Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 96/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 4124/30/2011
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -10.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 96
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr.338/CA/8.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților la dezbateri, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.338/08.02.2012 Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. Publice Timișoara, a dispus anularea Deciziei nr._/27.08.2009 emisă de către pârâtă și a obligat pârâta A. F. Publice Timișoara, la restituirea către reclamant a sumei de 3.105 lei și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, respectiv la plata sumei de 43,3 lei.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție, A. F. Pentru Mediu a achitarea sumei de 3.105 lei, către pârâta A. F. Publice Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect cererea reclamantului de anulare a actelor administrativ fiscale și restituirea sumei plătite la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara cu titlul de taxă pe poluare impusă de O.U.G. 50/2008.
În fapt prin chitanța nr._/27.08.2010, emisă de AFP Timișoara, reclamantul a achitat suma de 3.105 lei cu titlul de taxă pe poluare, pentru autoturismul marca Volkswagen cumpărat din Germania.
Prin acțiunea de față s-a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei și restituirea sumei achitată în mod ilegal în raport cu art. 90 din Tratatul CE.
Pârâta A.F.P. a formulat cerere de chemare în garanție a A.F.M. București având în vedere art.1 din O.U.G. 50/2008, aceasta urmând a fi obligată la restituirea sumei ca destinatar și utilizator al sumei pretinse.
În apărare, pârâta A.F.P. Timișoara., au invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de calitate procesuală pasivă a acesteia.
În analiza excepției invocate, instanța constată în baza art. 137 C.proc.civ., că aceasta este neîntemeiată.
Reclamantul prin acțiune, a solicitat restituirea unei taxe ce consideră că a fost achitată fără temei legal raportat la dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, considerând că refuzul pârâtei de a restitui suma, este un refuz nejustificat
Potrivit art. 7 alin. 5 din L.554/2004 în cazul refuzului nejustificat nu este obligatorie plângerea prealabilă.
În consecință instanța a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâta A.F.P., ca neîntemeiată. Instanța mai are în vedere și Decizia nr.24/2011 a Î.C.C.J. potrivit căreia „Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.”
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei, instanța a constatat că excepția invocată este neîntemeiată având în vedere că pârâta este cea care a încasat taxa, iar calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății . Calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Pe fondul cauzei se reține că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Pe plan intern, s-a retinut ca taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor.
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție..
Curtea Europeană de Justiție analizând taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 –prin Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE a examinat compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a declarat că, „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Reclamantul a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 110 TFUE.
Examinând considerațiile Curții Europene de Justiție din hotărârea T., se reține că:
- din Hotărârea Nádasdi și Németh menționată nu rezultă în niciun fel că este nelimitată competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe;
- interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale;
- autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente;
- Art.110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare;
- având în vedere prezența necontestată a unor date statistice care demonstrează o scădere considerabilă a înmatriculărilor de vehicule de ocazie importate în România de la . OUG nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a reținut că din dosarul cauzei rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
- Curtea de Justiție a conchis, astfel, că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
- având în vedere aceste constatări, Curtea de Justiție a reținut că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Față de considerentele Hotărârii T., se reține că art.110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Astfel, se reține opinia exprimată de Curtea Europeană de Justiție, care a reținut că reglementarea menționată – respectiv OUG nr. 50/2008 – are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, având în vedere că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, raportându-se la concluziile Hotărârii T., instanța a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea Europeană de Justiție, de cauza deferită instanței de contencios european.
Astfel, taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului, a fost calculată potrivit Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE. În consecință, față de caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabile reclamantului, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Instanța a dispus restituirea sumei încasate în mod nelegal, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice Timișoara, acest act administrativ fiind consecința aplicării eronate a unor dispoziții legale interne contrare reglementării europene.
Prin urmare, instanța a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara să achite reclamantului suma de 3.105 lei, reprezentând taxă de poluare percepută cu încălcarea art. 110 TFUE.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a A.F.M. București, instanța a constatat în baza art. 60 C.proc.civ. că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretențiuni. Astfel s-a constatat că cererea pârâtei A.F.P. Timișoara este întemeiată având în vedere prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. 50/2008 potrivit cărora taxa pe poluare pentru autovehicule, constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în raport cu solicitarea reclamantului ca această pârâtă să fie obligată la restituirea sumei.
Având în vedere că între reclamant și chemata în garanție nu există vreun raport juridic, a obligat Administrația F. pentru Mediu București la restituirea către pârâta A.F.P., Timișoara a sumei de 3.105 lei, reprezentând taxa de poluare.
Astfel, instanța a dispus anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/27.08. 2009 ca nelegală, a obligat pârâta A.F.P. Timișoara la restituirea către reclamant a sumei de 3105 lei, reprezentând taxă pe poluare, a obligat pârâta la plata sumei de 43,3 lei către reclamant, reprezentând cheltuielile de judecată. A admis cererea de chemare în garanție, a obligat chemata în garanție, Administrația F. Pentru Mediu la achitarea sumei de 3.105 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în principal, prin admiterea excepției lipsei calității sale procesual pasive în cauză, și în subsidiar, ca nefondată.
