pe când in zona este admisa efectuarea construcțiilor de maxim 3 nivele

Prin urmare, deși se încearcă a se înlătura vătămarea grava a drepturilor reclamanților, in fapt, așa numitul etaj retras, ajunge cu limita de construire la o distanta mai mica decât cea impusa de lege de proprietatea reclamanților H., îngrădindu-le acestora vederea si scăzând gradul de însorire.

Rezultă cert din expertiza faptul ca ultimul etaj doar este numit „etaj retras", acesta depășind in fapt limitele ultimului etaj.

Se susține de către recurenți ca aceste aspecte țin de fizionomia interioara a clădirii nu si de „impozanta ei exterioara". Nu trebuie sa fii expert ca sa concluzionezi asupra acestei critici, este suficient sa înțelegi noțiuni de matematica si sa fii o persoana de buna-credința.

d) diferența constata dintre suprafața construita si cea autorizata.

Cu privire la acest aspect intimații arată că au invocat si condițiile de ilegalitate ale emiterii Autorizației de construire, constatate si datorita faptului ca exista neconcordante clare si certe constatate de către cei trei experți cu privire datele înscrise in Memoriul tehnic si Autorizație.

Astfel se constata o diferența dintre suprafața construita menționata in Autorizația de construire (227 mp) si suprafața construita a parterului din Memoriul Tehnic.

Consideră si acesta un motiv just si temeinic pentru anularea Autorizației de construire.

In cadrul Autorizației fiind înscrise date eronate cu privire la construcție, acest aspect rezultând in mod indubitabil, autorizația trebuie anulata si emisa ulterior, in condiții de deplina concordanta cu documentația tehnica ce a stat la baza emiterii ei.

Recurenții considera ca aceste diferențe „tehnice" se încadrează ." ce ar fi putut rezulta din mânuirea defectuoasa a instrumentelor.

Nu se pune probleme față de acest aspect la încălcarea interesului legitim al reclamanților, ci în mod pur si simplu se dovedește încălcarea legii.

f)neconcordanta intre planșele desenate si înaintate Comisiei de circulație

Din nou, neconcordanta certa si probata este considerata de către pârâți a fi una minora, fără relevanta.

Intimații își pun întrebarea fireasca: care este procentul maxim admisibil cu privire la încălcarea legii?

Încălcarea legii nu este permisa in mod imperativ, sau doar intre anumite limite permise?

g) diferența intre Proiectul de arhitectura si cel de rezistență. Din nou diferența este „ minima".

In opinia recurenților aceasta „ nu este o încălcare serioasa". Din nou, nu privește in mod nemijlocit interesul reclamanților insa privește in mod direct încălcarea normativelor privind executarea construcțiilor.

Intimații arată că, după o atenta analizare a „netemeiniciei sentinței pronunțate", recurenții uita sa critice aspectele legate de regimul de utilitate al zonei.

Se învederează că regimul de utilitate al zonei este un element esențial in ceea ce privește încălcarea legii in privința emiterii Autorizației de construire atacata.

Experții au stabilit in mod unitar faptul ca locuința ce urmează a fi edificata face parte din zona LMB. Prin urmare, acestei zone îi corespunde regimul locuințelor pentru maximum 2 familii, așa cum este prevăzut in UTR 70, aplicabil in speța.

Or, in speța de față, Autorizația a fost emisa pentru construcția 7 apartamente. Este certa această concluzie si nu poate fi contestata, probabil de aceea nici nu a fost amintita, însă solicită instanței să se aplece si asupra acestui aspect dedus judecații si să-l rețină ca si argument temeinic in ceea ce privește menținerea in totalitate a sentinței pronunțată de către Tribunalul T..

Prin urmare, intimații apreciază ca instanța de fond a avut un probatoriu larg de analizat, la baza deciziei instanței stau o expertiza a expertului desemnat si alte doua opinii ale experților asistenți. Toate acestea trei conduc in mod indubitabil la concluzia ca nu au fost respectate normele legale cu privire la emiterea autorizației de construire atacate, nr. 2318/2011.

Se arată că sunt exagerate susținerile potrivit cărora „ instanța a încălcat principiile motivării hotărârii judecătorești, al contradictorialității si al dreptului la apărare"

Instanța a avut de analizat doar probatoriul administrat, înscrisurile depuse la dosarul cauzei si a ascultat fără a limita in nici un fel toate părțile implicate.

