Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9564/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9564/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 8862/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.9564
Ședința publică din 18 octombrie 2013
PREȘEDINTE: L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.911/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . REȘIȚA și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta recurentă, în cuprinsul cererii de declarare a recursului, a solicitat judecata și în lipsă de la dezbateri, invocând în acest sens dispozițiile art.242 al.2 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate și față de faptul că s-a solicitat judecata în lipsă de la dezbateri, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.911/05.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis acțiunea formulată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița; a obligat pârâta, față de reclamantă, la restituirea sumei de 2.039 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante, fără cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu; a obligat chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 2.039 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante; a respins acțiunea formulată de către reclamantă împotriva chematului în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii pentru neadmiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei, care nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art.7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, republicată de art.205 Cod procedură fiscală, art.41 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, se susține că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr.9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art.12 din Legea nr.9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 și cea datorată în baza Legii nr.9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
În cauză, reclamanta intimată, deși legal citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, nu a dat curs solicitării instanței.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art.299 și următoarele C.pr.civ., Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art.304 și art.304 ind.1 C.pr.civ.
Astfel, cât privește inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr.24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art.7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se chiar o practică a autorităților administrative în acest sens.
În același sens, în jurisprudența CJUE - cauza Metallgesellschaft și Hoechst, s-a statuat că restituirea taxelor prevalate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării în momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ipoteză identificată în prezenta cauză.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr.50/2008, iar conform art.12 al.(1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr.9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art.110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art.110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr.9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr.9/2012,a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art.110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 și normele cuprinse în Legea nr.9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr.9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.911/05.04.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . REȘIȚA și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. L. C. P. F. Ș.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red.LL/11.11.2013
Tehnored.MM/2 ex./15.11.2013
Instanță fond: Tribunalul C.-S. – jud.I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8862/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
