Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6029/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6029/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 4030/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6029
Ședința publică din 20.06.2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1637/28.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta B. C. F. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile sunt lipsă, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1637/28.11.2012 Tribunalul C.-S. a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta B. C. F., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Prima instanță a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantului suma de 1268 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și să plătească dobânzile legale fiscale aferente, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei - 07.06.2012.
Instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 1268 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânzile legale fiscale.
De asemenea pârâta a fost obligată la plata sumei de 39,3 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, la soluționarea excepției invocate de către pârâtă prin întâmpinare, în ceea ce privește petitele referitoare la restituirea taxei de poluare și acordarea de dobânzi, instanța de fond a reținut reține că, prin Decizia în interesul legii nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a decis că „procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod”.
Prin urmare s-a concluzionat că este nefondată excepția invocată de pârâtă, în privința cererii de restituire a taxei de poluare, prima instanță pronunțându-se pe fond asupra acesteia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a cumpărat dintr-un stat membru UE – Germania, autoturismul marca Opel Corsa, . WOLO00073T4245721, înmatriculat în această țară la data de 05.04.1996 (fila 15), pentru care fost obligat să achite suma de 1268 lei, achitată cu chitanța . nr._/03.09.2008, taxă stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr. 843/02.09.2008 emisă de AFP Reșița.
Tribunalul a reținut că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr.50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr.50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E).
Conform jurisprudenței constante a C.J.U.E., contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Având în vedere cele mai sus enunțate, tribunalul a constatat că prevederile O.U.G. nr.50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene, încalcă prevederile art.110 din T.F.U.E. (fost art.90 Tratatul CE).
În conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.110 din TFUE, în speța de față, fiind unanim admis, atât în practica judiciară internă cât și în practica C.J.U.E., că dispozițiile art.110 (fostul art.90 din Tratatul CE) produc efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre al Uniunii trebuie să le protejeze.
Prin prisma celor mai sus enunțate, judecătorul național, ca prim judecător european, are competență, în situația în care dă efect direct dispozițiilor art.110 din TFUE, să aplice procedurile naționale, de așa manieră, încât drepturile prevăzute în tratatul Uniunii să fie efectiv și integral protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, sunt incidente dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, dispoziții mai sus enunțate, potrivit cărora legislația Uniunii are caracter obligatoriu și prevalează asupra legii interne, iar conform alin.4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care apreciază că taxa de poluare a fost încasată nelegal și, pe cale de consecință, a obligat pârâta D. C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița, să restituie reclamantului suma de 1268 lei, reprezentând taxa de poluare.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art.18 din Legea contenciosului administrativ, art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1268 lei, reprezentând taxă de poluare.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 124 C.pr.fiscală, a obligat pârâta la plata dobânzilor legale aferente sumei reprezentând taxe de poluare, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei - 07.06.2012, iar nu de la data plății taxei cum a solicitat reclamanta.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1268 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânzile legale aferente, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva sentinței Tribunalului C.-S. nr. 1637/28.11.2012 pronunțată în dosarul nr. _ , pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice C. S. a declarat recurs, criticând sentința recurată ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a invocat, pe cale de excepție neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale coroborate cu art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările ulterioare și la art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările ulterioare, motivat de faptul că nu s-a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare. S-a subliniat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe această excepție.
În acest context, recurenta a invocat și excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative, în raport cu dispozițiile art. 207 (1) Cod procedură fiscală, termenul vizat de normă, de 30 de zile, fiind depășit, cu consecința sancțiunii decăderii.
Pe fondul cauzei s-a învederat că taxa a fost calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, care respectă legislația europeană privind politica mediului conform principiului „poluatorul plătește”. S-a subliniat că așa cum este reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 3041 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și respectiv excepția tardivității formulării procedurii prealabile administrative, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În același sens, în jurisprudența CJUE - cauza Metallgesellschaft și Hoechst, s-a statuat că restituirea taxelor prevalate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării în momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ipoteză identificată în prezenta cauză.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamantă, conform principiului arătat mai sus.
Pentru aceleași considerente, Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, rezultat al unei corecte interpretări a dispozițiilor legale incidente în materie și, nefiind incident nici unul din temeiurile de casare ori modificare a hotărârii recurate în baza art. 299 și 312 al 1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița, împotriva sentinței civile nr. 1637 din data de 28.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta B. C. F. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. Dr. L. L. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Red.M.G./17.07.2013
Tehnored. R.P.D./04.07.2013
Ex.2
Prima instanță: Tribunalul C.-S. – jud. Vegheș A. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4424/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2646/2013.... → |
|---|