Recurenții aduc critici si acțiunii promovate de către Prefectul Judecatului T., cat si acțiunii promovate de către P. M. Timișoara. Motivarea instanței de judecata in susținerea tezelor juridice privind analiza actelor administrative contestate, răspunde in mod implicit argumentelor invocate de către recurenți.

Intimații solicită instanței sa rețină faptul ca au sesizat aceste doua instituții in faza procedurii prealabile, iar in urma cercetărilor efectuate acestea au promovat cele doua acțiuni.

Acțiunea formulata de Prefectul Județului T., solicita in fapt si anularea Certificatului de Urbanism cat si a Autorizație de construire emise cu încălcarea prevederilor legale.

Criticile aduse sunt pur formale, făcute „pro causa".

Se solicită instanței să aibă in vedere faptul ca aceste neconcordante intre CU, AC si proiectele supuse avizării, duc atâta la anularea Autorizației de construire cat mai ales a Certificatului de Urbanism eliberat in acest sens.

Instanța de fond a reținut in mod corect faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 47, alin. 1 din Legea 350/2001, planul urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbana de reglementare, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistica integrata a unei zone din localitate, caracterizata printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamica urbana accentuata. Planul urbanistic zonal asigura corelarea programelor de dezvoltare urbana integrata a zonei cu Planul Urbanistic General.

Rezulta așadar cu claritate ca scopul Legii 350/ 2001 este acela de a asigura o dezvoltare urbanistica si prin abordarea integrala a unei zone de referința si de a asigura concordanta intre PUZ si PUG..

Art. 32 din Legea 350/2001 prevede clar următoarele (3): „Modificările aduse reglementarilor din Planul Urbanistic general asupra procentului de ocupare al Terenului POT si distantele față de limitele laterale si posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu, iar cele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului si retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale"

Or, arată intimații, din întreg probatoriul administrat rezulta ca toate aceste prevederi nu au fost respectate.

De asemenea, in mod corect instanța a conchis si asupra admisibilității acțiunii formulate de către P. M. Timișoara, prin P. M. Timișoara

In mod corect instanța de fond a concluzionat asupra faptului ca atât Certificatul de Urbanism atacata cât si Autorizația de Construire au fost emise in condiții de nelegalitate si in mod corect a dispus anularea acestora.

Față de toate aceste considerente, intimații solicită instanței a se pronunța asupra netemeiniciei recursului formulat, a dispune respingerea acestuia si de a menține ca temeinica si legala sentința civila nr. 1619/2012 a Tribunalului T. dându-i autoritatea si puterea unui lucru judecat in mod definitiv si irevocabil.

La dosar s-a depus întâmpinare și de către reclamanta Instituția P. – Județul T. prin care se solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În considerente se arată că prin sentința civilă nr.1619 din data de 25 mai 2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.3431//30/2011, instanța admite acțiunea formulată de Prefectul Județului T. și dispune anularea autorizației de construire nr.2318/29.12.2010, Construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente în regim D+P+ 1E+ Er, Zona D, St=595 mp, .=1001 mp.

Pronunțând această hotărâre, instanța a luat în considerare că, prin adresa nr.2007/24.05.2011 Inspectoratul de Stat în Construcții T. a sesizat instituția prefectului cu privire la emiterea cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare a Certificatului de Urbanism nr.2263/28.05.2010 și a Autorizației de Construire nr.2318/29.12.2010.

În fapt din cuprinsul CU nr.2263/28.05.2010 rezultă că documentația de urbanism PUZ aprobată prin HCL nr.91/1998 a Consiliului Local al M. Timișoara nu mai era valabilă la data emiterii certificatului. Această documentație de urbanism PUZ a fost înlocuită și modificată prin documentația de urbanism PUG și RLU aferent, aprobată prin HCL nr.157/2002 a Consiliului Local al M. Timișoara și cu prelungirea termenului de valabilitate prin HCL nr. 139/2007 a Consiliului Local al M. Timișoara.

În conținutul CU nr.2263/28.05.2010 la pct.2 Regimul economic, poz.2) nu se precizează că amplasamentul este situat conform RLU aferent PUG în subzonă rezidențială propusă cu locuințe mici, unde se pot realiza clădiri în regim de înălțime P, P+l, P+2, iar ca utilizare funcțională se pot amplasa locuințe pentru maximum două familii. Potrivit art.22 din RLU partea IV.2 Zona Rezidențială, Cap.2 conține restricția "Nici o clădire nu va depăși P+2 în subzonele locuințe mici" or amplasamentul se află ca zonificare teritorială în UTR nr.70 conform RLU aferent PUG aprobat la nivelul municipiului Timișoara.

