Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3204/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3204/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 612/30/2012
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3204/2013
Ședința publică din 13 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte A. B.
Judecător P. M.
Judecător R. S.
Grefier M. O.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă A.F.P. Timișoara împotriva sentinței civile nr.2770/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat S. I. R. și cu pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, împuternicire avocațială și chitanța în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 C.p.c., reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2770/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A. Timișoara și s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant S. I. R., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, s-a dispus anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/01.07.2010 emisă de către A. Timișoara, fiind obligată pârâta A. Timișoara să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 1774 lei, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 92/2003, aplicată sumei de 1774 lei, calculată cu începere de la expirarea termenului de 45 zile calculat din data de 27.01.2012 și până la restituirea integrală a sumei; s-a respins în rest acțiunea și a fost obligată pârâta A. Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 543,3 lei.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și restrângerea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâta critică hotărârea atacată prin aceea, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa în cauză este deținută de Administrația F. pentru Mediu București, nefiind „încasată” de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, în sensul de beneficiar final al acesteia, transferul către Administrația F. pentru Mediu București realizându-se în baza Hotărârii de Guvern nr. 686/2008.
Pe fondul cauzei, se susține faptul că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Recurenta a invocat, de altfel, nevalorificarea dispozițiilor art. 274 (alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente, instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația F. pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice Timișoara, ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamant și pârâtă, Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatului S. I. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Timișoara împotriva sentinței civile nr.2770/11.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr. A. B. dr. P. MicuRaluca S.
Grefier,
M. O.
Red.A.B./24.05.2013
tehn.M.O./ 2 ex./24.05.2013
Primă instanță:Tribunalul T.
judecător: I. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1756/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3203/2013.... → |
|---|
