Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7862/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7862/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 2503/108/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7862
Ședința publică din 7 august 2013
Președinte: P. Ș. E.
Judecător: I. M.
Judecător: C. R. G.
Grefier: M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 1680/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat O. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat O. A. avocat C. E. I., lipsă fiind pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului avocațial și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1680/14.03.2013, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul ŐKRŐS A., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A., și în consecință, a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 544 lei, achitată conform Chitanței . nr._/04.12.2012 reprezentând taxă pe poluare, actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei 22.01.2013, a cererii reclamantului de restituire a taxei.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 339,3 cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Administrația Finanțelor Publice A., solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului, susținând în principal că aceasta este inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu s-a adresat organului fiscal cu o cerere pentru revocarea deciziei de stabilire a taxei, anterior sesizării instanței.
Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată. Se arată că hotărârile CJUE în cauzele T. și N. privesc dispozițiile OUG 50/2008 și nu cele ale Legii nr.9/2012.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi reținută ca întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului, invocată în calea de atac, în condițiile în care, astfel cum a reținut și prima instanță, reclamantul nu a cerut în cauză anularea deciziei de calcul al taxei, ci doar restituirea taxei achitate în anul 2012, printr-o cerere scrisă, astfel încât situația de fapt în speță se identifică celei analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/14.11.2011, pronunțată în dosar nr. 9/2011, fiind corect a se concluziona că nu este necesară parcurgerea vreunei proceduri prealabile sesizării instanței. Ci doar formularea unei cereri de restituire adresate organului fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală.
În egală măsură se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C 263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Va fi, deci, respins recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ, dat fiind că instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor relevante din dreptul național, care include și legislația Uniunii Europene, parte integrantă din sistemul juridic intern, potrivit art. 148 din Constituția României.
În baza art. 274 C.pr.civ, se va lua act de faptul că recurenta se află în culpă procesuală, astfel încât aceasta va fi obligată la plata către reclamantul intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A., împotriva sentinței civile nr. 1680/14.03.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat O. A..
Obligă recurenta la plata către reclamantul intimat a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică din 07.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
Ș. E. P. M. I. R. C.
-în concediu de odihnă-
PREȘEDINTE CURTE DE APEL
Prof.Univ.Dr.L. B.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.G.C./22.08.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./ 22.08.2013
Inst.fond:Tribunalul A.
jud.F. V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... → |
|---|