Reglementările urbanistice menționate în conținutul CU nr.2263 din 28.05.2010 la pct.3 privind Regimul Tehnic, poz.1 sunt incomplete, fiind încălcate prevederile art.31 lit. c) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, nefiind precizat coeficientul maxim de utilizare a terenului, înălțimea minimă și maximă admisă, distanța dintre clădiri situate de aceeași parte a străzii conform art.22 din H.G nr.525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism.

Se poate observa că la emiterea CU nr.2263/2010 nu au fost respectate prevederile RLU cu privire la numărul maxim de nivele admis - construcția având 4 nivele în loc de 3.

Adresa stradală a terenului, menționată în CU nr.2263/28.05.2010, este diferită de cea înscrisă în CF, astfel că nu se specifică față de care stradă sunt impuse condițiile de amplasare pe parcelă a construcției. în fapt terenul se află situate între două străzi paralele: .. Briand (adresa din CF fiind .).

De asemenea au fost încălcate prevederile art.48 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, prin faptul că Planul urbanistic de detaliu (PUD) nu a fost elaborate și aprobat anterior emiterii Autorizației de Construire, pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin PUG și a condițiilor de construire prevăzute în conținutul CU nr.2263/28.05.2010, pct.4 Regimul Tehnic la poz.4.

Reclamantul intimat arată, în ceea ce privește Autorizația de Construire nr.2318/29.12.2010, că aceasta a fost emisă pentru "Construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente în regim D+P+ 1E+ Er, Zona D, St=595 mp, .=1001 mp" pe terenul situat în municipiul Timișoara .. în partea scrisă a DTAC fiind menționați următorii indici urbanistici: coeficientul de ocupare al terenului P.O.T = 39,20% și coeficientul de utilizare al terenului C.U.T = 1,38.

Consideră corectă sentința instanței întrucât prin emiterea acestei autorizații nu au fost respectate prevederile Regulamentului Local de Urbanism (RLU), aferent Planului Urbanistic General (PUG) referitoare la zonificarea teritorială stabilită pentru UTR nr.70, respectiv de amplasare de locuințe mici pentru maximum 2 familii.

De asemenea nu s-au respectat indicatorii urbanistici stabiliți prin RLU aferent PUG, în sensul că regimul de înălțime al construcției este de 4 nivele și nu de 3 nivele, iar din verificările efectuate de către Inspectoratul de stat în Construcții T. asupra pieselor desenate rezultă un POT = 43,3% mai mare decât cel menționat în partea scrisă a documentației respective POT = 39,20%.

Din piesele Desenate a D.T.A.C care au stat la baza emiterii A.C și în considerarea celor precizate, apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea P. Județului T., motiv pentru care solicită instanței de recurs să mențină ca temeinică și legală Sentința Civilă nr.1619 din data de 25 mai 2012 pronunțată de Tribunalul T. în Dosarul nr._ și să respingă recursul formulat de pârâții intimați.

Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:

In ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes in promovarea acțiunii de câtre reclamanții-persoane fizice, Curtea constata ca prima instanța in mod corect a respins excepția lipsei de interes a reclamanților persoane fizice în promovarea prezentei acțiuni. Astfel, Curtea constata ca in mod corect s-a reținut ca reclamanți justifica existenta unui interes in promovarea acțiunii, câta vreme sunt proprietarii imobilelor învecinate ale imobilului paraților.

Pe fondul cauzei, Curtea constata ca prin autorizația de construire nr.2318/29.12.2010 emisa de P. Mun. Timișoara a fost autorizata executarea unor lucrări de tip a) Construcții pentru locuințe -construire imobil locuințe colective cu 7 apartamente in regim de înălțime D+P+1E+Er, zona D, pe terenul înscris in CF nr._ Timișoara, nr. top_/1,_/1/2/1/a/3/b, situat in Timișoara, ..

