Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 9816/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9816/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 6918/30/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9816
Ședința publică din 22 octombrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta Asociația de proprietari E. nr.6 Timișoara împotriva sentinței civile nr.1130/22.03.2013 pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr._, in contradictoriu cu parații P. Municipiului Timișoara, Consiliul L. al Municipiului Timișoara si P. Municipiului Timișoara, având ca obiect anulare act emis de autorități locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă Asociația de Proprietari E. nr.6 Timișoara, avocat P. E., iar pentru pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, Consiliul L. al Municipiului Timișoara si P. Municipiului Timișoara, consilier juridic S. V..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 16.10.2013 de către pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, Consiliul L. al Municipiului Timișoara, întâmpinare, din care se comunica un exemplar cu reprezentantul reclamantei recurente.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegația de reprezentare.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată în cauză și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului reclamantei recurente de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acest termen.
Reluată cauza la a doua strigare, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar practică judiciară a Curții de Apel Timișoara cu privire la situații similare cu prezenta cauză. Solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului reclamantei ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata la data de 27.07.2012 pe rolul Tribunalului T., sub nr._ reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI M. E. NR. 6, TIMIȘOARA, a chemat in judecata P. Municipiului Timișoara si Consiliul Municipal Timișoara solicitând anularea Certificatelor de urbanism nr.2195/05.06.2012 și nr.2488/21.06.2012 si eliberarea altora care sa respecte strict prevederile Legii 50/1991, precum si a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia . mai scurt.
Prin sentința civilă nr.1130/22.03.2013 pronunțata in dosar nr._, Tribunalul T. a respins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile, lipsei calității procesuale active și lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului Timișoara.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Timișoara și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamantul Asociația de Proprietari din Timișoara, ..6, în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara și P. Municipiului Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul T. a reținut că reclamanta a solicitat anularea Certificatelor de urbanism nr.2195/05.06.2012 și nr.2488/21.06.2012 si eliberarea altora care sa respecte strict prevederile Legii 50/1991, arătând că, condiționările cuprinse în aceste certificate sunt ilegale și blochează accesul reclamantei la autorizațiile de construcție solicitate.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Conform art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 prin act administrativ se înțelege ”actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.
Tribunalul a reținut, însă, că, așa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, certificatul de urbanism nu este un act administrativ, în sensul art.1 al.1 raportat la art. 2 al.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, ci este reglementat ca fiind actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administratiei publice judetene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic si tehnic al imobilelor si conditiile necesare in vederea realizarii unor investitii, tranzactii imobiliare ori a altor operatiuni imobiliare, potrivit legii (art. 29 alin.1 din Legea nr. 350/2001 – privind amenajarea teritoriului și urbanismul și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 - republicată).
Prin urmare, certificatul de urbanism materializează doar o operațiune administrativă prealabilă/pregătitoare emiterii actului administrativ - reprezentat de autorizația de construire/desființare.
Nici un moment, însă, obiectul acțiunii reclamantei nu l-a format un eventual refuz al pârâtei P. Municipiului Timișoara de a elibera autorizația de construire pentru lucrările pe care aceștia intenționează să le realizeze la imobilul din Timișoara, .. 6, litigiul privind exclusiv conținutul celor două certificate de urbanism.
Ori, așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 50/1991 - modificată și republicată, în calitate de act premergator eliberării autorizației de construire, certificatul de urbanism nu poate fi atacat în mod individual printr-o acțiune în contencios administrativ, întrucât, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, numai autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii.
În consecință, în concordanță cu practica judiciară în materie, Tribunalul a reținut că anularea certificatului de urbanism este admisibilă numai concomitent cu anularea autorizației de construire/desființare, potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, dar nicidecum separat de actul administrativ în considerarea căruia a fost eliberat - ca act premergator de informare. Totodată, a mai reținut că, deși pentru eliberarea autorizatiei de construire legea prevede necesitatea depunerii certificatului de urbanism alături de celelalte documente enumerate de art. 7 alin.1 lit. a-e din Legea nr.50/1991, tot legea conferă caracter de act administrativ numai autorizației de construire/desființare, nicidecum fiecărui act premergător în parte (a se vedea, în același sens, decizia Curții de Apel Târgu M., nr. 569/R/19.06.2008 sau decizia nr. 10/24.07.2007 a Curții de Apel Bacău).
