Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8756/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8756/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 7050/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 03.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.8756
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, împotriva sentinței civile nr.85/16.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului C.-S., în contradictoriu cu reclamantul – intimat A. I., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 11.07.2013, concluzii scrise din partea reclamantului – intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ din data de 12.11.2012, reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, a solicitat anularea Deciziei prin care i-a fost respinsă contestația prealabilă, a Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/12.09.2012 și obligarea pârâtei la restituirea contravalorii taxei de poluare achitate, în sumă de 4040 lei, obligarea la dobânzi legale, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința Civilă nr.85/16.01.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Caransebeș, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Caransebeș, față de reclamant, la restituirea sumei de 4040 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante, și la plata dobânzii aferente acesteia, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile, calculat de la data de 08.11.2012, până la data restituirii efective a taxei de poluare, a respins, în rest, acțiunea principală și a obligat pârâtele la plata față de reclamant a sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/12.09.2012 emisă de A.F.P. Caransebeș, s-a stabilit taxa pentru emisiile poluante în valoare de 4040 lei (fila 15 dosar).
Împotriva deciziei nr._/12.09.2012, prin care pârâta a stabilit taxa pentru emisiile poluante, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală, respectiv art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care instanța a respins cererea de anulare a Deciziei de calcul.
Prin cererea înregistrată sub nr._/08.11.2012, reclamantul a cerut restituirea taxei achitate, iar prin răspunsul nr._/20.11.2012 (fila 42 dosar), pârâta A.F.P. Caransebeș a comunicat reclamantului că taxa a fost calculată conform dispozițiilor Legii nr. 9/2012. Aceasta nu este o decizie emisă în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante, cum susține reclamantul, ci este un răspuns al AFP Caransebeș prin care se manifestă refuzul de restituire a taxei.
În privința petitelor referitoare la restituirea taxei de poluare și acordarea de dobânzi, instanța reține că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.24/14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a decis că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit. d din același cod”.
Într-adevăr, instanța supremă a avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, însă situația este similară și în actuala reglementare - Legea nr. 9/2012, ținând seama că actuala reglementare, ca și cea veche, exceptează de la plata taxei aceleași categorii de autovehicule.
Astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene-Germania autoturismul marca Opel, . WOLOAHM_, înmatriculat în acest stat în data de 09.12.2005 (fila17); pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante, în cuantum de 4040 lei, conform chitanței . nr._/13.09.2012.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 9/2012, ,,obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare“.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din lege, ,,obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (T.F.U.E.) prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 110 (fost art. 90) din T.F.U.E. a fost instituit în scopul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, aplicarea acestuia vizând impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, comparativ cu produsele similare interne.
Din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 rezultă că obligația achitării taxei de poluare intervine numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, dacă au fost înmatriculate în țară, situație care generează o discriminare între vehiculele second – hand achiziționate în România și vehiculele second – hand achiziționate din afara țării.
Tribunalul a reținut că, urmare a sesizărilor privind compatibilitatea reglementării taxei de poluare cu dreptul Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 paragraf 1 din T.F.U.E. (cauza C-402/09) în măsura în care regimul fiscal este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
Discriminarea, între autovehiculele second-hand achiziționate din țară și cele achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, rezultată ca efect al aplicării prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, continuă să existe în condițiile în care aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. a din Legea nr. 9/2012 este suspendată începând cu data de 31.01.2012, potrivit art. I din O.U.G. nr. 1/30.01.2012, motiv pentru care tribunalul apreciază că taxa de poluare instituită de Legea nr. 9/2012 pentru înmatricularea autovehiculelor cumpărate de ocazie dintr-un stat membru al Uniunii Europene este contrară dispozițiilor art. 110 paragraf 1 din T.F.U.E.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, tribunalul reține aplicarea prioritară a tratatelor constitutive ale Uniunii, precum și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.
Prin prisma celor mai sus enunțate, judecătorul național, ca prim judecător european, are competență, în situația în care dă efect direct normelor dreptului european, să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute în Tratatul Uniunii să fie efectiv și integral protejate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, s-a reiterat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Menționează că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative invocată de D.G.F.P. C.-S. prin întâmpinarea depusă Ia grefa instanței de judecată.
Pe cale de excepție, invocă tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative.
Pe fondul cauzei, se arată că taxa pentru poluare a fost calculată în temeiul Legii nr.9/2012 și, așa cum se arată în expunerea de motive a Legii nr.9/2012, a fost instituită „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu”.
Chiar din această expunere de motive, rezultă că adoptarea Legii nr.9/2012 a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene.
Prin urmare, existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Obligația de garanție îi revine chematului în garanție în temeiul Legii nr.9/2012, privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel încât apreciază recurenta că și dobânzile acordate ar trebui suportate de către chemata în garanție.
Menționează că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu, care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Reclamantul – intimat, legal citat nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamantă, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa pentru emisii poluante a fost instituită prin Legea nr.9/2012, care a abrogat prevederile din OUG nr.50/2008, referitoare la taxa de poluare. Reglementarea în baza căreia a fost achitată taxa pentru emisii poluante nu diferă ca regim juridic de reglementarea anterioară a taxei de poluare, care a format obiectul unor întrebări preliminare adresate Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Aceste argumente ale instanței europene sunt valabile și în cazul noii reglementări, reprezentată de Legea nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care ar fi corespuns criticilor instanței europene, erau suspendate la data achitării taxei din prezentul dosar.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice Caransebeș, împotriva Sentinței Civile nr.85/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S., în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:M.B./03.10.2013
TEHNORED:M.T./04.10.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – Vegheș A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1423/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3814/2013.... → |
|---|
