Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1130/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 4839/30/2012
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de contencios administrativ și fiscal cod operator 2928
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1130
Ședința publică din 14 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. J.
Judecător: M. A. B.
Judecător: M. C.
Grefier: M. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2893 pronunțată la 18 septembrie 2012 de către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Jurchița S. I. și pârâta intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T., având ca obiect restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul intimat avocat C. C. C. în substituirea avocatei L. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a facut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat a depus la dosar delegație de substituire și concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul T. la 8 iunie 2012 sub nr._, reclamantul Jurchița S. I. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Administrația Finanțelor Publice Timișoara solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să se dispună anularea deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante nr._/15 februarie 2011 emisă de pârâta AFP Timișoara, restituirea sumei de 5551 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, actualizată cu rata inflației.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru al UE, un autoturism second-hand, pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să plătească în România taxa pentru emisii poluante, conform Legii nr. 9/2012. Reclamantul a susținut că această taxă a fost stabilită cu încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor și cu încălcarea dreptului comunitar, respectiv a art. 110 din Tratat, dispoziții care prevalează asupra dreptului intern.
Reclamantul a făcut trimitere la dispozițiile art. 148 din Constituție, precum și la jurisprudența CJUE și a invocat caracterul discriminatoriu al taxei de poluare.
Prin sentința civilă nr. 2893 pronunțată la 18 septembrie 2012, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP T. și a respins acțiunea îndreptată împotriva acesteia, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Finanțelor Publice Timișoara, a dispus anularea deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante nr._/15 februarie 2012 emisă de AFP Timișoara, a obligat pârâta AFP să restituie reclamantului suma de 5551 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante, a respins în rest acțiunea în ce privește actualizarea debitului cu rata inflației ca neîntemeiată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 43,3 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâta DGFP T. nu are calitate procesuală pasivă nefiind emitentul actului a cărui anulare se solicită și nici organul fiscal care a încasat taxa de poluare.
A apreciat că Administrația Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece este organul fiscal care a calculat și încasat taxa de poluare și în fața căruia se formulează cererea de restituire a taxei.
Sub aspectul fondului a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism rulat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia în România a achitat taxa pentru emisiile poluante în conformitate cu Legea nr. 9/2012.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice în scopul restituirii taxei, prin adresa de răspuns a pârâtei cu nr._/25 iunie 2012, pârâta refuzând restituirea, cu motivarea că taxa a fost legal stabilită și încasată potrivit Legii nr. 9/2012.
A reținut că dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au fost suspendate prin OUG nr. 1/2012, rezultând că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară până la această dată.
Analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012, prima instanță a reținut că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. A apreciat că reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante descurajează sau este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme second-hand provenind dintr-un alt stat membru. Cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, spre achiziționarea de autovehicule deja înmatriculate în România.
A reținut că sub acest aspect, Legea nr. 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene (art. 110 din TFUE), norma fiscală națională diminuând sau fiind susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate second-hand, influențând astfel alegerea.
Prima instanță a mai făcut referire la hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N. și a subliniat că noul act normativ nu înlătură caracterul discriminatroiu al taxelor reglementate de OUG nr. 50/2008, față de faptul că, deși legiuitorul a instituit, prin Legea nr. 9/2012, obligativitatea plății taxei de poluare și pentru prima transcriere a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor din România, această dispoziție a fost suspendată prin OUG nr. 1/2012, astfel că regimul discriminatoriu stabilit prin OUG nr. 50/2008 nu a fost modificat.
Prima instanță a mai reținut că afirmația pârâtei din întâmpinare potrivit cu care titularul obligației de restituire este Administrația Fondului pentru Mediu nu poate fi calificată ca o cerere de arătare a titularului dreptului, neîndeplinind condițiile procedurale pentru a putea fi astfel calificată, susținerea pârâtei fiind analizată prin prisma calității procesuale pasive.
A apreciat că raportat la art. 70, 120 și 124 din OG nr. 92/2003 republicat, cererea de actualizare a debitului cu indicele de inflație este neîntemeiată.
În termen legal, la 31 octombrie 2012, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ din 5 februarie 2013.
Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
In motivarea recursului se arată, în esență, că, prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara, calitate procesuală pasivă care revine organului care a încasat taxa de poluare și care o deține și în prezent, respectiv Administrației Fondului de Mediu.
Cu referire la fondul cauzei se susține că hotărârea primei instanțe este vădit neîntemeiată, în ceea ce privește admiterea acțiunii, dat fiind că, la data de 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care s-a abrogat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Prin acest act normativ nou au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente în modul de taxare și introducerii reglementărilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales în ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
O primă modificare majoră introdusă prin Legea nr. 9/2012 este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute de art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
Totodată, s-a soluționat problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007, când nu se percepea taxa, sau după această dată, care au fost scutite sau exceptate de la plata ei, pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa va fi plătită, o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective: tipul monitorizării, capacitatea cilindrică, emisia de CO2 și norma de poluare, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent dacă este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa de poluare pentru autovehicule. Prin introducerea modificărilor la elementele avute în vedere la calcul, care permit astfel taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului produsă de aceștia, se ajunge, în anumite cazuri la reducerea taxei cu circa 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că și autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012 au fost supuse unei sarcini fiscale similare, respectiv la prima înmatriculare a acestora a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule, în baza OUG nr. 50/2008, cu completările și modificările ulterioare, pentru acestea nu se va achita taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă se poate face dovada achitării acesteia, cu excepția cazului în care aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Un alt element consacrat în noua reglementare este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite, ca taxa specială de prima înmatriculare sau ca taxa de poluare.
Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008), sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei, întrucât reclamantul nu dovedește faptul că autovehiculul în cauză ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, recurenta apreciază că instanța de judecată nu poate stabili, pe cale jurisprudențială, un nou caz de exceptare de la plata taxei legal datorate, un astfel de caz echivalând cu instituirea, pe cale judecătorească, a unei inadmisibile discriminări pozitive a acestor autovehicule second-hand, care astfel ar fi exceptate de la plata taxei, în mod evident discriminatoriu, neîntemeiat, artificial și fără nici o justificare.
Cât privește Hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 I. T., arată că este irelevantă în cauză, având în vedere că această decizie a avut ca obiect taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, iar nu actuala taxă pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Pârâta DGFP T. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de către Administrația Finanțelor Publice Timișoara, reluând susținerile pârâtei recurente din cererea de recurs.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că în mod corect a reținut prima instanță că taxa percepută este incompatibilă cu prevederile comunitare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, cu următoarea motivare:
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice Timișoara .
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Din dispozițiile legale privitoare la plata taxei pentru emisiile poluante rezultă că ea este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul de Procedură Fiscală.
În cauză, taxa pentru emisiile poluante a fost plătită de reclamant la Administrația Finanțelor Publice Timișoara, iar această autoritate administrativă a refuzat restituirea taxei la cererea reclamantului.
Împrejurarea că taxa pentru emisiile poluante reprezintă venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar Administrația Fondului pentru Mediu gestionează sumele respective nu conduce la concluzia că autoritățile fiscale, care calculează și impun plata taxei pentru emisiile poluante, nu au calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, reclamantului nu îi poate fi opusă relația dintre pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Fondului pentru Mediu, ea având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa pentru emisiile poluante și i-a refuzat restituirea acesteia.
Astfel, instanța de recurs apreciază că Administrația Finanțelor Publice Timișoara are calitate procesuală pasivă în speță, motiv pentru care reține legalitatea respingerii acestei excepții de către instanța de fond.
În cauză, reclamantul nu pune în discuție o discriminare directă permisă de dispozițiile Legii nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, căci, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, nu face vreo deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor sau între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09 și publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Reclamantul se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituite prin Legea nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, susținând că ea descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care este relevantă comparația între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza T. C-402/09, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”. Totodată, a arătat că, „în aceste condiții, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”. La pct. 53 a precizat că „astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În această cauză, Curtea a analizat art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene din perspectiva versiunii inițiale a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T.). Cu toate acestea, hotărârea menționată este aplicabilă, în speță, deoarece a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională și trebuie valorificată de către judecătorul național, iar o astfel de valorificare nu încalcă principiul „tempus regit actum”.
Dacă intervin acte normative noi după interpretarea unei norme comunitare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este necesar a se stabili dacă modificările legislației naționale, ulteriore interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene, corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Caracteristica esențială a taxei de poluare, instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, privitoare la faptul că era impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România cu excluderea de la plata ei pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior instituirii acesteia, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27), a rămas neschimbată până în prezent.
Atât în cauza T., cât și în cauza N., s-a reținut, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, că nu este respectat principiul poluatorul plătește, dat fiind că taxa de poluare se aplica doar autoturismelor de ocazie importate. În opinia Curții de Justiție a Uniunii Europene, obiectivul protecției mediului poate fi atins prin instituirea unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Deși Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede, la art. 4 alin. 2, obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene, prin art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 79 din 31 ianuarie 2012, a fost suspendată aplicarea acestei dispoziții, cu începere de la data intrării în vigoare a ordonanței, până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 dispune următoarele: „contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Sumele prevăzute la alin. 1 se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță”.
Prin urmare, deși la data plății taxei în litigiu legislația națională era conformă normei comunitare, ulterior, ca o consecință a adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, legislația națională a devenit, retroactiv, respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, neconformă cu norma comunitară, iar considerentele expuse de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza T. și în cauza N. sunt valabile și în cazul taxei pentru emisiile poluante, achitată în temeiul Legii nr. 9/2012, la o dată anterioară modificării ei prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012. Având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție, redate în cele două hotărâri, precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, obligarea reclamantei la plata taxei pentru emisiile poluante și condiționarea înmatriculării autoturismului achiziționat de aceasta dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata acestei taxe încalcă prevederile art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Astfel, apare temeinică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantului și de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara la restituirea sumei percepute de la reclamant cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2893 pronunțată la 18 septembrie 2012 de către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Jurchița S. I. și pârâta intimată Direcția G. a Finanțelor Publice T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 14 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. J. M. A. B. M. C.
Grefier,
M. L.
Red. MB/dact. MB
2 ex./22.04.2013
Primă instanță:
A. S. – Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 09/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6404/2013.... → |
|---|
