Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5186/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5186/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 9151/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5186
Ședința publică din 10 iunie 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER: F. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pâncota împotriva sentinței civile nr.91/15.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat S. T. T. pentru reclamantul intimat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, Curtea dispune judecarea recursului.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus prin registratură de către reclamantul-intimat, împuternicire avocațială, chitanța reprezentând plata onorariului avocațial in suma de 500 lei și Concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 91/15._ pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția și a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul S. V. împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Pâncota pentru restituire taxa auto.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 4541 lei reprezentând taxa de poluare către reclamantă și a dobânzilor aferente conform art. 124 Cod pr.fiscală.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 839,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pâncota a declarat recurs.
În recursul pârâtei, hotărârea este criticată pe fondul său, susținându-se compatibilitatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și Tratatul UE, statele având libertatea de a reglementa în domeniul taxelor, impozitelor, altor contribuții sau amenzi, sens în care este invocat aliniatul (2) al art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența C.E.D.O.
În cauză, reclamantul intimat nu a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile pronunțată de Tribunalul A., cu cheltuieli de judecată.
Totodată, recurenta invocă nevalorificarea dispozițiilor art. 274 ( alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.
Se mai arată că instanța, se impunea, să oblige chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu București să suporte și cheltuielile de judecată ocazionate de proces, întrucât aceasta a încasat suma reprezentând taxă de poluare.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată de către Administrația Fondului pentru Mediu București, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice a Orașului Pâncota, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză.
Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat, de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că în cadrul unei astfel de proceduri administrative, pârâta în cauză se impunea „a se desocoti” cu chemata în garanție, ambele instituții fiind instituții de stat. În speța de față nu a fost urmat acest demers.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Pâncota, împotriva sentinței civile nr. 91/15.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. B. L. E. N. L. Ș.
aflată în concediu de odihnă
semnează Președinte Curte
Prof. Univ.Dr. B. L.
GREFIER,
F. N.
Red. L.B./ 3.09.2013
Tehnored.NF/Ex.2/03._
Primă instanță: Tribunalul A.
– jud. I. D..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6695/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3918/2013.... → |
|---|
