Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5098/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5098/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1130/108/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -04._
DECIZIA CIVILĂ NR.5098
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 iunie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1217/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. R.-S. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal-restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. C. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 74 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente soluționării cauzei în primă instanță, precum și adeverințele nr._/1 din 03.06.2013 și nr._/03.06.2013 emise de SPCRPCÎV A., factura privind onorariul avocațial și concluzii scrise. Arată că nu mai are alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse prin concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1217/04.04.2012 Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. R. S. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință a anulat deciziile de calcul a taxei de poluare nr._/ad/24.02.2009 și nr._/ad/20.05.2009 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. și a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 6272 RON stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale în materie fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data restituirii efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, împotriva Ministerului Mediului – Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, și în consecință a obligat pe chematul în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare în cuantumul susmenționat, cu dobânzile legale aferente enunțate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului.
Recurenta critică sentința recurată, susținând în esență legalitatea taxei în discuție, conform OUG nr.50/2008, act normativ conform dreptului comunitar, așa cum rezultă din preambulului acestuia, că taxa astfel percepută nu este discriminatorie, din perspectiva criteriilor obiective consacrate în jurisprudența CEJ, concluzionând că acesta nu poate fi restituită la cerere și nici în alt mod prevăzut de lege și că, dimpotrivă, restituirea acesteia ar însemna îngrădirea politicii fiscale a statelor comunitare, a căror autonomie în materie este consacrată de art.1 alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Analizând recursul declarat, în temeiul art.304/1 și art.304 pct.9 C. proc. civ, Curtea constată următoarele:
Litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul, achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.p.civ., instanța observând legalitatea și temenicia sentinței atât sub aspectul obligației de restituire a taxei instituită în sarcina pârâtei și de plată a dobânzii legale aferente - conform art.124 și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate - cât și sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă, pentru sumele cu care a căzut în pretenții, conform acestei hotărâri, conform art.60-63 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefundat, și va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat către reclamantul intimat, conform art.274 C. proc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1217/04.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. R.-S. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 06.06.20.13 în ședință publică.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. E. P. R. C. M. I.
Aflată în CO
Vicepreședinte,
F. D.
GREFIER
F. C.
Red.MI - 28 .06.2013
Thred.FC-28 .06.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător:E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4423/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013.... → |
|---|
