Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 979/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 2 decembrie 2013
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: PROF.UNIV.DR.L. B.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Jimbolia (fostă Administrația Finanțelor Publice Jimbolia), împotriva Sentinței civile nr. 3365/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S.C H. D. SRL, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamanta intimată, d-nul avocat Bataniaț M., cu delegație la dosar, aflat în substituirea d-nei avocat Jenifer D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate a depus la dosar concluzii scrise și chitanța fiscală ce atestă achitarea onorariului de avocat în valoare de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3365/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta H. D. S.R.L.,în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE JIMBOLIA și, în consecință:
A fost anulată decizia nr._/05.11.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Jimbolia.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei taxa de poluare în cuantum 9.529 lei pentru care s-a eliberat chitanța nr. TS5 nr._ din data de 05.11.2012.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobândă legală de natură fiscală pentru suma de 9.529 lei începând cu data plății taxei de poluare și până la achitarea integrală a sumei datorate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta recurentă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Jimbolia (fostă Administrația Finanțelor Publice Jimbolia) a declarat recurs.
Pe fondul cauzei, se susține că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Totodată, recurenta susține că în cauză are calitate procesuală pasivă Administrația Fondului pentru Mediu București, întrucât aceasta a încasat taxa percepută, având-o în gestiune.
De asemenea, recurenta invocă nevalorificarea dispozițiilor art. 274 ( alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.
În cauză, reclamanta intimată a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente, aceasta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu București, intrând în conturile sale, nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Jimbolia (fostă Administrația Finanțelor Publice Jimbolia), ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamantă și pârâtă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Jimbolia (fostă Administrația Finanțelor Publice Jimbolia).
Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Totodată, cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantei pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea Serviciului Fiscal Orășenesc Jimbolia (fostă Administrația Finanțelor Publice Jimbolia), împotriva Sentinței civile nr. 3365/2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată S.C H. D. SRL.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. N. Prof. univ. Dr. L. B. C. L.
GREFIER,
I. B.
Red.L.B /17.12.2013
Tehnored. I.B. 2 ex./17.12.2013
Primă instanță: I.A.D. – Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
