Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 404/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 2313/115/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -05.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.404
Ședința publică din 05.02.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș împotriva sentinței civile nr. 341/9.III.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu reclamantul intimat C. P. și chemata în garanție intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus concluzii scrise.
Instanța, din oficiu invocă excepția lipsei calității de reprezentat a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. pentru Administrația Finanțelor Publice Caransebeș și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 341/9.III.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș.
A anulat decizia de calcul nr. 4042/25.02.2009 și chitanța . nr._/26.02.2009.
A obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.484 lei, reprezentând taxa de poluare și a dobânzii aferente sumei, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
A obligat pârâtele, față de reclamant, la plata sumei de 1.043,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtelor suma de 2.484 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare.
În motivare s-a reținut că prin acțiune, reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș, a solicitat instanței anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 4042/25.02.2009, anularea chitanței . nr._/26.02.2009, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.484 lei; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamantul C. P. a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Opel; pentru înmatricularea acestora în România reclamantul a achitat taxa de poluare, în cuantum de 2.484 lei, conform chitanței . nr._/26.02.2009 (fila 10 dosar).
Taxa de poluare a fost calculată în baza deciziei nr. 4042/25.02.2009 (fila 11 și 32 dosar), împotriva căreia reclamantul a formulat contestație, considerând că taxa de poluare i-a fost percepută eronat, prin aplicarea greșită a legii, fiind în contradicție cu prevederile art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (fila 12 și 33 dosar).
Pârâta, prin răspunsul nr. 12.963/06.07.2011 a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de către reclamant (fila 13 și 34 dosar).
Tribunalul a reținut că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr. 50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
Conform jurisprudenței constante a C.J.U.E., contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Având în vedere cele mai sus enunțate, tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România, stat membru al Uniunii Europene, încalcă prevederile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 Tratatul CE).
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din TFUE, în speța de față, fiind unanim admis, atât în practica judiciară internă cât și în practica C.J.U.E., că dispozițiile art. 110 (fostul art. 90 din Tratatul CE) produc efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre al Uniunii trebuie să le protejeze.
Prin prisma celor mai sus enunțate, judecătorul național, ca prim judecător european, are competență, în situația în care dă efect direct dispozițiilor art. 110 din TFUE, să aplice procedurile naționale, de așa manieră, încât drepturile prevăzute în tratatul Uniunii să fie efectiv și integral protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, dispoziții mai sus enunțate, potrivit cărora legislația Uniunii are caracter obligatoriu și prevalează asupra legii interne, iar conform alin. 4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâte cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care a anulat decizia de calcul al taxei de poluare nr. 4042/25.02.2009 și chitanța . nr._/26.02.2009 și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 2.484 lei, reprezentând taxa de poluare.
Potrivit dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit/rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, calculată la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, iar acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
În raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, tribunalul a admis cererea reclamantului prin care a solicitat acordarea dobânzii legale aferente, în sensul că a obligat pârâtele la plata dobânzii aferente sumei de 2.484 lei, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ, tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș; a anulat decizia de calcul nr. 4042/25.02.2009 și chitanța . nr._/26.02.2009 și a obligat pârâtele, față de reclamant, la restituirea sumei de 2.484 lei, reprezentând taxa de poluare și a dobânzii aferente sumei, calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obliga pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 1.043,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat.
Tribunalul a admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtelor suma de 2.484 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, solicitând modificarea sentinței conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și respingerea acțiunii.
Pentru termenul din 5.II.2013, Curtea a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada împuternicirii sale de către Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de a formula acest recurs.
Întrucât la prezentul termen de judecată, din 5.II.2013, recurenta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că a fost împuternicită să promoveze acest recurs de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.
În privința dispozițiilor din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 (înlocuit prin Ordinul nr. 3831/2011 al aceleiași autorități, cu același conținut relevant), Curtea – analizând dispozițiile invocate de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. în acest sens, respectiv art. 3 lit. l) din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice – reține că art. 3 lit. l) din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 (respectiv art. 3 lit. k) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3831/2011) prevede că Direcția G. a Finanțelor Publice „reprezintă interesele statului în fata instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară, participă potrivit actelor normative în vigoare sau a mandatului primit din partea MFP și/sau a ANAF ca reprezentant al acestuia”.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că Administrația Finanțelor Publice nu se confundă cu Statul Român și că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este o autoritate administrativă distinctă de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., având capacitate administrativă, respectiv capacitatea de a emite acte administrative – inclusiv decizii de impunere – și stând în judecată în nume propriu în calitate de pârât.
În această privință, Curtea consideră ca lipsită de relevanță împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este subordonată, din punct de vedere ierarhic Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S.. Curtea subliniază că subordonarea ierarhică a instituțiilor publice nu are drept consecință imposibilitatea pentru instituțiile subordonate de a sta în justiție dacă au organe proprii de conducere, în condițiile prevăzute de 41 Cod de Procedură Civilă.
De aceea, eventuala lipsă a personalității juridice nu echivalează că lipsa capacității procesuale, respectiv a posibilității de a fi parte în dosar, iar în litigiile de contencios administrativ, Curtea subliniază că posibilitatea de a fi parte depinde de calitatea instituției respective de autoritate administrativă, respectiv de aptitudinea acesteia de a emite acte administrative.
Curtea observă, în acest sens, că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș are organe proprii de conducere și că are competența de a emite acte administrativ fiscale, astfel încât posibilitatea acestei autorități administrative de fi parte în prezenta cauză este indiscutabilă.
În aceste condiții, apare ca nerelevantă subordonarea ierarhică a acesteia față de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S.. Din punct de vedere juridic, Administrația Finanțelor Publice Caransebeș este o instituție publică diferită de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., astfel încât nici o dispoziție legală nu autorizează Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. să formuleze cererile de recurs în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș în lipsa unui mandat din partea acesteia. Eventuala asistență juridică acordată Administrației Finanțelor Publice Caransebeș de către recurentă în redactarea unor acte de procedură nu presupune subrogarea recurentei în drepturile instituției pe care o asistă și nici nu implică dobândirea calității de reprezentantă a acesteia.
Date fiind aceste considerente, luând în considerare că Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. nu a depus la dosar dovada împuternicirii sale de către Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de a formula prezentul recurs în numele său, Curtea reține că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 161 Cod de Procedură Civilă.
Astfel, conform art. 161 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, „când instanța constată lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri”.
Totodată, potrivit art. 161 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, „dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.”
Or, Curtea constată că Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., deși a formulat recursul în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, nu a depus la dosar dovada acestei împuterniciri.
În consecință, față de dispozițiile art. 161 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea nu poate reține valabilitatea unui recurs formulat de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș.
Reținând lipsa recurentei de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, Curtea va admite excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. de reprezentant al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, va anula recursul formulat în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva sentinței civile nr. 341/9.III.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Anulează recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Caransebeș împotriva sentinței civile nr. 341/9.III.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.-S., pe excepția lipsei calității de reprezentant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 5.II.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. O. R. P.
GREFIER
M. S.
Red.RO/18.02.2013
Tehnored.MS/22.02.2013
Ex.2
Primă instanță:Tribunalul C.-S. - judecător M. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9198/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9038/2013.... → |
|---|
