Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5058/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5058/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 5789/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5058
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. C. P.
JUDECĂTOR: M. C. DICA
JUDECĂTOR: A. S.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 6317/11.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată I. M. - V. și chemata în garanție-intimată Administrația F. Pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publica a Municipiului A. a solicitat judecata cauzei și în lipsă de la dezbateri, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de adminstrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că, prin sentința civilă nr. 6317/11.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I. M. V. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A..
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei taxa pentru poluare achitată, în sumă de 5225 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective a acesteia.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu București și a fost obligată aceasta din urmă să-i plătească celei dintâi sumele de bani cu care ea a căzut în pretenții, conform prezentei hotărâri judecătorești.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că urmare a aplicării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind taxa de poluare, în forma modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 218/2008 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2009, reclamanta a fost obligat la plata unei taxe de poluare în cuantum de 5225 lei, taxa fiind achitată în contul Administrației Finanțelor Publice A. și reprezentând o condiție prealabilă pentru înmatricularea în România a autoturismului second hand, anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
Prin cererea formulată și înregistrată la pârâtă sub nr._/24.08.2012, reclamanta a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, în temeiul art. 117 Cod procedură fiscală, însă cererea i-a fost respinsă, astfel încât a formulat acțiunea în contencios administrativ pendinte.
Instanța de judecată este obligată să țină seama de efectele pe care le determină hotărârea preliminară din 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C – 402/09, prin care Camera I a Curții a statuat, după calificarea procedurii ca având caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, că art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care această curte o dă unei norme de drept european, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), clarifică sau definește, atunci când este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, fiind util a se vedea în acest sens hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par.16, hotărârea din 2 februarie 1998, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27, hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C – 415/93, Bosman, par. 141 și hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C – 290/05 (Nadasdi) și C – 333/05 (N.), par.62.
Prin urmare, în conformitate cu hotărârea pronunțată în cauza „T.”, în privința taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării sale în vigoare, respectiv de la 1 iulie 2008, în condițiile în care indeniabil instanțele de contencios fiscal sunt obligate să aplice dreptul european, cu atât mai mult cu cât este știut că o atare obligație le incumbă chiar și fără a fi nevoite să aștepte sub acest aspect intervenția Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum s-a statuat fără niciun echivoc prin hotărârea din 9 martie 1978, afacerea 106/77, Szimmenthal, par. 21 – 24.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, iar efectele acesteia sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, în conformitate cu care, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Începând cu data aderării: 1.01.2007, este obligatorie, pentru Statul român, respectarea așa numitului „acquis comunitar”, astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din_ .
Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după . raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, deși taxa de poluare a rămas în vigoare, cuantumul și modul de calcul al acesteia a fost modificat în mod esențial începând cu data de 19.02.2009, prin înlocuirea anexelor la acest act normativ.
În privința scutirilor de la plata taxei de poluare, instanța de fond a constatat că exceptarea de la plata taxei de poluare, astfel cum a fost instituită prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, a operat în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009, inclusiv.
Extinderea acestei scutiri la autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și la autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009, inclusiv, astfel cum a fost introdusă prin Ordonanța de Urgență nr. 117/2009, a operat numai în cazul în care astfel de autovehicule se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2009, neputând rezulta de aici o continuare a scutirii care a avut loc în perioada 15.12._09, inclusiv, ci numai remedierea, prin extinderea temporară a scutirii, a tratamentului juridic presupus discriminatoriu și introdus prin această scutire în perioada anterioară.
Din aceste reglementări rezultă că exceptarea de la plata taxei de poluare, astfel cum a fost instituită prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, a operat numai în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009, inclusiv, iar nu și în perioada de 45 de zile de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2009.
În speță, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 4 - art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 coroborate cu cele ale art. 3 alin. 1 și alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008.
Conform art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Începând cu data de 1.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona. În conformitate cu modificările aduse Tratatului instituind Comunitatea Europeană prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost renumerotat, devenind art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, cu același conținut.