Cu privire la excepția invocată, recurenta a susținut că numai AFM București este beneficiarul taxei pe poluare, conform art.5 alin.4 din OUG nr.50/2008 si Normelor de aplicare, astfel că nu poate fi obligată la plata unei taxe pe care doar a încasat-o și nu o mai detine, potrivit legii.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, susținând legalitatea taxei în discuție, în raport posibilitatea de restituire parțială și parcurgerea procedurilor prevăzute de actul normativ ulterioar, respectiv, Legea nr.9/2012.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la excepția lipsei excepției lipsei calității procesual pasive în cauză, invocate de pârâta recurentă, Curtea reține că acesta este nefondată, întrucât nu se poate spune că un raport juridic cu pârâta AFP Timișoara este inexistent, câtă vreme aceasta a stabilit și încasat taxa în litigiu și având în vedere că a fost chemată în judecată ca pârâtă, în virtutea principiului disponibilității, așa încât, subzistă calitatea sa procesuală și implicit, culpa procesuală în litigiu, culpă determinată de faptul că s-a opus în mod constant la restituirea taxei încasate cu prelevarea dreptului comunitar.
De altfel, în condițiile în care instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de aceeași pârâtă și a obligat chemata în garanție AFM București la plata sumelor cu care pârâta a căzut în pretenții, potrivit hotărârii de fond, conform art.60 alin.1 C. proc. civ și deci, răspunderea patrimonială fiind transferată chematei în garanție, criticile de mai sus rămân lipsite de conținut.
Pe fond, se observă faptul că reclamantul a invocat în principal aspectul potrivit căruia prevederile OUG nr. 50/2008 sunt de natură a contraveni dispozițiilor cuprinse la art.110 din TFUE, pe motiv că în România nu se percepe nici o taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru cele înmatriculate într-un alt stat comunitar și reînmatriculate în România.
Reclamantul nu pune în discuție în cauză o discriminare directă permisă de dispozițiile OUG nr. 50/2008, căci din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T..
Dimpotrivă, se constată că reclamantul se prevalează în speță de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin OUG nr. 50/2008, susținând că aceasta descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care ar fi relevantă, totuși, o comparație între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”, că, „în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv, că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”, iar la pct. 53 a precizat că „Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În fine, în aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Aceste considerente se impun și în ceea ce privește regimul de taxare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Variantele ordonanței care o succed pe cea analizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., mai sus citată, păstrează formula de calcul a taxei pe poluare și majorează cuantumul acesteia. Prin urmare, toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Aceste aspecte au fost reținute de către CJUE și în cauza N., reținându-se la pct.27 din hotărâre că toate versiunile de modificare a OUG 50/200, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a concluzionat în cauza N. ca și în cauza T. că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărare a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, trebuie concluzionat că și în speța pendinte, în care reclamantul a achitat taxa pe poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 în vigoare la data de 27.08.2009, se impune interpretarea dată legislației Uniunii Europene prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09, T., deja citată și confirmată ulterior de cauza N..
În mod concret, se poate constata taxa achitată de către reclamant are efectul de a descuraja punerea în circulație, în România, a vehiculului de ocazie cumpărat de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, de vreme ce pentru acestea nu se mai percepe taxa. Ca atare, se verifică în speță susținerile reclamantului potrivit cărora, datorită efectelor concrete pe care le produce, taxa are caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE.
În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora cererea reclamantului ar fi neîntemeiată prin raportare la . Legii nr.9/2012, Curtea le va înlătura întrucât legalitatea plății taxei pe poluare se analizează de instanță raportându-se la reglementarea națională existentă la momentul plății, respectiv, OUG nr.50/2008, iar referitor la dispoziția legală cuprinsă la art. 12 din Legea nr.9/2012 ce vizează posibilitatea restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite ca taxă specială de primă înmatriculare sau ca taxă de poluare, Curtea reține că acest aspect este nerelevant în cauză, întrucât demonstrându-se încălcarea art. 110 din TFUE, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei astfel achitată, taxă pentru care nu-i pot fi aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr.9/2012, de vreme ce aceasta a fost percepută sub imperiul dispozițiilor OUG nr.50/2008, în vigoare la acea dată.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.p.civ., instanța observând legalitatea și temenicia sentinței atât sub aspectul obligației de restituire a taxei instituită în sarcina pârâtei, cât și sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă, pentru sumele cu care a căzut în pretenții, conform acestei hotărâri, conform art.60-63 C. proc. civ. – va respinge recursul ca nefundat.
Se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art.274 c. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr.338/CA/8.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 10.01.2013, în ședința publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt. JUDECĂTOR
M. I. Ș. E. P. R. C.
Aflată în C.O.
Vicepreședinte
F. D.
GREFIER
F. C.
Red.MI - 25.02.2013
Thred.FC- 25.02.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:N. A. F.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 807/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4364/2013.... → |
|---|
