Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 6380/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -18.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.11.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A. împotriva sentinței civile nr. 6322/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul O. I. Regional pentru P.O.S.D.R.U- - Regiunea Vest, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru reclamanta recurentă consilier juridic M. S. N., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 23.07.2013 din partea recurentei, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, iar la data de 14.11.2013 pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei recurente depune delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea ca fiind lipsită de obiect, că prima instanță nu a luat în considerare excepția de tardivitate, iar procesul-verbal constatat a fost emis tardiv, astfel că solicită admiterea excepției de tardivitate a procesului-verbal nr. 425/37CAN/02.02.2012, iar pe fond, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată dacă sunt dovedite.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6322 din data de 11 decembrie 2012, Tribunalul A. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A., împotriva pârâtului O. I. Regional pentru Programul operațional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” – Regiunea Vest Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare încheiat de pârât în data de 02.02.2012, sub nr. 425/37CAN, privind proiectul POSDRU 48/5.1/G/7175 – „Creșterea adaptabilității și a performanțelor șomerilor tineri în integrarea pe piața europeană a muncii” cod SMIS 5384, s-a stabilit ca urmare a constatărilor în detaliu evidențiate în acesta și potrivit cu dispozițiile legale invocate un debit datorat de către debitoarea reclamantă către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare în valoare de 41.468,70 lei, respectiv către bugetul Uniunii Europene cu termen de plată stabilit în conformitate cu art. 42 alin. 1 din OUG nr. 66/2011, scadența creanței bugetare stabilită prin procesul verbal care este titlu de creanță fiind de 30 de zile de la data comunicării sale, stabilindu-se totodată că neplata creanței în discuție conform termenului stabilit atrage calculul majorărilor de întârziere și recuperarea lor conform aceluiași act normativ anteenunțat și în cele din urmă că potrivit art. 43 din acesta, în caz de neplată în termenul prevăzut la capitolul 12 procesul verbal de constatare devine și titlu executoriu.
Împotriva actului mai sus menționat s-a formulat contestație de către reclamantă în temeiul art. 209 alin. 4 capitolul II al titlului IX din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, iar prin decizia nr. 1518/29.03.2012, emisă în soluționarea contestației, a fost admisă în parte aceasta și diminuată creanța bugetară de la 41.468,70 lei la 38.347,40 lei, reprezentând echivalentul a 8.757,51 euro,la cursul BNR din 30.03.2012, stipulându-se expres că aceasta va fi prevăzută într-un alt proces verbal de constatare și întrucât reclamanta a fost nemulțumită de modul în care i-a fost soluționată contestația a formulat acțiunea de față în contencios administrativ în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Față de starea de fapt reținută mai sus, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reamintit că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public, în condițiile în care în înțelesul actului normativ antemenționat sintagma „drept vătămat” semnifică orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ, iar cea de „interes legitim privat” posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Pe această linie de idei, același legiuitor a definit „persoana vătămată” la art. 2 alin. 1 lit. a din lege ca reprezentând în înțelesul acesteia orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, fiind asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, stabilindu-se totodată într-o manieră lipsită de orice echivoc la art. 2 alin. 2 din actul normativ enunțat că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Nu în ultimul rând, se arată că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale, de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În fine, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 și 3 din lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, iar în cazul soluționării cererii, instanța a hotărît și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În contextul dispozițiilor legale în materia contenciosului administrativ susmenționate s-a precizat dintru-nceput că raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18 la care s-a făcut referire în aliniatul precedent actul normativ care îl cuprinde reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicție (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicată), iar în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ recunoașterea sau realizarea unui drept/interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicată în „Jurisprudență” 2007 I ).
Nu în ultimul rând, se arată că în materia dreptului administrativ anularea unui act are efect retroactiv, altfel spus, anularea stinge efectele actelor anulate, considerându-se că acestea din urmă nici nu au existat chiar dacă cererea de anulare vizează numai efectele juridice pe care actele anulate le-au produs și prin urmare se poate conchide, fără niciun dubiu, că anularea actului administrativ are ca efect nulitatea tuturor actelor juridice care au fost condiționate sub aspectul legalității de existența actului administrativ (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 477 din 25 ianuarie 2007, în Jurisprudență 2007 I).
În fine, se arată că, în conformitate cu art. 18 mai sus citat, actele și operațiunile ce stau la baza emiterii actului administrativ definit de legiuitor la art. 2 alin. 1 lit. c din legea amintită, sunt supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final (Curtea de Apel București, secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, decizia nr. 998 din 9 mai 2006).
