Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5162/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5162/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 6564/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator date 2928 | Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 5162/R
Ședința publică de la data de 10 iunie 2013
Președinte: dr. P. M.
Judecător: R. S.
Judecător: dr. M. B.
Grefier: F. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă A F P TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr. 419/13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant B. I., prin avocat care depune delegație la dosar, lipsind recurenta-pârâtă A F P TIMIȘOARA.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 21.05.2013 s-au depus de către intimatul-reclamant B. I. concluzii scrise, după care,
Intimatul-reclamant B. I., prin av., arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant B. I., prin av., solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Depune dovada avansării onorariului – chitanța fiscală nr.174 /05 iunie 2013.
CURTEA
Constatând că, prin Sentința civilă nr. 419/13 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ ,Tribunalul T. a admis cererea reclamantului B. I. și a obligat pârâta A F P TIMIȘOARA la restituirea sumei de 3361 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii calculate conform art. 124 C.proc.fiscală; a reținut prima instanță că taxa a fost instituită prin norme declarate incompatibile cu dreptul comunitar prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza T. (C-402/09) și, în consecință, se impune restituirea taxei;
Având în vedere că împotriva sentinței a declarat recurs A F P TIMIȘOARA, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, recurenta susținând că în mod greșit s-a reținut neconformitatea reglementării interne cu dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene; prin . Legii nr. 9/2012 taxa a fost redusă în medie cu 25%, iar art. 12 din noul act normativ prevede posibilitatea restituirii diferenței dintre taxa calculată conform noilor prevederi și taxa plătită, această operațiune reprezentând o veritabilă operațiune de stingere a două obligații bugetare prin compensare; principiile universalității și unicității taxei impun instanței să constate obligația de plată, întrucât nu se poate stabili, pe cale jurisprudențială, un nou caz de exceptare de la plata taxei, această exceptare constituindu-se într-o discriminare pozitivă, a vehiculelor înmatriculate între 1.01.2007 și data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012; hotărârea pronunțată de CJUE în cauza T. este, în raport de noua reglementare, caducă;
Constatând că, pronunțându-se în cauza Administrazionedellefinanzedello Stato/Simmenthal, nr. C 106/77, Curtea de Justiție a Comunității Europene (în prezent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene – CJUE) a reținut că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.";
Observând că, contestând prelevarea taxei în cuantum de 3361 lei, reclamantul B. I. a invocat incompatibilitatea normei interne – Cod fiscal - cu dispozițiile cuprinse la art. 110 (fost art. 90) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (TCE);
Reținând că, dispozițiile art. 11 alin. 1 și art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne; că, răspunzând întrebării preliminare adresate de Curtea de Apel Timișoara, prin Hotărârea CJUE dată în cauza nr. C‑573/10 (S. A. M.) s-a stabilit că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”;
Observând că, prin reglementarea internă contestată, în forma în vigoare la data calculării taxei de către autoritatea fiscală competentă, leguitorul român a reglementat o obligație fiscală impusă numai asupra autovehiculelor second-hand provenite din afara spațiului național (dar achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene) și care trebuie a fi înmatriculate în România pentru prima dată; că, această obligație nu subzistă și asupra autovehiculelor second-hand interne aflate la prima înmatriculare; că, în consecință, există elementul discriminatoriu între autovehiculele second-hand de pe piața internă și cele din spațiul comunitar, discriminare care vizează, la nivel intern, impunerea unei obligatii fiscale oneroase unui cetățean român care achiziționează un autovehicul second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pe care intenționează să-l înmatriculeze pentru prima dată în România și impunerea unei obligații fiscale infime tot unui cetățean român care achiziționează un autovehicul second-hand de pe piața internă pe care intenționează să-l înmatriculeze pentru prima dată în România, la nivel european rezultând o diminuare a vânzărilor de autovehicule second-hand către cetățenii români, aceștia fiind constrânsi să se îndrepte spre piața internă datorită valorii exacerbate a taxei ce urmează a fi plătită la înmatriculare, efectul indirect constând în generarea unui prejudiciu vânzătorilor de autovehicule din spațiul comunitar datorită favorizării pieții interne; că, în aceste condiții, stabilirea obligației fiscale de legiuitorul român împietează în mod consistent asupra importurilor, favorizându-se piața internă, piață care, în conditii normale, se bucură de egalitate de șanse în raport cu piețele de desfacere ale Uniunii Europene;
Reținând totodată că, prelevând o taxă contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110, statul român este obligat la restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (Hotărârea Curții din data de 6 iulie 1995, dată în cauza C-62/93 - BP Soupergaz Anonimos Etairia Geniki Emporiki-Viomichaniki kai Antiprossopeion împotriva Statului elen), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european; că, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt într-adevăr regulile naționale, însă norma internă trebuie să respecte principiul echivalenței – ceea ce înseamnă că pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național, și principiul efectivității – regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european; că, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european;
Observând prin urmare că, în condițiile prelevării unei taxe incompatibile cu dreptul european, nu subzistă în sarcina contribuabilului obligația prevăzută de legea internă - de a finaliza, prealabil sesizării instanței, procedura administrativă de contestare a deciziei de calcula taxei (și cu atât mai puțin procedura prevăzutăde art. 12 din Legea nr. 9/2012 - indicată în mod greșit de recurentă, în realitate fiind vorba de procedura de restituire reglementată de art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, cât timp este vorba de prelevarea taxei în temeiul dispozițiilor cuprinse în Codul fiscal, în forma în vigoare la data prelevării taxei - ce reglementează doar o eventuală restituire parțială a taxei, și nu restituirea integrală a taxei prelevate în temeiul unei legi incompatibilite cu dreptul comunitar), fiind de notorietate refuzul autorităților de a restitui taxa invocând compatibilitatea normei interne – astfel cum de altfel s-a susținut și prin cererea de recurs, demersul administrativ fiind astfel, previzibil, ineficient;
Constatând în consecință că Sentința civilă nr. 419/13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C.proc.civ. rap. art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ. urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A F P TIMIȘOARA, fiind menținută în tot hotărârea atacată,
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă A F P TIMIȘOARA împotriva Sentinței Civile nr. 419/13 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I..
Obligă recurenta-pârâtă A F P TIMIȘOARA la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs de intimatul-reclamant B. I., în cuantum de 992,00 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Dr. P. M. | R. S. | Dr. M. B. |
Grefier, | ||
F. N. | ||
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9883/2013.... → |
|---|
