Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2161/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2161/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 5700/30/2011
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -03.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 2161
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10 04 2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurile formulate de pârâtele recurente Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii împotriva sentinței civile nr. 1216/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta – intimată ., având ca obiect contestație act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 03 aprilie 2013, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 10 aprilie 2013, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, la data de 05.04.2013 concluzii scrise, decizia de calcul a taxei de poluare, contractul de leasing operațional și alte înscrisuri, în copie, în dovedirea înmatriculării autovehiculului în Danemarca anterior înmatriculării în România, solicitate de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe Tribunalului T., sub nr._ /05.08.2011, reclamanta S.C. NL - L. SRL Timișoara a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice T., Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Finanțelor Publice Pentru Contribuabilii Mijlocii T., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
-restituirea sumei de 16.974 lei reprezentând contravaloare taxei de poluare în cuantum de 8487 lei, pe care a achitat-o de două ori, la data de 14.08.2008 și, respectiv, 25.08.2008, precum și dobânda legală aferentă acesteia;
-în subsidiar, restituirea sumei de 8487 lei, plătită a doua oară în data de 25.08.2008, în baza aceleiași decizii de calcul;
Prin sentința civilă nr. 1216/27.04.2012, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP T., în nume propriu, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei față de aceasta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
A admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. Nl-L. SRL Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, prin Direcția G. a Finanțelor Publice T. și în consecință a obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 8487 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată la data de 14.08.2008 și, respectiv, suma de 8487 lei, achitată cu titlu de taxă poluare la data de 25.08.2008, pentru același autovehicul, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 11.05.2011 și până la restituirea integrală a sumei.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele recurente Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.
Prin recursul declarat pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr. 1216/27.04.2012 în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive în cauză a Administrația Finanțelor Publice Timișoara referitor la capătul de cerere privind restituirea taxelor de poluare în sumă de 16.974 lei.
În motivare arată, în esență că, hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive în cauză a pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T. în calitate de organ emitent al adresei cuprinzând refuzul de restituire a taxei pe poluare în sumă totală de 16.974 lei care face obiectul prezentei cauze și singurul organ competent material să efectueze orice restituire a vreunei sume de la buget către reclamantă.
Având în vedere faptul ca reclamanta a formulat un unic capăt de cerere privind restituirea de la buget a unei sume de bani, calitatea procesuala pasiva în prezenta cauza revine exclusiv paratei Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T. (A.F.P.C.M. T.) în calitate de organ fiscal căruia ii revine competenta materiala de a efectua eventuale operațiuni de restituire de sume de la buget către societatea reclamanta.
Învederează instanței faptul ca aceasta chestiune a restituirilor de sume de la buget este reglementată în mod expres de norme legale speciale, reprezentate de prevederile art. 117 alin. 1 lit. a)-h) și alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, republicata și modificata, privind C.pr.fiscală, în a căror aplicare a fost emis și O.M.F.P. nr. 1.899/22.12.2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal:
"ART. 117 Restituiri de sume
1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; (...)
9) Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice."
"CAP. I Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget
1.Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 (în prezent art. 117 -n.n.) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
2.Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent. (...)
6. (...) (2) Pentru restituirea diferenței de sumă rămasă după efectuarea compensării, în condițiile legii, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare decizia de restituire, conform modelului prezentat în anexa care face parte integrantă din prezenta procedură. Decizia de restituire se aprobă de conducătorul unității fiscale.
(3)în baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare nota de restituire.
(4)Documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de îndată, pe bază de borderou, unității de trezorerie și contabilitate publică, în vederea operării restituirii în conturile bugetare corespunzătoare.
(5)Unitatea de trezorerie și contabilitate publică efectuează restituirea, înscrie pe cele 3 exemplare ale notei de restituire data la care s-a efectuat această operațiune și își reține un exemplar, restituind organului fiscal competent celelalte două exemplare. (...)"".
Astfel, învederează instanței faptul că A.F.P. Timișoara nu este organul fiscal căruia sa-i revină competenta de administrare a creanțelor bugetare pentru societatea contestatoare, reclamanta S.C. "NL-L." S.R.L. Timișoara fiind în prezent în administrarea fiscala a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T. și nu a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, potrivit prevederilor art. 32 și următoarele din O.G. 92/2003, actualizata, privind Codul de procedura fiscala.