Or, în contextul celor deja subliniate mai sus, sub aspect legal și jurisprudențial și față de starea de fapt reținută mai sus, cu raportare la aspectele de contradictorialitate rezultate din dezbateri și din susținerile și apărările părților litigante, tribunalul a apreciat că se impune cu necesitate concluzia că nu se relevă în cauză și nu se pot evidenția elemente de nelegalitate cu privire la decizia atacată de vreme ce independent de modul în care concluziile și dispozițiile finale ale acesteia au fost formulate este neîndoielnic, și de altfel necontestat și de către părți, că prin aceasta contestația reclamantei a fost admisă și în pofida formulării „respinge în rest contestația”, în realitate procesul verbal atacat cu contestație a fost respinsă cu efecte care nu mai comportă niciun fel de discuții în condițiile în care s-a statuat fără dubiu privitor la emiterea unui alt proces verbal de constatare în care va fi stipulată creanța bugetară recalculată în conformitate cu prevederile art. 216 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care prin decizie se poate anula total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un alt act administrativ fiscal ce va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare, precum în cauza de față unde s-a și emis un nou proces verbal respectiv cel cu nr. 1553/239CAN/30.03.2012, de către aceeași instituție, care însă nu face obiectul pricinii de față, și este supus judecății într-un alt proces potrivit celor consemnate în practicaua sentinței.
Cât privește petitul din acțiunea introductivă vizând anularea procesului verbal nr. 425/37CAN/02.02.2012, emis de pârât, în opinia tribunalului este de neînțeles motivul pentru care demersul judiciar al reclamantei este susținut în continuare și cu privire la acesta cum iarăși rezultă din cele concluzionate în fond și consemnate în hotărârea judecătorească de față, câtă vreme, așa cum just a subliniat pârâtul în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, această solicitare a rămas lipsită de obiect raportat la cele deja menționate în aliniatul precedent al sentinței de față și care rezultă fără dubiu din chiar lucrările dosarului de față.
Astfel fiind, tribunalul a apreciat că apare ca superfluă analizarea în procesul de față a celorlalte susțineri și apărări ale părților litigante privind aspectele de fond ale cauzei care indeniabil pot fi evaluate în mod corespunzător cu referire la procesul verbal de constatare care se află în ființă și care excede limitelor în care a fost investită instanța de judecată în speță.
Pe cale de consecință, pentru toate cele evidențiate mai sus, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost aceasta formulată, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta apreciază că sentința civilă pronunțată de instanța de fond în cauza ce formează obiectul prezentului dosar este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Contestația sa a fost admisă doar în parte, fiind diminuată creanța bugetară de la suma de 41.468, 70 lei la suma de 38.347, 40 lei, iar instanța de fond nu a luat în discuție excepția tardivității emiterii procesului verbal, excepție invocată prin cererea de chemare în judecată și care este întemeiată având în vedere următoarele:
-cadrul legal instituit ca bază a verificării subscrisei de către pârâtă, îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 66/2011 unde se prevede faptul că activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se desfășoară de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20 din același act normativ;
-în situația în care documentele de constatare sunt emise de Autoritatea de audit - așa cum este cazul în prezenta speță - legiuitorul a stabilit în mod expres, prin intermediul prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 66/2011, faptul că în această situație se aplică procedura instituită la alin. (25) și (26) ale aceluiași articol;
- potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (26) din O.G. nr. 66/2011, s-a instituit în sarcina echipei de control obligativitatea emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor în termen de maxim 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit;
In raport cu situația de fapt, respectiv că în procesul verbal de control contestat s-a consemnat că Raportul Autorității de Audit a fost înregistrat la O.I.R.P.O.S.D.R. U. Vest la data de 16.08.2011 (sub nr. 2764), față de termenul legal de 60 de zile impus de legiuitor cu titlu imperativ, este indubitabil faptul că emiterea procesului verbal contestat la data de 02.02.2012 a fost făcută cu depășirea termenului legal prevăzut de lese (acesta trebuind a fi emis până cel târziu la data de 15.10.2011) motiv pentru care se impune anularea actului administrativ.
