Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5054/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5054/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 5724/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5054
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. C. P.
JUDECĂTOR: M. C. DICA
JUDECĂTOR: A. S.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Chișineu-Criș, împotriva sentinței civile nr. 5712/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat V. T. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat S. P. I. pentru reclamantul-intimat V. T., lipsă fiind pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Chișineu-Criș și intimata–chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului-intimat depune chitanța nr. 780 din 28 mai 2013 și concluzii scrise
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că, prin Sentința civilă nr. 5712/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul V. T., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu Criș și în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituie reclamantului suma de 3189 lei, achitată prin chitanța . nr._ din 14.12.2008, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-26.07.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A fost admisă cererea pârâtei AFP Chișineu Criș, formulată prin reprezentant D. A., de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, Spl. Independenței nr. 294 corp A, sector 6 și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 3189 lei achitată de reclamant în favoarea ei, împreună cu dobânda stabilită potrivit prezentei sentințe.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că taxa de poluare prelevată în condițiile OUG nr. 50/2008 este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate între state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, punct de vedere exprimat și de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea sa dată în cauza C 402/09.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Chișineu-Criș solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În esență, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamantul în mod legal, în temeiul OUG nr. 50/2008, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, că raportat la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, s-ar putea constata caracterul discriminatoriu al taxei doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE, ceea ce nu ar fi cazul în speță, de vreme ce reclamantul nu s-a prevalat de astfel de argumente.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a observat și prima instanță, reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, cum greșit susține recurenta, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Prin urmare, se cuvine a fi înlăturate toate argumentele recurentei potrivit cărora taxa pe poluare instituită de OG nr. 50/2008 ar avea caracter nediscriminatoriu, deoarece o atare discriminare s-ar putea reține doar în măsura în care s-ar dovedi că valoarea reziduală cuprinsă în valoarea de piață a unui autovehicul de ocazie achiziționat pe piața națională ar fi superioară taxei pe poluare percepute pentru înmatricularea în România a unui autovehicul importat dintr-un stat membru UE. Aceste argumente nu sunt concludente în cauză.
Aceasta deoarece reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter indirect discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
În egală măsură se constată a fi întemeiate alegațiile reclamantului conform cărora taxa instituită prin OUG nr. 50/2008 contravine principiului „poluatorul plătește”, deși a fost calificată de legiuitor drept o taxă de mediu, în preambulul acestui act normativ.
În acest sens, s-a statuat în aceeași hotărâre adoptată la 07.04.2011 în cauza C-402/09, T. împotriva României, mai sus citată, că „obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare (cum este cazul în speță – n.n.) și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește”. Interpretarea legislației Uniunii Europene, astfel realizată este aplicabilă în cauză, conducând la concluzia, susținută de către reclamant, că taxa percepută de la aceasta, în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 contravine art. 110TFUE.
Astfel, apare temeinică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantului și de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu-Criș sumei percepute de la reclamant cu titlu de taxă pe poluare.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Chișineu-Criș, împotriva sentinței civile nr. 5712/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat V. T. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București.
Ca urmare a respingerii recursului, pârâta recurentă este în culpă procesuală, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, astfel că va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 800 lei reprezentând contravaloarea onorariului avocațial achitat de intimat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Chișineu-Criș, împotriva sentinței civile nr. 5712/29.11.2012, pronunțată de către Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat V. T. și intimata – chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu București.
Obligă pârâta - recurentă să-i plătească reclamantului-intimat suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. C. P. M. C. DICA A. S.
GREFIER,
F. B.
Red. A. S./20.06.2013
Tehnored F.B./20.06.2013
Ex.2
Prima instanță: L. J. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4321/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 71/2013.... → |
|---|
