Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8075/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8075/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 5927/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8075
Ședința publică din 20 august 2013
PREȘEDINTE: PROF.UNIV.DR. L. B.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: L. M. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, împotriva sentinței civile nr. 17/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul C. S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată D. C. M. și pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că prin serviciul Registratură, la data de 14 august 2013, intimata a depus la dosar, concluzii scrise, împuternicire avocațială și factura privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 17/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S. și a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București.
A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocate de parata DGFP C.-S..
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. C. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Caranbsebeș, și în consecință:
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș să restituie reclamantei suma de 2347 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Finanțelor Publice C. S. a declarat recurs,invocând nelegalitatea hotărârii, prin aceea că instanța a nesocotit calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S., Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, fiind subordonată recurentei, căci nu are personalitate juridică.
Apoi, critica vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamantului ,care nu a uzat de procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, de susține greșita respingere/nesocotire a cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, deși această instituție gestionează asemenea taxe.
Pe fondul cauzei se susține compatibilitatea Legii nr. 9/2012 cu dreptul UE și se critică acordarea de dobânzi legale la suma nepurtătoare de dobânzi, în raport cu art.117(1) lit.f din Codul de procedură fiscală.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, pe motiv de neurmare a procedurii administrative prealabile, invocată, Curtea constată că administrațiile financiare locale au o practică constantă și notorie, în sensul respingerii cererilor de restituire a taxelor percepute cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă de poluare, taxa de mediu ,independent de actul normativ care a instituit aceste taxe ( OUG 50/2008, Lg.9/2012) în mod invariabil.
În aceste condiții, Tribunalul C. S. ,respectiv instanțele judecătorești abilitate să soluționeze astfel de cereri, au activat spiritul deciziei nr. 24/2011 a ÎCCJ potrivit cu care, în astfel de cazuri, când reclamantul urmărește exclusiv restituirea taxelor achitate cu titlu de taxă de poluare, etc., urmarea procedurii administrative prealabile nu este obligatorie.
Acest tip de raționament se bazează și pe jurisprudența CJUE, care, constant a statuat în invitarea reclamantului la urmarea unui demers juridic formal, ale cărui rezultate sunt cunoscute în mod anticipat, nu este în spiritul legislatiei UE și se impune a fi sancționată.
De astfel, Curtea constată că, aceste administrații financiare locale nesocotesc în continuare dreptul UE promovând căi de atac(recursuri) prin care nesocotesc chiar decizii de interpretare a CJUE în cauza T. c/a României. C-402-09 din 7 aprilie 2011, susținând compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 din TFUE, contrar hotărârii CJUE, fapt ce se impune a fi sancționat cu respingerea recursului de față.
Sub aspectul fondului cauzei, cu privire la dispozițiile Legii 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Mai mult Legea nr. 9/2012 nu a fost activată, ci înlocuită printr-o nouă reglementare legislativă, astfel că și OUG nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din dispozițiile Legii nr. 9/2012 a devenit caducă la momentul soluționării prezentului recurs.
Cât privește dobânzile acordate de instanță, Curtea înlătură critica formulată în raport cu hotărârea CJUE –C-561-11/2013, statul datorând dobânda legală de la data efectuării plății percepute contrar art.110 din TFUE și efectelor hot. CJUE, pronunțată în cauza T. c/a României C -402-09/ 7 aprilie 2011.
Cum reclamantul intimat nu a declarat recurs în cauză, Curtea urmează a menține dobânzile acordate de tribunal, reclamantului intimat.
Cât privește cererea de chemare în garanție ,respectiv neintroducerea în cauză a Administrației F. pentru Mediu București, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, căci reținând lipsa calității procesuale pasive a recurentei, evident că nu putea admite o cerere de chemare în garanție formulată de o parte fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Dar, și în ipoteza în care Curtea admite că recurenta a formulat o cerere de chemare în garanție, respectiv prezentul recurs, nu doar în nume propriu ci li în numele Administrației Finanțelor Publice locale care a fost obligată la restituirea sumei percepute de la reclamant, cu titlu de taxă de poluare, obligarea Administrației Finanțelor Publice locale la restituirea sumei astfel plătite de către reclamant nu este de natură a o afecta, căci raporturile dintre Administrația Finanțelor Publice locală și Administrația F. pentru Mediu București, derivă din lege, motiv pentru care în baza executării hotărârii judecătorești cele două instituții ale statului român se pot desocoti, chiar pe baza unui simplu protocol, axat pe lege.
Sub acest aspect, Curtea consideră acest motiv de recurs pur formal, nepertinent pentru angajarea dispozițiilor art.304 pct. 9 C.pr civilă, cu consecința admiterii recursului.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, împotriva sentinței civile nr. 17/09.01.2013, pronunțată de Tribunalul C. S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată D. C. M. și pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20.08.2013.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
Prof.Univ.Dr. L. B. A. P. M. BACĂU
aflat în C.O aflat în C.O
semnează semnează
Președinte, Președinte,
Prof.Univ.Dr.L. B. Prof.Univ.Dr.L. B.
GREFIER,
L. M. S.
Red.M.B/23.08.2013
Tehnored.L.M.S/06.09.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C.-S. – jud. G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6174/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3378/2013.... → |
|---|