De asemenea, în ceea ce privește procesul-verbal contestat, se apreciază că sunt incidente și dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.G. nr. 66/2011 care reglementează condițiile legale de formă impuse pentru emiterea procesului verbal de control și a deciziei de soluționare a contestației, respectiv: a) denumirea autorității emitente; b) data la care a fost emis; c) datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor; d) cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura conducătorului autorității emitente;h) ștampila autorității emitentei) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația; j) mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15)
Cerințele legale care nu se regăsesc întru totul a fi complinite, mențiunea privind poziția structurii de control față de punctul de vedere exprimat în scris de către subscrisa, deși este prevăzut ca fiind o cerință obligatorie a fi precizată în procesul verbal de control contestat, lipește din conținutul acestuia.
Se arată că aceste mențiuni lipsesc și din conținutul Deciziei nr. 1518/29.03.2012 prin care a fost soluționată contestația prealabilă, astfel încât nici acest act administrativ nu respectă cerințele legale, fiind adoptat cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, fapt de natură să atragă nulitatea actului administrativ emis de pârâtă.
Cu privire la Decizia nr. 1518/29.03.2012, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici fel asupra excepției prematurității emiterii deciziei.
In susținerea excepției invocate, s-a arătat faptul că prin Decizia nr. 55/01.03.2012 emisă de Directorul Executiv al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Vest, s-a constituit echipa de soluționare a contestației formulate de subscrisa împotriva Procesului-verbal nr. 425/37CAN/02.02.2012. Perioada în care echipa de soluționare a contestației și-a desfășurat activitatea a fost 01.03._12.
Constatările echipei de soluționare a contestațiilor au fost menționate în cuprinsul unui act administrativ intern (denumit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare) și înregistrat la sediul pârâtei sub nr. 1553/239CAN/30.03.2012.
Prin acest act s-a admis în parte contestația prealabilă și s-a procedat la calcularea creanței bugetare în cuantum de 38.347,40 lei.
Având în vedere faptul că la baza emiterii deciziei contestate trebuia să stea concluziile echipei de soluționare a contestațiilor, în accepțiunea recurentei, emiterea deciziei contestate la data de 29.03.2012, anterior finalizării activității de către echipa de soluționare a contestațiilor, este prematură, motiv pentru care se impunea anularea acesteia.
În drept, se invocă prevederile art. 304 ind.d1, art. 304 pct. 8-9, 312 alin. (3)-(5) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul intimat O. I. Regional pentru P.O.S.D.R.U- - Regiunea Vest a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat și nefondat, reiterând în esență cele menționate în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Criticile recurentei sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând în mod corect că acțiunea reclamantei este lipsită de obiect, atâta timp cât prin decizia nr. 1518/29.03.2012, emisă în soluționarea contestației formulată de reclamantă, s-a dispus emiterea unui alt proces verbal de constatare, în acest sens fiind emis procesul verbal de constatare nr. 1553/239 CAN/30.03.2012. Astfel, procesul verbal de constatare nr. 425/37CAN/02.02.2012 contestat în prezenta cauză nu mai produce efecte juridice, creanța în sumă de 38.347, 40 lei fiind stabilită la plată printr-un alt titlu de creanță, respectiv procesul verbal de constatare nr. 1553/239 CAN/30.03.2012.
Or, atâta timp cât prin decizia nr. 1518/29.03.2012, s-a admis contestația reclamantei împotriva procesului verbal de constatare nr. 425/37CAN/02.02.2012 emis în baza art. 21 alin.20 din OG nr. 66/2011, față de dispozițiile art. 50 alin.4 din OG nr. 66/2011 potrivit cărora „ În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei.”, Curtea reține că acest proces verbal a fost anulat, astfel încât nu mai poate face obiectul analizei în prezenta cauză.
Față de cele expuse, având în vedere și ordinea de soluționare a excepțiilor, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu se mai impune analizarea celorlalte susțineri și excepții invocate de reclamantă, respectiv analizarea aspectelor vizând fondul cauzei.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul formulat de recurenta reclamantă și în baza art. 274 C.proc.civ. va respinge și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, recurentul fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A. împotriva sentinței civile nr. 6322/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul O. I. Regional pentru P.O.S.D.R.U- - Regiunea Vest.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2013.
PREȘEDINTE pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. A. P. Ș. E. P.
aflată în concediu de odihnă
semnează PREȘEDINTE
Prof. Univ. Dr. L. B.
GREFIER
D. C.
RED/ Ș.E.P./07.01.2014
TEHNORED/D.C./ 07.01.2014 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – C. Șianțiu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1179/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5491/2013.... → |
|---|