In cadrul acțiunii promovata in fata instanței de contencios administrativ reclamanții au criticat legalitatea emiterii autorizației de construire sub mai multe aspecte, si anume: nerespectarea regimului de înălțime al zonei, încălcarea regimului impus pentru zona respectiva si anume acela de locuințe unifamiliale, nerespectarea aliniamentului stradal, in raport de celelalte construcții învecinate, deja construite, depășirea POT-ului admis pentru acea zona si pentru amplasarea in teren a construcției, afectarea in mod negativ a funcționalității sistemelor zonale de apa-canal si gaze naturale, care au fost executate si proiectate in zona, neconformitatea autorizației cu certificatul de urbanism emis.

Anterior promovării acțiunii in fata instanței de contencios administrativ,a avut loc un control din partea organelor din cadrul Inspectoratului Județean in Construcții T..

In cuprinsul procesului-verbal de inspecție întocmit la data de 19.04.2011 de Inspectoratul Județean in Construcții T. se arata ca amplasamentul imobilului este situat in subzona rezidențiala propusa pentru locuințe mici-LMb unde se pot edifica clădiri in regim de înălțime P, P+1 si P+2, iar ca utilizare funcționala se pot amplasa locuințe pentru maximum 2 familii.

In același proces verbal se retine ca documentația de urbanism PUZ aprobată prin HCL nr.91/1998 nu mai era valabilă la data emiterii CU nr. 2263/28.05.2010. Această documentație de Urbanism PUZ a fost înlocuită și modificată prin documentația de urbanism PUG și RLU aferent, aprobată prin HCL nr. 157/2002 și cu prelungirea termenului de valabilitate prin HCL nr.139/2007.

În conținutul CU nr.2263/28.05.2010 la pct.2. REGIMUL ECONOMIC, poz.2), nu se precizează că amplasamentul este situat conform RLU aferent PUG, în subzona rezidențială propusă cu locuințe mici - LMb, unde se pot realiza clădiri în regim de înălțime P, P+1 și P+2, iar ca utilizare funcțională se pot amplasa locuințe pentru maximum 2 familii. Art.22 din RLU, partea IV.2L ZONA REZIDENȚIALĂ, Cap.2 conține restricția "Nici o clădire nu va depăși P+2 niveluri în subzonele...LMb... ". Amplasamentul se află ca zonificare teritorială în UTR nr. 70, conform RLU aferent PUG aprobat. /

Reglementările urbanistice menționate în conținutul CU nr.2263 din 28.05.2010 la pct.3. REGIMUL TEHNIC, poz.1) sunt incomplete, conform art.31 lit.c) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu modificările și completările ulterioare, neprecizându-se: coeficientul maxim de utilizare a terenului, înălțimea minimă și maximă admisă, distanța dintre clădiri de aceeași parte a străzii conform art.2 din HG 525/1996.

La emiterea CU nr.2263/28.05.2010 nu au fost respectate prevederile RLU cu privire la numărul maxim de nivele admis - construcția are 4 nivele în loc de 3.

Adresa stradală a terenului, menționată în CU nr.2263/28.05.2010, este diferită de cea înscrisă în CF, astfel că nu se specifică față de care stradă sunt impuse condițiile de amplasare pe parcelă a construcției. în fapt terenul se află situat între două străzi paralele: .. A. Briand (adresa poștală înscrisă în CF este .).

Se menționează că nu a fost elaborată și aprobată documentația de urbanism PUD anterior emiterii AC; conform art.48 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu modificările si completările ulterioare, pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin PUG și a condițiilor de construire prevăzute în conținutul CU nr.2263/28.05.2010, pct.4. REGIMUL TEHNIC la poz.4).

Se reține, totodată de câtre organele de control ca la emiterea autorizației de construire nu s-au respectat prevederile Regulamentului Local de Urbanism referitoare la zonificarea teritoriala stabilita pentru UTR nr.70, respectiv de amplasare de locuințe mici pentru maximum 2 familii, nu s-au respectat indicatorii urbanistici stabiliți prin RLU aferent PUG:

-regimul de înălțime a construcției este de 4 nivele și nu de 3 nivele •

-procentul de ocupare a terenului rezultat din verificarea pieselor desenate este P.O.T.= 43,3%, mai mare decât cel menționat partea scrisă a documentației care-este POT= 39,20.

