Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9038/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9038/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1634/108/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -01.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9038
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 octombrie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta recurentă Asociația Urbarială Composesoratul FU Tăgădău, împotriva sentinței civile nr. 4296/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.09.2013 care face parte din prezenta hotărâre, când pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi 03.10.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4296/25.10.2012 Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul Asociația Composesoratul Foștilor Urbarialiști în contradictoriu cu pârâtele A. București și A. -Centrul județean A., având ca obiect anularea Procesului verbal de constatare din 23.06.2011 emis de A.-Centru județean A. și Nota de compensare a debitelor nr._/02.11.2011 emisă de A..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a formulat cererea de plată pentru schemele de sprijin pentru suprafața de 158,39 ha, înregistrată la pârâtă sub numărul_/14.05.2008.
Prin declarația anexată cererii a declarat toate parcelele eligibile pentru sprijin, după cum urmează: 1 a-5,03 ha, 2a-115,44 ha, 3a-4,50ha, 4a-18,62 ha, 5a-3,74 ha, 7a-0,58ha, 8a-0,61ha, 9a-1,53ha, 10a-1,57 ha, 11a-0,77 ha, 12a-6,00 ha.
Constatându-se prin controlul administrativ al cererii că există unele probleme privind suprafața declarată, respectiv suprafața utilizată a fost supradeclarată cu 3 ha, reprezentând 1,93% din totalul suprafeței, s-a emis o atenționare și prin solicitarea de clarificarea nr. 6/29.09.2008 s-a solicitat reclamantei să se prezinte la Primăria H. în data de 10.10.2008 cu acte doveditoare ale utilizării terenului declarat(f:162). Se atrăgea atenția reclamantei că în situația în care nu se va prezenta la termenul menționat sau 10 zile lucrătoare după acest termen, va suporta sancțiuni multianuale.
Reclamanta a depus cerere de retragere a 2 ha din ., la data de 05.12.2008, (f:165-166), și ulterior, la aceeași dată, pentru încă 1 ha(f:114-115).
Cererea a fost aprobată, cu excepția a 3 ha din . (12a) -prin decizia_/06.09.2009 pârâta A. - Centrul județean A., acordând plata în cadrul schemelor pentru suprafață, pentru suprafața declarată, pentru campania 2008, pentru suma de_,88 lei, pentru cele 3 ha retrase după termenul stabilit prin solicitarea de clarificare, aplicându-se o sancțiune multianuală de 650,99 lei.
În anul 2010, reclamanta a fost selectată și pentru controlul prin teledetecție, pentru cererea de sprijin formulată în anul 2009, control în urma căruia s-a stabilit că și pentru . supradeclarare a suprafeței de 115,44 ha în loc de 113,45 ha.
S-a emis Nota de fundamentare pentru desfășurarea unei acțiuni de verificare nr._/20.10.2010 și cu privire la cererea formulată în anul 2008, care includea această parcelă, și stabilindu-se că diferența dintre suprafața declarată în cerere și suprafața reală ca urmare a controlului administrativ-3ha, și ca urmare a controlului prin teledetecție-1,9 ha, depășește 3% din suprafața declarată, s-a emis procesul verbal de constatare nr. 23.06.2011 prin care s-a stabilit ca cheltuială neeligibilă acordată reclamantei pentru anul 2008, prin decizia de plată nr._/06.06.2009, suma de 716,27 euro.
Pentru recuperarea acestei sume s-a emis nota de compensare a debitelor nr._/02.11.2011.
Împotriva procesului verbal de constatare din 23.06.2011 și a notei de compensare a debitelor, reclamanta a formulat prezenta acțiune, susținând că dacă decizia de acordare a plăților nu a fost contestată în 30 de zile, nu se mai pot stabili debite restante ulterior acestui termen, și că Procesul verbal de constatare nu este valabil, nefiind indicate actele normative încălcate, iar prin notele de ședință depuse ulterior, că prin admiterea contestației sale pentru plata acordată în campania din anul 2009, pârâta a recunoscut că greșit s-a stabilit prin decizia_/17.06.2010 plata pentru suprafața de 114,22 ha din suprafața declarată de 121,24 ha, pentru că suprafața reală este de 116,21ha(f:134-135).
Analizând chestiunile invocate Tribunalul a reținut că în cauză se pune problema stabilirii legalității procedurii de reducere a sumei acordate în cadrul schemei de plată pentru suprafața, după emiterea deciziei de acordare a plății și expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea acestuia, precum și de stabilire a situației reale a terenurilor menționate în această decizie, pe baza unor constatări ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare în care nu sunt menționate actele normative încălcate și reintroducerea la plată a unei suprafețe de 1,9 ha prin decizia din anul 2009.