De asemenea arată că este irelevant faptul că la data stabilirii taxei sau la datele efectuării plății sumei de 19.974 lei societatea reclamantă se afla în administrarea fiscală a Administrația Finanțelor Publice Timișoara, întrucât după trecerea societății reclamante în administrarea Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T., pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara nu mai are nici o competență legală de a efectua operațiuni în evidența fiscală a reclamantei.
Învederează că, în cazul menținerii în continuare a obligării Administrația Finanțelor Publice Timișoara la restituirea sumei de 16.974 lei, aceasta se va afla în imposibilitate obiectivă să pună în aplicare și să execute sentința civilă, întrucât aceste operațiuni legale cad în competența pârâtei Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T., situație în care o eventuală hotărâre irevocabilă a instanței va rămâne neexecutată.
Pârâta recurentă arată că, toate aceste susțineri cu privire la lipsa calității procesuale pasive a instituției A.F.P. Timișoara și competenta materială exclusivă a paratei A.F.P.CM. T. în ceea ce privește efectuarea operațiunii de restituire a taxei au fost ignorate cu desăvârșire de către instanța de fond care astfel a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și potențial neexecutabilă sub aspectul paratului obligat la restituirea taxei pe poluare.
Prin recursul formulat pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1216/27.04.2012 în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă precum și respingerea dobânzilor și cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că critică soluția instanței de fond de admitere a acțiunii, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ care instituie obligația plații unei taxe de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism în România.
Învederează instanței ca ordonanța sus amintită a fost adoptată cu acordul prealabil al Comisiei Europene, fiind, astfel în deplina concordanta cu normele europene. De altfel, acest lucru se desprinde cu exactitate și din preambulul actului normativ, unde se prevede: "În scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității acrului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitara în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene"
Așadar, acest act normativ nou aplicabil în domeniul industriei auto nu este în contradicție cu dispozițiile comunitare aplicabile și nici cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, așa cum încearcă să convingă reclamanta. De altfel, apreciază ca prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente cauzei, întrucât, aceasta taxa nu se mai constituie ca un impozit fiscal, nefăcându-se venit la bugetul statului, ci, așa cum prevede art. l din ordonanța:
"constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului"
Totodată, nu poate fi vorba nici de discriminare, atâta vreme cât obligația plații taxei de poluare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, neaflându-ne deci, în prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Așa încât, în mod corect, în baza art.5 din OUG nr.50/2008 și a art.3 din NM de aplicare a ordonanței, organul competent și anume Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a calculat taxa pe poluare datorata de reclamanta prin Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule:
ART.5 OUG 50/2008
„Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta "
ART.3 NM de aplicare a OUG 50/2008 "Autoritatea competenta pentru calculul taxei 1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, care reprezintă:
b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui raza teritorială persoana fizica își are domiciliul fiscal;
Astfel, potrivit art.7 din ordonanța: "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silita, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorata de contribuabil, se realizează de autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare".
În concluzie, taxa de poluare este datorata de orice persoana care dorește să înmatriculeze un autoturism în România, indiferent de proveniența sau vechime, în baza legii, respectiv O.U.G. nr.50/2008, act normativ emis în spiritul legislației comunitare în acest domeniu și în deplina concordanta cu exigentele Comisiei Europene și cu Tratatul Comunității Europene.
Critică soluția instanței de fond prin care obligă pârâtele A.F.P. Timișoara la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data de 23.08.2011, considerând acest capăt de cerere ca lipsit de temei legal.
Astfel, învederează instanței faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzuta de O.G. nr. 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arata rata dobânzii:
"ART. 2 În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plați dobânda legala. "
Or, în speța, obligația de plata a taxei de poluare în temeiul prevederilor OUG nr. 50/2008, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care sa prevadă ca aceasta obligație de plata este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, aceasta taxa nu avea un termen legal de plata sau o data a scadentei sale prevăzuta în mod expres în lege (OUG nr. 50/2008), pe care contribuabilul sa fie astfel obligat sa le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere. În practica, aceasta taxa se achita de către contribuabili la o data la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterala de voința, fără ca organele fiscale sa-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plata sau data a scadentei inexistente, după cum am arătat.