În piesele desenate a D.T.A.C care au stat la baza emiterii A.C. nr. 2318/29.12.2010 se constată că parcările colective sunt la o distanță mai mică decât distanța minimă admisă de 10 m, conform art.3, lit. c) din OMS nr. 533/1997. Accesul la demisol, curtea de lumină, zidurile de sprijin, parapeții de protecție necesari, sunt reprezentate eronat sau incomplet, fapt care va conduce la erori de execuție. Caicului eronat al suprafețelor construite și al suprafețelor utile menționate în piesele scrise și în piesele desenate pot crea efecte juridice și economice ulterior edificării. În formularul pentru AC, suprafața construită menționată este mai mică decât cea menționată în documentație. C. terenului natural și cota ±0,00 menționate în proiectul de rezistență și în proiectul de arhitectură sunt diferite.

Curtea reține ca în cuprinsul certificatului de urbanism nr. 2263/28.05.2010 s-a făcut precizarea ca exista un PUZ aprobat prin HCL nr.91/1998-zona de locuințe individuale, colective si funcțiuni complementare, regim de înălțime stabilit de P-P+2, POT maxim de 40%. In același certificat se arata ca imobilul se va amplasa: față de aliniament cu o retragere obligatorie de 1,50 m (retragerea față de frontul stradal poate varia până la 8 m cu condiția ca minim trei clădiri alăturate să fie amplasate cu această retragere), 3 m față de limitele laterale de proprietate și 5 m față de limita posterioară a parcelei. Nu se admit calcane spre vecini decât pentru garaje sau clădiri cuplate, proiectarea trebuind să fie corelată. În cazul locuințelor colective se va evita amplasarea pe direcția est-vest sau, în caz contrar, se vor rezolva apartamente cu dublă orientare. Se vor respecta: Codul Civil, RLU, OMS nr.536/1997, HG 525/1996 și legislația în vigoare.

In perioada emiterii certificatului de urbanism, respectiv al autorizației de construire erau incidente prevederile PUG si RLU aprobate prin HCL nr.157/2002, astfel ca nu mai erau in vigoare dispozițiile din documentația de urbanism PUZ aprobata prin HCL nr.91/1998.

Prin HCL nr.91/1998 a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal" Zona L. M. Martirilor Urseni" conform anexei care face parte integranta din

prezenta hotărâre; In urma aprobării Planului Urbanistic Zonal "Zona L. M. Martirilor Urseni", acesta se va integra in Planul Urbanistic General al M. Timișoara.

In articolul 2 al HCL NR. 157/2002 privind aprobarea Planului Urbanistic General al Mun. Timișoara, s-a menționat ca documentațiile de urbanism (Planuri Urbanistice Zonale și Planuri Urbanistice de Detaliu) aprobate până în prezent fac parte integrantă din Planul Urbanistic General al M. Timișoara.

In vederea analizării afirmațiilor reclamanților, tribunalul a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice-specialitatea construcții.

Curtea constata ca POT-ul stabilit prin certificatul de urbanism de 40%, POT care nu a fost respectat, câtă vreme exista o neconcordanta intre partea scrisa a proiectului care face vorbire de un POT de 39, 20% si partea desenata de unde rezulta un POT de 43,3 %.

In plus, in raportul de expertiza întocmit in cauza de fata s-a stabilit un POT de 42,97 %, care depășește cel de 40% menționat in certificatul de urbanism eliberat in favoarea paraților.

In ceea ce privește regimul de înălțime, in cuprinsul certificatului de urbanism s-a menționat P-P +2E, iar in autorizația de construire au fost autorizate edificarea de locuințe colective - demisol+parter+1etaj+etaj retras.

In cuprinsul HCL nr.9/1998 invocat de câtre parați se arata ca regimul de înălțime impus este de P+1E sau P+M pana la P+2E.

Prin dispozițiile art. 32 din Legea 350/2001 se arata ca „În cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentații de urbanism - Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire. Noua documentație de urbanism, cuprinzând intervenția solicitată, poate fi aprobată numai după o perioadă de 12 luni de la data aprobării documentației de urbanism inițiale. Modificările aduse reglementărilor din Planul urbanistic general asupra procentului de ocupare al terenului (POT) și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei se stabilesc prin Planul urbanistic de detaliu, iar cele aduse regimului de construire, funcțiunii zonei, înălțimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului (CUT) și retragerii clădirilor față de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonal”.

Astfel, modificarea regimului de înălțime poate fi făcuta in situații justificate, cu condiția elaborării unei documentații PUZ, ceea ce nu s-a întâmplat in speța de fata.