În cauza T., Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși dispozitivul hotărârii preliminare, pronunțată în cauza „T.”, nu este lămuritor sub toate aspectele, considerentele acestei hotărâri atestă fără nici un dubiu caracterul discriminatoriu al reglementării taxei pentru poluare conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială, fără a opera vreo distincție, chiar dacă Curtea Europeană de Justiție nu a stabilit și care ar fi nivelul maxim acceptabil până la care se poate reține că taxa pentru poluare nu are caracter discriminatoriu și nu descurajează importul de autovehicule, în condițiile în care în cauza „T.” s-a reținut caracterul discriminatoriu al taxei pentru poluare avându-se în vedere și cuantumul ridicat al taxei pentru poluare din cauza respectivă, care era de aproximativ 30% din valoarea autovehiculului, în vreme ce în alte cazuri aceeași taxă are o valoare redusă față de acest procent, ajungând uneori și la 10 – 15 % din valoarea autovehiculului.
Faptul că, prin acțiunea pendinte, este vizată o taxă pentru poluare stabilită printr-o decizie de calcul emisă în anul 2010, nu prezintă relevanță în sensul în care să devină inaplicabilă hotărârea preliminară pronunțată în cauza „T.”, deoarece anterior introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamant, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat, fără niciun echivoc, la 07.07.2011, în cauza „N.”, statuând că și taxa pentru poluare achitată în anul 2009 este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, așa încât apar a fi superflue toate justificările pe care pârâtele le-au adus în susținerea apărărilor lor în fond, care au fost înlăturate de către tribunal.
Într-o manieră expresă și lipsită de orice echivoc, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a evidențiat, în mod expres, că din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2009, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală, iar pe de altă parte cu ocazia ședinței care a avut loc după pronunțarea hotărârii în cauza „T.”, deja citată deseori în sentința de față, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene a unei taxe, precum cea reglementată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, între versiunea inițială a acestui act normativ și versiunile ulterioare ale sale, statuându-se finalmente, prin hotărârea Curții (Camera I) din 07 iulie 2001, în aceeași manieră în care aceeași Curte a făcut-o și prin hotărârea pronunțată la 07 aprilie 2011, enunțată.
Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei taxa de poluare în cuantum de 5225 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, dat fiind că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamantă în mod legal, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene. Raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, ceea ce nu este cazul în speță, de vreme ce reclamanta nu s-a prevalat de astfel de argumente.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 Codul de procedură civilă.
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând recursul declarat de către pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Acțiunea reclamantei este întemeiată pe refuzul pârâtei de restituire a taxei de poluare pretins încasată cu nerespectarea dispozițiilor comunitare, conform prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
În cauză, reclamanta nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cum greșit susține recurenta, căci, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu face vreo deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor sau între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09 și publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Reclamanta se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, susținând că ea descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care este relevantă comparația între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”. Totodată, a arătat că, „în aceste condiții, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulațe în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”. La pct. 53 a precizat că „astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7/2009 și, respectiv, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, caracterizate printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. În acest sens, a concluzionat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza N. C-263/10, nepublicată în Repertoriu, la pct. 27.
Prin urmare, se verifică, în speță, susținerile reclamantei, potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Taxa instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, modificată, contravine principiului „poluatorul plătește”, deși a fost calificată de legiuitor drept o taxă de mediu, în preambulul acestui act normativ.
În acest sens, s-a statuat, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea T. pronunțată la 07.04.2011, că „obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare (cum este cazul în speță – n.n.) și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește”. Această interpretare a legislației Uniunii Europene este aplicabilă în cauză și conduce la concluzia, susținută de către reclamantă, că taxa percepută de la acesta, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, contravine art. 110 TFUE.
Astfel, apare temeinică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei și de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. la restituirea sumei percepute de la reclamantă cu titlu de taxă pe poluare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta- recurentă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 6317/11.12.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta-intimată I. M. - V. și chemata în garanție-intimată Administrația F. Pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
DR. C. P. M. C. DICA A. S.
Aflată în concediu de
odihnă, semnează
PREȘEDINTE – SECȚIE
I. J.
GREFIER,
F. B.
Red. C. P./2.07.2013
Tehnored F.B./2.07.2013
Ex.2
Prima instanță: C. Șanțiu- Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5324/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5602/2013.... → |
|---|