În considerarea celor expuse, Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.1130/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în termen legal, a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari E. nr.6 Timișoara solicitând admiterea recursului, în principal, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
În motivare se arată că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății - art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Astfel, în fața primei instanțe reclamanta a arătat că P. Municipiului Timișoara a emis Certificatele de Urbanism nr. 2195 din 05.06.2012 si ulterior nr. 2488 din 21.06.2012 pentru diverse lucrări de reparații imobil, însă a condiționat folosirea acestora și deci obținerea Autorizațiilor de construcție aferente de prezentarea ordonanței/rezoluției de neîncepere urmărire penală, în speță Plângerea penală ce face obiectul Dosarului nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
Conform art. 6 din Legea nr. 50/1991, „1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:
a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
b)stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de
specificul amplasamentului;
c)stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
d)încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării."
Obiectul cererii de chemare în judecată este rezultatul văditei imposibilități de a folosi certificatele de urbanism, deci refuzul nejustificat al autorității publice de a permite utilizarea certificatelor de urbanism în scopul declarat, respectiv de a obține autorizațiile de construire cu toată documentația prealabilă.
Reclamanta recurentă consideră că refuzul nejustificat de a permite utilizarea înscrisurilor (certificatele de urbanism menționate) în scopul declarat, respectiv de a obține autorizare de construire cu toată documentația prealabilă, le este încălcat atât dreptul de proprietate cât și dreptul de informare menționat la art. 6 din lege.
Sub acest aspect, consideră că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât soluția pronunțată trebuia să vizeze excesul de putere invocat, manifestat prin emiterea certificatelor de urbanism cu impunerea unor condiționări, neprevăzute de lege, cum este „ordonanța/rezoluție de neîncepere urmărire penală".
Conform art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 „ exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;".
Potrivit art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991 "Autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și/sau construcții -, responsabilitatea aparținând solicitantului."
Față de acest text de lege, recurenta apreciază că existența pe rolul instanțelor, a unui litigiu penal nu constituie un impediment în emiterea autorizațiilor de construire din moment ce riscul unor eventuale prejudicii cauzate de existența litigiilor constituie responsabilitatea solicitantului.
Motivul care a stat la baza soluției primei instanțe a fost lipsa naturii de act administrativ a certificatului de urbanism, astfel că, a apreciat instanța de fond, aceste înscrisuri nu pot fi supuse cenzurii instanțelor judecătorești.
Ceea ce instanța de fond a omis să analizeze este faptul că, în esență, obiectul acțiunii reclamantei este format din refuzul pârâtei P. Municipiului Timișoara de a elibera autorizația de construire pentru lucrările pe care reclamanta intenționează să le realizeze la imobilul din Timișoara, .. 6, județul T. în absența unei ordonanțe/rezoluții de neîncepere urmărire penală.
Astfel, refuzul nejustificat al Primăriei Municipiului Timișoara de a elibera un act administrativ - Autorizația de Construcție - ca efect al condiționării de folosire a Certificatelor de urbanism în discuție pentru motivul că există un dosar penal pe rol, este ilegală.
De această dată motivul invocat de instanța de fond in cazul Certificatelor de urbanism nu mai este opozabil. Refuzul este clar, din actele depuse la dosar rezultă că cererea (de emitere autorizație de construcție -n.n.) nu poate fi promovată până la reglementarea situației juridice a imobilului (dosar penal pe rol). Așa cum a mai arătat recruenta, însă, nu există niciun articol de lege care să permită o astfel de soluție.
Totodată, in motivarea sentinței, instanța de fond a avut in vedere prevederile art. 12 din Legea 50/1991 care precizează că "autorizațiile de construire sau desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii".
Prin coroborarea acestui articol de lege, cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ care arată că "Instanța este competentă să se pronunțe ... si asupra legalității actelor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății", instanța de fond a considerat ca Certificatul de Urbanism, fiind un act informativ, pregătitor, nu poate fi atacat separat de actul administrativ si anume Autorizația de Construcție.
Motivarea instanței de fond poate fi corectă, temeinică și legală atât timp cât actul informativ, pregătitor si anume Certificatul de Urbanism se referă strict la condiționările legale dispuse de Legea nr. 50/1991 pentru emiterea unei Autorizații de Construcție.
Însă, în situația in care se introduc condiționări ilegale, care blochează anticipat emiterea acestei Autorizații de Construcție, acesta se transformă el însuși in act administrativ emis prin exces de putere.
Aici apare, in situația reclamantei, eroarea de apreciere a instanței de fond, certificatele de urbanism primite de aceasta nu pot fi calificate drept acte pregătitoare, întrucât ele nu vor fi urmate de emiterea unei autorizații de construire, neputând fi folosite in acest scop. Certificatele de Urbanism nr. 2195/05.06.2012 și 2488/21.06.2012 precizează clar la punctul d.4) - Studii de specialitate: "copie ordonanță/rezoluție de neîncepere urmărire penală", ori, o astfel de condiționare nu este prevăzută în actele normative în materie.