Potrivit art. 1 alin. 2 HGR 1306/2007 2) Prin cheltuială neeligibilă, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare ordonanța, și în sensul prezentelor norme metodologice, se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acesteia.”
Așadar sumele obținute deja pot constitui cheltuieli neeligibile și pot fi recuperate iar pentru ca o sumă de bani să fie obținută, trebuie să se fi emis decizia de plată.
De altfel decizia de plată a fost emisă în baza verificării documentelor privind dreptul de folosință asupra terenurilor, iar ulterior s-a efectuat și o verificare a suprafeței reale a terenurilor prin teledetecție.
Potrivit art. 2 lit. g din OG 79/2003 ,,activitatea de recuperare consta in exercitarea funcției administrative de către autoritățile cu atribuții specifice, in vederea stingerii creanțelor bugetare rezultate din nereguli, si care este reglementata de prezenta ordonanță si de actele normative emise in aplicarea acesteia”.
Iar potrivit art. 11 alin (1) din OG 79/2003 ,,Autoritățile cu competente in gestionarea fondurilor comunitare si a cofinanțării aferente au responsabilitatea de a lua masurile necesare pentru identificarea neregulilor si constatarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, in cadrul domeniului lor de competenta, precum si pentru recuperarea sumelor reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli.”
Sumele acordate așadar, fără respectarea regulilor de acordare constituie creanțe bugetare și trebuie recuperate, iar acordarea sumelor nu poate fi făcută decât prin emiterea deciziei de plată, actele pentru recuperarea acestora fiind evident subsecvent emiterii deciziei.
Termenul de contestare de 30 de zile calendaristice, de la comunicare, oferea posibilitatea de contestare a deciziei de plată pentru cel căruia i s-a comunicat, decizia fiind emisă în baza declarațiilor reclamantului și a documentelor privind folosința terenurilor, documente care puteau să ateste dreptul de folosință pentru suprafețe mai mari decât cele reale, fără ca A., în urma unui control doar documentar, să le poată verifica.
Procesul verbal de constatare din 23.06.2011, contestat în cauză, nu este completat la cap VII, Prevederi legale și contractuale încălcate, dar se menționează în cuprinsul său că a fost emis în baza notei de fundamentare nr._/20.10.2010, notă care este atașată și care menționează natura neregulii-Erată, descoperită de C. IACS, deci neregulă referitoare la suprafețe declarate și utilizate.
Reclamanta a înțeles că suma stabilită ca neeligibilă și pentru care s-a întocmit procesul verbal de constatare se datorează unei erori cu privire la suprafețele declarate.
Cât privește decizia_/22.09.2010 prin care este reintrodusă la plată o suprafață de 1,9 ha, pentru campania din anul 2009, aceasta vizează o parcelă de 121,24 ha, care a fost identificată inițial ca având 114,22 ha și în urma contestației reclamantei, ca având 116,21 ha, aceasta nu are legătură cu cauza, suprafața de 121,24 ha nefiind cuprinsă în cererea pentru campania din anul 2008. Este o nouă suprafață introdusă doar în cererea pentru campania din anul 2009 iar introducerea acesteia și procedurile urmate până la stabilirea întinderii sale reale, între reclamantă și pârâtă, nu afectează întinderea parcelelor declarate în cererea de acordarea a sprijinului în cadrul schemei unice pe suprafață pentru anul 2008.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantului Composesoratul FU Tăgădău, pentru anularea Procesului verbal de constatare emis de pârâta A.-Centrul județean A. la data de 23.06.2011.
Pentru că procesul verbal de constatare constituie actul administrativ fiscal potrivit art. 2 alin. 10 și 11 in HGR 1306/2007, nota de compensare fiind doar o atestare a modalității de executare a debitelor stabilite prin acest proces verbal și nu un act administrativ fiscal care să poată fi contestat în condițiile art. 8 din Legea nr.554/2004, văzând că nu se invocă motive proprii de nelegalitate a notei de compensare ci numai emiterea acesteia în baza unui titlu nelegal, titlu cu privire la care însă s-a constatat prin prezenta legalitatea, instanța a respins și acțiunea reclamantului de anulare a notei de compensare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta recurentă Asociația Urbarială Composesoratul FU Tăgădău, care a solicitat modificarea hotărârii și admiterea acțiunii, motivând că sancțiunile au fost aplicate în privința sa în baza unei simple prezumții a pârâtei referitoare la starea de fapt a terenurilor pentru care s-a solicitat sprijin pe suprafață în cadrul schemei de plată unică pe suprafață în cursul anului 2008, în condițiile în care în acel an nu s-a verificat starea de fapt a terenurilor, iar teledetecția realizată în anul 2009 putea constata situația acestora doar la acel moment, fiind explicabilă o eventuală schimbare intervenită în intervalul 2008-2009 prin extinderea vegetației nedorite.
