Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5126/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5126/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 7855/30/2011
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -10.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.5126
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 iunie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Buziaș prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 964/PI/CA/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă J. D. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal-restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței întâmpinare și delegație avocațială și nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 964/PI/CA/06.04.2012 Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T., a admis acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta J. D. împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Buziaș și Administrația F. Pentru Mediu, a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice Buziaș și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantei suma de 1.418 lei, cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală din data de 15.12.2011 și până la restituirea integrală a sumei.
A respins în întregime acțiunea promovată de reclamanta J. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T., a respins cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Buziaș împotriva Administrației F. pentru Mediu și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 439,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice, conform art. 137 C.pr.civ., cu prioritate față de fondul cauzei.
Instanța a constatat că este întemeiată excepția invocată în acest sens de către pârâta D.G.F.P. T., față de următoarele considerente:
Deși a chemat în judecată această pârâtă, reclamanta nu atacă în cauză vreun act emis de aceasta, ci solicită doar restituirea sumelor încasate de Administrația Finanțelor Publice Buziaș.
Se poate, deci, conchide, că reclamanta nu atacă nici un act emis de către pârâta menționată, astfel încât aceasta nu este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, căci, conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunile în contencios administrativ au ca obiect anularea actelor administrative unilaterale, putând fi purtate în contradictoriu cu organele emitente ale acestora.
Or, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății, identitate care nu se verifică în speță, de vreme ce raportul juridic în discuție s-a legat între reclamantă și pârâta Administrația Finanțelor Publice Buziaș, în calitatea sa de emitent al deciziei de calcul a taxei de poluare.
A fost, deci, admisă excepția invocată de către pârâtă, iar acțiunea a fost respinsă în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice T. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Buziaș reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. solicitând admiterea recursului,
În esență, recurenta susține că obligația de plată a taxei pe poluare intervine în condițiile prev. de OUG nr.50/2008, act normativ conform dreptului european, iar taxa pe poluare nu este discriminatorie în sensul juriprudenței CJUE câtă vreme se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România indiferent de proveniența acestora.
Analizând recursul declarat, în temeiul art.304/1 și art.304 pct.9 C. proc. civ, Curtea constată următoarele:
Litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamanta, achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.p.civ., instanța observând legalitatea și temeinicia sentinței sub aspectul obligației de restituire a taxei instituită în sarcina pârâtei și de plată a dobânzii legale aferente - conform art.124 și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, instanța va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce privește însă cheltuielile de judecată solicitate și în recurs de către intimatul reclamant constând în onorariu apărător, Curtea va avea în vedere criteriile prevăzute de art.274 alin.3 C. proc. civ, text care îi permite să reducă aceste cheltuieli, având în vedere valoarea pricinii și faptul că la fondul cauzei au acordate deja cheltuieli de judecată reclamantului în valoare de 400 lei, precum și munca prestată de avocat în recurs, în condițiile în care, în principiu, sunt reluate argumentele expuse în fața primei instanțe.
În consecință, recurenta pârâtă va fi obligată la cheltuieli de judecată parțiale în recurs constând în onorariu avocat, către intimat, în temeiul art.274 alin.1 și 3 C. proc. civ, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Buziaș prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr. 964/PI/CA/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă J. D. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată – onorariu avocat parțial, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 06.06.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.
Aflată în CO
Vicepreședinte,
F. D.
GREFIER
F. C.
Red.MI - 28.06.2013
Thred.FC- 28.06.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:F. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6749/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6695/2013.... → |
|---|
