Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1869/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1869/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 2850/115/2011
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -18.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1869
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 04 2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Reșița prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva sentinței civile nr. 253/22.02.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat R. N. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul C.-S. sub nr._ din 01.09.2011, reclamantul R. N. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, Trezoreria mun. Reșița solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ fiscal emis în baza actului administrativ normativ prin care a fost obligat, în vederea înmatriculării autoturismului personal, la plata sumei totale de 1603 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule, care a fost încasată cu chitanța . nr._ din 16.06.2011, în baza OUG nr.50/2008, și restituirea sumei de 1603 lei, actualizată cu rata inflației, și dobânda legală.
Prin sentința civilă nr. 253/22.02.2012 pronunțată în dosar_ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Trezoreria municipiului Reșița.
A respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A admis acțiunea formulată de reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și în consecință:
A anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr. 27/16.06.2011, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Reșița la plata sumei de 1603 lei, cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata inflației din momentul efectuării plății, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei de poluare și până la data efectuării plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S., invocată din oficiu, aceasta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul a considerat că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică Reșița care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta DGFP C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Cum în speță, totodată, pârâta DGFP C.-S. a reprezentat interesele pârâtei AFP Reșița, se poate considera că aceasta s-a comportat ca un mandatar al acesteia,argumentație întemeiată și pe Regulamentul mai sus menționat.
Referitor la excepția de procedură a lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei municipiului Reșița, având în vedere că, în speță, actul atacat este un act administrativ fiscal, al cărui emitent este Administrația Finanțelor Publice Reșița, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., instanța a respins această excepție, având în vedere că pârâta AFP Reșița sau DGFP C.-S.,în calitate de reprezentant al acesteia și care, în fapt, a invocat excepția de procedură în discuție nu a făcut dovada comunicării deciziei de calcul al taxei de poluare 27/16.06.2011 către reclamant.
Referitor la excepțiile de procedură invocate de chemata în garanție, Tribunalul a reținut că decizia de calcul al taxei de poluare nr. 27/16.06.2011, atacată de reclamant, constituie un act administrativ fiscal, în înțelesul dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că pârâta AFP Reșița nu a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal în discuție nu poate fi imputată reclamatei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul R. N. a cumpărat în anul 2011 dintr-un stat european un autoturism de ocazie marca OPEL ASTRA, înmatriculat prima dată la 28.03.2001.
Prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 27/16.06.2011, în vederea efectuării primei înmatriculări în România, pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti suma de 1603 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat taxa de poluare cu chitanța . nr._ din 16.06.2011 procedând, ulterior, la sesizarea instanței de contencios administrativ și fiscal, invocând nelegalitatea taxei de poluare, instituită de Statul Român prin OUG. nr. 50/2008 și încasată de organele fiscale competente, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița.
Tribunalul a constatat că în interpretarea art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, printre altele, în cauzele T. și N. contra României.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții „art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională”.
Tribunalul a reținut că în opinia Curții, taxa de poluare instituită prin OUG. nr. 50/2008, atât în varianta inițială a actului normativ cât și în modificările și completările ulterioare ale acestuia, este discriminatorie, având ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie, naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
Ca urmare, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Pe cale de consecință, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosului administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R. N., și a anulat Decizia de calcul al taxei de poluare nr. 27/16.06.2011, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița.
Tribunalul a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantului suma de 1603 lei, cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata inflației din momentul efectuării plății.
În baza art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale, respectiv a dobânzilor fiscale, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile,termen care curge de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei de poluare și până la data efectuării plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Reșița prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 253/2012, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., admiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, având în vedere lipsa procedurii prealabile, admiterea excepției tardivității procedurii prealabile, admiterea cererii de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu București.
În motivare, a adus precizări cu privire la calitatea procesuală pasivă ce aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., precizându-se că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009” Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate teritorială cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul, finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.
Administrația Finanțelor Publice Reșița este o unitate fiscală fără personalitate juridică, care se subordonează Direcția G. a Finanțelor Publice, iar în prezentul dosar calitatea procesuală pasivă aparține Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S..
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative recurenta susține că, în conformitate ce art. 7 și art. 205 din legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de judecată reclamantul trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 27/16.06.2011, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă față de lipsa procedurii prealabile.
De asemenea susține că reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei de poluare la data de 17.08.2011, cu mult peste termenul legal.
Pe fondul cauzei arată, în esență că, așa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau de alt organism comunitar.
Prin concluzii scrise depuse la dosar reclamantul intimat R. N. solicită respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a dat o corectă soluționare excepțiilor invocate de către pârâte, întrucât taxa a fost încasată de AFP Reșița iar nu de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și întrucât ÎCCJ a statuat prin Decizia 24/14.11.2011, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală. A arătat astfel ÎCCJ că soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită. În opinia ÎCCJ, soluția contrară ar institui o sarcină exorbitantă particularilor, prin aceea că i-ar obliga inutil să parcurgă procedura prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, deși finalitatea acesteia este previzibilă.
De asemenea, prima instanță a interpretat în mod corect art.110 din TCE (fostul art. 90) reținând că acesta interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă, care sunt de natură similară. De asemenea, sunt corecte și aprecierile vizând aplicabilitatea directă a dispozițiilor tratatului menționat.
Cu toate acestea, Curtea reține că prima instanță nu a stabilit corect starea de fapt, pronunțându-se fără administrarea probatoriului necesar stabilirii provenienței autoturismului și a împrejurării înmatriculării anterioare a acestuia într-un stat comunitar.
Se poate observa astfel că la dosarul de fond a fost depusă în probațiune doar chitanța doveditoare a efectuării plății taxei depoluare, decizia de calcul și certificatul de înmatriculare și cartea de identitate emisă de autoritățile române, înscrisuri care nu sunt suficiente pentru a concluziona proveniența comunitară a bunului. Ori, doar în cazul unui bun provenit dintr-un stat comunitar poate fi incident art. 110 din TCE (fostul art. 90).
Curtea a solicitat de altfel reclamantului, fiind citat în acest sens, să facă dovada menționată, pentru a putea verifica incidența art.110 (fostul art. 90) din TCE, însă acesta nu s-a conformat.
Solicitarea Curții nu este lipsită de rațiune, având în vedere că prima instanță și-a întemeiat acțiunea pe cauza CEJ C‑402/09 T. vs Statul român, cauză în care instanța europeană a reținut că „Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă, nefiind dovedită încadrarea situației de fapt în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 110 (fostul art. 90) din TCE.
Constatând așadar întemeiate recursul, Curtea îl va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul respingerii acțiunii, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Reșița prin Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva sentinței civile nr. 253/22.02.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul R. N..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.C.D/08.05.2013
Tehnored. G.S./09.05.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
