Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 8090/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 25.11.2013
PREȘEDINTE: C. L.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Prof. Univ. Dr. L. B.
GREFIER: D. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B. A. V. și de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice F., împotriva sentinței civile nr. 2614/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu, București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat P. C. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr. 315/25.11.2013, în valoare de 400 lei, eliberată de Cabinet de avocat P. C., reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, cu 400 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2614/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea în parte formulată de către reclamantul B. A. V. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice F. și Direcția G. a Finanțelor Publice T..
S-a dispus anularea chitanței nr._/06 decembrie 2010 și a adresei nr._/ 28 mai 2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice F. și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice F., la restituirea către reclamant a sumei de 1536 lei și a dobânzilor legale, începând cu data achitării sumei și până în momentul achitării efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor judiciare către reclamant, respectiv la plata sumei de 546 lei.
În rest, a fost respinsă acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs atât reclamantul B. A. V. cât și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice F..
Prin recursul declarat, reclamantul solicită să se dispună modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei întregi de 3560 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice F., a declarat recurs, prin care se aduc critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE.
În cauză, nu au fost depuse întâmpinări
Cu privire la recursul reclamantului, Curtea constată că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare este de 3560 lei, această sumă rezultând din chitanța . nr._ din data de 06.12.2010 (fila 11 dosar fond), la aceeași sumă referindu-se reclamantul și în motivarea acțiunii sale. În puls, din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi fost beneficiarul unei restituiri parțiale din partea pârâtei, cu referire la aceeași sumă/taxă.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă, cu observarea art. 3041 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul reclamantului, cu consecința obligării pârâtei la restituirea taxei integrale, aceea de 3560 lei, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Cu referire la recursul pârâtei, care invocă compatibilitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul Uniunii Europene, văzând impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul reclamantului B. A. V. împotriva sentinței civile nr. 2614/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Obligă pe pârâta să restituie reclamantului suma integrală de 3560 lei.
Menține în rest hotărârea.
Respinge recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice T., în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice F.,.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. L. E. N. Prof.Univ.Dr. L. B.
GREFIER,
D. B.
Red.LB/25.11.2013
Tehnored.DB/26.11.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8615/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7862/2013.... → |
|---|