În aceste condiții, aferent taxei de poluare prevăzuta de art. 50/2008 organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu exista un temei legal care sa permită acest lucru, în lipsa unui termen de plata a taxei.
Ca urmare, în condițiile în care taxa de poluare prevăzuta de OUG nr. 50/2008 nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, cu ocazia plații acesteia de către contribuabili, în conformitate cu principiul echivalentei juridice, aceasta taxa continua sa fie nepurtătoare de dobânzi și în situația inversa, respectiv în momentul în care se pune problema restituirii taxei de la bugetul de stat.
Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurata și garantata prin acordarea de către instanța de judecata, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa speciala actualizata cu rata inflației, de la data plății și pana la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea, în mod nelegal și vădit nejustificat, a unor dobânzi "legale" care nu sunt prevăzute de lege în cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata în suma de 39,3 lei critică soluția instanței de fond având în vedere ca încasarea taxei de poluare nu s-a făcut abuziv de către A.F.P. Timișoara, ci în mod corect în baza prevederilor O.U.G. Nr.50/2008. Recurenta apreciază ca nu se află în culpă procesuală prevăzută de art. 274 Cod procedura civilă, nefiind "partea care cade în pretenții", drept pentru care solicită respingerea plății cheltuielilor de judecată.
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Direcția G. a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 1216/2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa plătită de reclamantul intimat a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la dispozițiile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E. (pe scurt, T.F.U.E.; fostul art. 90 din TCE, menționat în cuprinsul sentinței recurate) așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.C.U.E.).
Potrivit art. 110 din T.F.U.E., niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea din 07.04.2011 pronunțată în dosar nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) C.J.C.U.E. stabilește că „Art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Or, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, Statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E. prin faptul că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
În consecință, instanța este chemată să stabilească dacă O.U.G. nr. 50/2008, încălcând art. 110 din T.F.U.E., mai poate constitui bază legală pentru taxa plătită de reclamant.
Cu privire la această chestiune, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și T.F.U.E., instanțele române vor aplica cu prioritate legislația comunitară, ceea ce tribunalul a și făcut.
Consecința este aceea că, dincolo de orice considerente legate de aplicarea legii române (legate de lipsa procedurii prealabile, de tardivitatea ei sau, pe fondul pricinii, de aplicarea O.U.G. nr. 50/2008) taxa este nelegală raportat la art. 110 din T.F.U.E., așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță.
În ce privește art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, Curtea constată că nu este incidentă în cauză deoarece se aplică doar taxelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 care nu încalcă art. 110 din T.F.U.E. (nu orice taxă percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 încalcă tratatul; spre ex., taxele pentru autoturisme noi sau cele pentru autoturisme second-hand înmatriculate în state care nu sunt membre U.E.). Interpretarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 9/2012 în sensul că s-ar aplica tuturor taxelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 ar fi contrară legislației europene amintite deoarece taxa plătită de reclamant nu a încălcat art. 110 din T.F.U.E. datorită cuantumului ei ci datorită împrejurării că a fost instituită în mod discriminatoriu.
De asemenea, taxa fiind nelegal percepută, Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 124 Cod procedură fiscală referitor la dobânda fiscală.
În sfârșit, este irelevant că în prezent intimatul nu se mai află în evidențele recurentului Administrația Finanțelor Publice Timișoara. Această autoritate publică va trebui să răspundă în solidar cu recurenta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii deoarece a emis decizia de calcul a taxei. Toate autoritățile publice care au participat la colectarea taxei vor trebui să conlucreze pentru respectarea dreptului reclamantului intimat la restituirea acesteia.
Așa fiind, Curtea văzând că soluția Tribunalului este legală și temeinică, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții, în solidar, să plătească intimatului 580 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, prin Direcția G. a Finanțelor Publice T., împotriva sentinței civile nr. 1216/2012 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatului S.C. NL-L. S.R.L. 580 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 30.04.2013
Tehnored. G.S. – 30.04.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – D. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9016/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 718/2013.... → |
|---|