Recurenta subliniază că, dacă s-ar accepta o atare interpretare din partea pârâtei, ar fi posibilă recalcularea de către aceasta a suprafețelor eligibile în baza unor controale ulterioare, corect fiind ca suprafețele recalculate să poată fi luate în calcul doar pentru anul în care s-a efectuat controlul prin teledetecție.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art.304, 304 ind.1 Cod proc.civilă, instanța constată că acesta este nefondat.
Se constată a fi nefondate susținerile reclamantei din calea de atac referitoare la efectele controlului efectuat de pârâtă, ulterior acordării sprijinului financiar, în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, referitor la suprafețele efectiv utilizate de către solicitanți.
Contrar susținerilor acesteia, constatările de fapt făcute în privința suprafețelor eligibile la controlul prin teledetecție efectuat în anul 2009 justifică diminuarea sumelor achitate pentru campania agricolă din 2008, raportat la procentul de supradeclarare.
În această privință, instanța reține că prin formularea cererii de acordare a sprijinului financiar pe suprafață, reclamanta a devenit subiect de aplicare a dispozițiilor din Regulamentul CE nr.1122/2009, respectiv Regulamentului CE nr.73/2009, că în baza acestor dispoziții aceasta și-a asumat un angajament, în temeiul art. 39 alin.3 din Regulamentul CE nr.1698/2005 al Consiliului, de a menține pe o perioadă de 5 ani de la data semnării acestuia condițiile de eligibilitate necesare pentru aprobarea cererii de plată.
Potrivit anexei nr.1 lit.c la Ordinul M. nr.384/12.06.2009, fermierul care nu-și menține condițiile de eligibilitate menționate într-o perioadă de 5 ani de la data aprobării cererii de plată se exclude de la plată.
Rezultă astfel că reclamanta avea obligația de a menține suprafața eligibilă pentru care s-a acordat în anul 2008 plata în cadrul schemei de ajutor financiar pe suprafață și în campaniile agricole următoare, până în anul 2012 inclusiv, omisiunea de a păstra suprafața eligibilă constituind o încălcare a angajamentului deja amintit, prin care aceasta și-a asumat obligația de a menține condițiile de eligibilitate pentru un interval de 5 ani.
Or, constatarea încălcării obligației astfel asumate, indiferent când a intervenit în intervalul de 5 ani ce a început la aprobarea cererii de plată în anul 2008, justifică excluderea de la plată inclusiv pentru sumele aferente campaniei agricole 2008, în limita suprafețelor neeligibile.
Așadar, chiar în măsura în care s-ar accepta susținerile recurentei potrivit cărora în anul 2008 suprafața declarată, pentru care s-a formulat cererea de plată, era eligibilă în întregime, împrejurarea că această suprafață s-a diminuat în anul 2009 justifica diminuarea sumei de plată pentru întreaga perioadă de 5 ani ce a început în anul 2008, ca sancțiune pentru încălcarea angajamentului asumat de menținere a suprafeței eligibile pe un interval de 5 ani de la data formulării cererii de acordare a sumelor în cadrul schemei de plăți pe suprafață.
Astfel fiind, se constată că în mod legal prin actul atacat în speță pârâta A. – Centrul Județean A. a diminuat suma de plată inclusiv pentru anul 2008, constatând că în intervalul de 5 ani de la data emiterii deciziei de plată, reclamanta nu și-a onorat angajamentul de a menține suprafața eligibilă declarată la formularea cererii de plată, acțiunea acesteia de anulare a procesului verbal de constatare astfel emis fiind neîntemeiată.
Trebuie concluzionat că, indiferent dacă suprafața declarată de reclamanta recurentă la formularea cererii de acordare a sprijinului financiar, în anul 2008, era eligibilă integral, împrejurarea că aceasta nu a fost menținută ca atare în anul 2009 justifica aplicarea sancțiunii financiare, indiferent dacă se acceptă sau nu prezumția că suprafața nu era integral eligibilă anterior controlului.
Urmează deci a se respinge recursul declarat, iar în baza art. 274 Cod proc.civilă, se va lua act de faptul că reclamanta recurentă se află în culpă procesuală, astfel încât nu i se cuvin cheltuielile de judecată pretinse în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanta recurentă Asociația Urbarială Composesoratul FU Tăgădău, împotriva sentinței civile nr. 4296/25.10.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean A..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
F. C.
Red.RC - 07.10.2013
Thred.FC- 07.10.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător:M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 404/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