Reclamanta recurente nu are niciun litigiu privind terenul sau construcția pe rolul instanțelor judecătorești care să fie notat in cartea funciară a imobilului. De aceea, este evident refuzul nejustificat al autorității pârâte de a rezolva, conform solicitării, cererea de eliberare a unor certificate de urbanism, care să cuprindă condiționări legale, care să permită în mod real emiterea ulterioară a autorizațiilor de construire.
Pentru aceste motive, reclamanta recurentă solicită admiterea prezentului recurs și, pe cale de consecință, în principal, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu P. Municipiului Timișoara prin Primar și, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții P. Municipiului Timișoara, Consiliul L. al Municipiului Timișoara si P. Municipiului Timișoara solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
În motivare se arată că soluția instanței de fond este temeinica si legala, având in vedere prevederile legale in materie si probatoriul administrat.
Pârâții arată că, certificatul de urbanism nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul art. 1 al. 1 raportat la art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr.554/2004, ci este reglementat ca fiind un act de informare prin care solicitantului i se aduce la cunoștință condițiile legale în care acesta poate obține autorizația solicitată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991. Certificatul de urbanism este o operațiune administrativă prealabilă/pregătitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizația de construire/desființare, operațiune care se atacă în fața instanței de contencios administrativ odată cu însuși actul administrativ.
Dispozițiile legale menționate prevăd că „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate", precum și că actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Așadar, pentru a putea fi calificat drept act administrativ, certificatul de urbanism contestat trebuie să îndeplinească în mod cumulativ toate condițiile prevăzute în dispozițiile legal precizate.
Este fără îndoială faptul că certificatul de urbanism este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea executării în concret a dispozițiilor legii, însa acesta nu îndeplinește condiția de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.
De altfel, dispozițiile art. 6 al. 1 din Legea nr.50/1991 prevăd expressis verbis „certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4 fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării..., stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării, precum si încunostiințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere si, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare in vederea autorizării".
Certificatul de urbanism este, potrivit voitei legiuitorului, un act de informare prin care solicitantului i se aduc la cunoștiinta condițiile legale în care acesta poate obține autorizația solicitată, potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1991.
Or, fără îndoială că certificatul de urbanism nu produce efecte juridice proprii, aspect menționat expres de legiutor in cadrul dispozițiilor art. 6 din legea 50/1991, unde s-a statuat că „certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa construcții", in realitate acesta fiind o operațiune administrativa prealabila/pregătitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizația de construire/desființare, operațiune care se ataca in fata instanței de contencios administrativ odată cu însusi actul administrativ.
In realitate certificatul de urbanism nu produce nici un efect juridic in favoarea emitentului, după obținerea lui, este liber sa se conformeze prevederilor sale - in sensul întocmirii documentației si al obținerii acordurilor/avizelor necesare - pentru a obține autorizația solicitata sau sa nu faca nici un demers, respectiv sa renunțe la obținerea autorizației.
Concluzionând, așa cum rezulta din coroborarea dispozițiilor art. 6 si art. 7 din Legea nr.50/1991 - modificata si republicata, in calitate de act premergător eliberării autorizației de construire, certificatul de urbanism nu poate fi atacat in mod individual printr-o acțiune in contencios administrativ, întrucât, potrivit art. 12 din Legea nr. 50/1991, numai autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii.
In consecința, in concordanta cu practica judiciara in materie, anularea certificatului de urbanism este admisibila numai concomitent cu anularea autorizației de contruire/desfiintare, potrivit art. 12 din Legea nr.50/1991, dar nicidecum separat de actul administrativ in considerarea căruia a fost eliberat - ca act premergător de informare. Totodată, intimații mai rețin ca, deși pentru eliberarea autorizației de construire legea prevede necesitatea depunerii certificatul de urbanism alături de celelalte documente enumerate de art. 7 alin. 1 lit. a-e din Legea nr.50/1991, tot legea conferă caracter de act administrativ numai autorizației de contruire/desfiintare, nicidecum fiecărui act premergător in parte.
De asemenea, intimații arată că in dosarul penal nr._/325/2012, inculpatul Cirpaci V. a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea in forma continuata a infracțiunii de executare, fara autorizație de construire sau de desființare, a unor lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrări indiferent de valoarea lor, la construcții amplasate in zone de protecție a monumentelor istorice stabilite potrivit legii prev. de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 si ped. de art. 24 alin. 2 din Legea 50/1991 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. P..; 1(un) an de închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de continuare a executării lucrărilor dupa dispunerea opririi acestora de către organele de control competente prev. de art. 24 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 si ped. de art. 24 alin. 2 din Legea50/1991.