După cum s-a menționat anterior, Curtea constata ca construcția este prevăzuta si cu demisol. In expertiza efectuata, precum si in răspunsul la obiecțiunile formulate de către parați, se clarifica problema demisolului.

Se arata de câtre expert ca „Demisolul este considerat un nivel al clădirii având cota pardoselii situata sub nivelul terenului amenajat exterior, cu maximum jumătate din înălțimea sa libera, este prevăzut cu ferestre si pereți de închidere"

Rezulta așadar ca demisolul nu este situat „sub linia solului", ci ca poate fi „îngropat „ sub linia solului cu maximum jumătate din înălțimea sa.

Prin urmare, Curtea constata ca demisolul este considerat un nivel al clădirii.

De asemenea, Curtea constata ca Autorizația de construire are in vedere un etaj retras ca si ultim nivel, iar documentația supusa avizării prevede suprafața etajului retras mai mare decât suprafața etajului 1.

In ceea ce privește suprafața construita, in cuprinsul raportului de expertiza s-a procedat la calcularea acesteia, in acord cu dispozițiile Legii nr.242/2009, reținându-se in urma măsurătorilor si calculelor ca suprafața construita a etajului retras(261,39 mp) este mai mare decât suprafața construita a etajului inferior(254,74 mp).

Se menționează de câtre expert in raportul de expertiza ca etajul retras putea fi considerat drept etaj retras daca avea terasele neacoperite.

S-a constatat prin raportul de expertiza ca nu s-a respectat distanta obligatorie spre vecin dreapta, aceasta fiind de 2,88 m fata de 3,00 m prevăzuta in certificatul de urbanism.

In ceea ce privește amplasarea imobilului in zona, se constata ca acesta se afla amplasat in zona LMb iar conform RLU cap. IV 2.L este vorba despre o Zona rezidențiala care se numește „Subzona rezidențiala propusa pentru locuințe mici, clădiri care cuprind P, P+1E si P+2E”.

In plus, Curtea constata ca in capitolul IV art.4 din RLU, aprobat prin HCL nr.91/1998 astfel cum a fost înglobata in HCL nr.157/2002 se menționează ca este permisa edificarea de locuințe pentru maximum 2 familii in subzonele LM a, LMb si LM m.

Or, in speța de față, Autorizația a fost emisa pentru construcția 7 apartamente.

Totodată, s-a constatat de câtre expertul numit in cauza ca exista o diferența de 6,24 mp dintre suprafața construita, menționata in cuprinsul autorizației de construire(227 mp) si suprafața construita a parterului din Memoriul tehnic arhitectura, constatându-se o diferența si intre planșele desenate înaintate Comisiei de Circulație si planșele înaintate cu documentația supusa avizării.

F. de neregularitățile constatate la emiterea autorizației de construire nr. 2318/29.12.2010 emisa de P. Mun. Timișoara, raportat la prevederile legale ale HCL a Mun. Timișoara nr. nr.91/1998 astfel cum a fost înglobata in HCL nr.157/2002, Curtea constata ca acest act administrativ a fost nelegal emis, fiind dovedita implicit vătămarea drepturilor reclamanților prin emiterea nelegala a autorizației de construire, context in care este corecta soluția pronunțata de prima instanța.

Reținând considerentele anterior expuse, văzând si prevederile legale evocate, Curtea constata ca nu exista nici un motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art.304 Cod procedura civila, si, ca atare, va respinge recursul formulat .

Constatând culpa procesuala a paraților in promovarea recursului, fata de dispozițiile art. 274 Cod procedura civila, Curtea va obliga parații-recurenți la plata câtre reclamanții intimați H. M. G., H. V., P. S. și P. A. Z. la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de pârâții B. M., A. M. V., S. I., S. M., I. I. A. și I. I. L. în contradictoriu cu reclamanții H. M. G., H. V., P. S. și P. A. Z. și Instituția P. Județului T. și pârâții P. M. Timișoara și P. M. Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1619/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Obligă pârâții recurenți la plata către reclamanții intimați H. M. G., H. V., P. S. și P. A. Z. la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. D. R. O. R. P.

GREFIER

M. S.

Red.DD/13.03.2013

Tehnored.MS/14.03.2013

Ex.2

Primă instanță:Tribunalul T. - judecător G. B.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8396/2013....		Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6192/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3258/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8396/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 67/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2242/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1435/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1434/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA