Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1914/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator 2928
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._ /R
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Președinte: A. C. B.
Judecător: P. M.
Judecător: R. S.
Grefier: F. L. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 3531/09.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat I. I., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3531/09.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A.:
A admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul I. I. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice C., și în consecință, a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 4710 lei, achitată prin chitanța . nr._/10.12.2010, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 120 C.pr.fisc., începând cu data de 10.12.2010 și până la data restituirii taxei.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice C. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-au adus critici relative la modul de soluționare a fondului cauzei, susținându-se că O.U.G 50/2008 este compatibilă cu dreptul european, din perspectiva art. 110 din TFUE, aplicarea O.U.G nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, în litigiu, nefiind discriminatorie, criticile Comisiei Europene vizând, exclusiv cuantumul taxei speciale auto, iar nu compatibilitatea acesteia cu Tratatul.
Sunt evocate în acest context și hotărâri ale Curții Europene de Justiție și CEDO, recurenta susținând compatibilitatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și Tratatul UE, statele având libertatea de a reglementa în domeniul taxelor, impozitelor, altor contribuții sau amenzi, sens în care se susține de către recurentă că prin OUG 50/2008, România s-a aliniat legislației comunitare și a eliminat prevederile discriminatorii, iar prin . Legii nr. 9/2012, reclamantul putea cere restituirea unei părți din taxă.
Și cu privire la acordarea dobânzilor de la data plății, recurenta consideră că sentința este nelegală, raportat la art. 124 Cod procedură fiscală.
Verificând recursul astfel declarat, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 și nici alte temeiuri de casare/modificare a hotărârii atacate, care este temeinică și legală, motiv pentru care Curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține în esență, compatibilitatea O.U.G nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către CJUE, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor de față cu cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul U.E, efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern, conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții Europene de Justiție în cauza T. contra Statului Român, prin care s-a statuat că art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în O. U. G nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării lor/ reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare către reclamant, conform principiului arătat mai sus.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la dobânda legală, Curtea apreciază că prima instanță a acordat-o în mod corect de la data plății, având în vedere că prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C.pr.fiscală – n.n.) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire, urmând a fi recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de dobânzi aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare de la data plății acesteia.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 3531/09.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28.10.2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
dr. A. C. B. | dr. P. M. | R. S. |
Grefier, | ||
F. L. N. |
Red. A.B./18.11.2013
Tehnored. F.L.N./18.11.2013/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud. – M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4320/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1179/2013.... → |
|---|