Având in vedere acest aspect, consideră ca in mod corect instituția noastră a solicitat pretenții prin cele doua certificate de urbanism sa depună soluțiile pronunțate in dosarele aflate pe rolul instanțelor de judecata cu privire la respectivul imobil.
Pentru aceste motive, pârâții intimați solicită respingerea recursului formulat, ca fiind netemeinic si nelegal si menținerea ca temeinică si legală a sentinței civile nr.1130/22.03.2013, prin care s-a respins acțiunea formulata de reclamantul Asociația de Proprietari din Timișoara, ..6.
Examinând recursul formulat, prin raportare la motivele invocate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art.3041 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea promovată în fața instanței de contencios administrativ reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea certificatelor de urbanism nr.2195/05.06.2012 și nr.2488/21.06.2012 și obligarea pârâtei la eliberarea unor certificate care să respecte prevederile Legii nr.50/1991.
Reclamanta recurentă susține că prin condiționările menționate în certificatele emise i se blochează accesul la eliberarea autorizațiilor de construire solicitate.
Curtea reține că prima instanță a apreciat că certificatele de urbanism nu reprezintă acte administrative în sensul art.1 alin.1 raportat la art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Curtea constată că potrivit definițiilor date de legiuitor în articolele anterior enunțate, un act juridic poate fi calificat drept act administrativ în măsura în care, fiind emis de o autoritate publică în regim de putere publică pentru organizarea executării legii sau pentru executarea în concret a legii poate produce prin el însuși efecte juridice, în sensul de a da naștere, de a modifica sau a stinge raporturi juridice.
Din cuprinsul acestei definiții rezultă că certificatul de urbanism este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, având în vedere competențele cu care a fost învestită legal acea autoritate, pentru executarea dispozițiilor legale în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, acest act fiind de natură să producă prin el însuși efecte juridice.
Deși în dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991 se face precizarea că certificatul de urbanism este doar un act de informare, Curtea constată că mențiunile din cuprinsul certificatului de urbanism reprezintă efecte juridice proprii ale acestuia întrucât împiedică pe viitor utilizarea certificatului în scopul declarat de a obține eliberarea autorizației de construire.
În acest context, certificatul de urbanism îndeplinește condițiile unui act administrativ și poate să facă obiectul unei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ, în acord cu prevederile art.1 alin.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Reținând cele expuse, Curtea va admite recursul formulat de reclamantă și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului T., urmând ca această instanță să înainteze pe fond acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta Asociația de Proprietari E. nr.6 Timișoara in contradictoriu cu parații P. Municipiului Timișoara, Consiliul L. al Municipiului Timișoara si P. Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr.1130/22.03.2013 pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr._ .
Casează sentința atacata si trimite cauza spre rejudecare Tribunalului T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
-cu opinie separată-
GREFIER,
M. M.
Red.:D.D./29.10.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./18.11.2013
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.R. N.
OPINIE SEPARATĂ:
Cu opinie separată – în sensul respingerii recursului reclamantei ca nefondat pentru că:
Potrivit dosarului prin acțiune s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Timișoara, anularea Certificatelor de urbanism nr.2195/05.06.2012 și nr.2488/21.06.2012 si eliberarea altora care sa respecte strict prevederile Legii 50/1991, precum si a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia . mai scurt.
Prin sentință, Tribunalul T. a respins acțiunea, în mod judicios, reținând că certificatul de urbanism nu este un act administrativ de autoritate, pentru a putea face obiectul contenciosului administrativ, în condițiile art.1 alin.1 și art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, motiv pentru care se impunea respingerea recursului reclamantei ca neîntemeiat.
Concluzia instanței de fond este conformă cu dispozițiile legale speciale care reglementează certificatul de urbanism, ca act ce face parte din documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului.
Astfel Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului prevede următoarele:
-Art.28 –Aplicarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate se asigură prin eliberarea certificatului de urbanism.
-Art. 29 – alin.(1) Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice județene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic și tehnic al imobilelor și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, potrivit legii.
Art.29 alin.3 și 4 din aceeași lege dispune că:
-alin.(3) Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil.
-alin.(4) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.
Art.31 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.350/2001 prevede că certificatul de urbanism cuprinde elemente privind:
a) regimul juridic al imobilului - dreptul de proprietate asupra imobilului și servituțile de utilitate publică care grevează asupra acestuia; situarea imobilului - teren și/sau construcțiile aferente - în intravilan sau extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului - zone protejate, interdicții definitive sau temporare de construire -, dacă acesta este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice din România și asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, precum și altele prevăzute de lege. Informațiile privind dreptul de proprietate și dezmembrările acestuia vor fi preluate din cartea funciară, conform extrasului de carte funciară pentru informare;
b) regimul economic al imobilului - folosința actuală, extrasul din regulamentul local de urbanism aferent planului urbanistic în vigoare la data emiterii, privind funcțiuni permise sau interzise, reglementări fiscale specifice localității sau zonei;
c) regimul tehnic al imobilului - extras din regulamentul local aferent documentației de urbanism aprobate în vigoare, cu precizarea documentației de urbanism în vigoare la data emiterii, a numărului hotărârii de aprobare și, după caz, perioada de valabilitate, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime și maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații și accesuri pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, înălțimea minimă și maximă admisă.
Legea nr.50/1991 republicată și modificată definește în art.6 alin.1 certificatul de urbanism ca actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
De asemenea, art.6 alin.5 din Legea nr.50/2991, dispune că certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Dispoziții legale similare se regăsesc și în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.450/1991, aprobate prin Ordinul nr.1430/2005.
Cum, certificatul de urbanism nu naște, nu modifică și nu încetează raporturi juridice, ci doar informează solicitantul cu privire la aspectele prevăzute în textele legale anterior enumerate, nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ întrucât, pe cale de consecință, nu este apt de a produce o vătămare, astfel că informarea neconformă, raportat la prevederile documentațiilor de urbanism poate fi contestată în instanță exclusiv prin atacarea autorizației de construire emisă în baza certificatului de urbanism, ce se constituie într-o operațiune administrativă prealabilă emiterii autorizației.
Trebuie remarcat de asemenea că nu există nici o dispoziție legală în materia contenciosului administrativ care să abiliteze o instanță să confere efecte juridice unui act emis de autoritatea administrativă, care potrivit legii este declarat neproducător de asemenea efecte.
Soluția de respingere a recursului se impunea și pentru motivul că cele două certificate de urbanism din litigiu și-au încetat valabilitatea, deci nu mai există ca acte de informare, pentru că au avut termen de valabilitate până la data de 5.06.2013 și, respectiv 21.06.2012.
Constatarea se întemeiază pe prev.art.33 alin.3 din Legea nr.350/2001, care prevede că durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabilește de către emitent conform legii, în raport cu importanța zonei și a investiției și de asemenea pe prev.art.35 din Ordinul nr.1430/2005 privind Normele metodologice de aprobare ale Legii nr.50/1991, care dispune următoarele:
(1)Valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp (termenul) acordat solicitantului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost emis, potrivit Legii.
(2)Emitentul certificatului de urbanism stabilește termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins între 6 și 24 luni de la data emiterii, în funcție de:
a) scopul pentru care a fost solicitat;
b) complexitatea investiției și caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află imobilul;
c) menținerea valabilității prevederilor documentațiilor urbanistice și a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate, pentru imobilul solicitat.
(3) Valabilitatea certificatului de urbanism încetează dacă:
a) titularul renunță la intenția de a mai construi, situație în care are obligația de a notifica acest fapt autorității administrației publice emitente;
b) titularul nu solicită prelungirea valabilității certificatului de urbanism în termenul legal de 15 zile înaintea expirării acesteia.
De asemenea, art.36 din Ordinul nr.1430/2005 dispune că prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism:
(1) Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se poate face numai de către emitent, la cererea titularului formulată cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acestuia, pentru o perioadă de timp de maximum 12 luni, după care, în mod obligatoriu, se emite un nou certificat de urbanism.
(2) Pentru prelungirea valabilității certificatului de urbanism se completează și se depune la emitent o cerere-tip (potrivit formularului-model F.7) însoțită de certificatul de urbanism emis, în original.
(3) O dată cu depunerea cererii de prelungire a valabilității certificatului de urbanism, solicitantul va face dovada achitării taxei de prelungire a acesteia.
Cum potrivit legii certificatele de urbanism din litigiu și-au încetat valabilitatea și aceasta nu a fost prelungită de emitent, singurul abilitat legal la acest demers, instanța nu poate analiza susținerile din cererea de recurs vis-a-vis de un act inexistent la momentul judecății, adică privitor la o acțiune care a rămas fără obiect.
JUDECĂTOR,
R. O.
Red.R.O./20.11.2013
Tehnored.M.M./2.ex./20.11.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7435/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3/2013.... → |
|---|
