Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4069/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4069/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 8548/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 29.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 4069/R
Ședința publică din 22 mai 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 6472/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat M. M.-L., pentru contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, pentru reclamantul intimat, doamna avocat P. M., în substituirea doamnei avocat B. D., lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar delegația de substituire, chitanța în valoare de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, note scrise și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 28.11.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul M. M.-L. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice A. și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare de 4965 lei și la plata dobânzilor calculate conform art. 124 C.pr.fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost obligat la plata taxei de poluare pentru efectuarea formalităților de înmatriculare în România a autoturismului marca Nissan tip Primera, an de fabricație 1996, autoturism achiziționat din Italia.
În dara de 26.10.2012 a depus la pârâta Administrația Finanțelor Publice A. o cerere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare, răspunsul fiind negativ.
Aplicarea taxei de poluare, ca și cea a taxei de primă înmatriculare au fost interzise expres prin art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, text legal ce prevede că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”. Această interdicție are ca scop împiedicarea statelor membre de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin taxe discriminatorii sau protecționiste.
Dispozițiile privitoare la taxa în speță contravin dispozițiilor comunitare, în măsura în care România este un stat comunitar, situație care creează o diferență de tratament între autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.
Această taxă a fost instituită prin OUG nr. 50/2008.
În lumina hotărârii Curții Europene de Justiție din 07.04.2011 în cauza T., OUG nr. 50/2008 a fost declarată necomunitară, în consecință, taxa de poluare contravine normelor dreptului comunitar european, astfel că este ilegală și se impune a fi restituită.
În drept, reclamantul a invocat art. 188 al. 2 C.pr.fiscală, art. 25 și art. 90 din Tratatul privind Comunitatea Europeană, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene, Legea nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României, art. 274 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 6472/13.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamantul M. M.-L. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4965 lei, reprezentând taxa de poluare, să-i plătească dobânzile aferente conform art. 124 C.pr. fiscală, care se vor calcula din ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire și până la data restituirii efective.
A obligat pârâta și la plata sumei de 539 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Nisan Tip Primera, cu prima înmatriculare în Uniunea Europeană la 05.09.1996, iar pentru înmatricularea în România a fost emisă de către pârâtă decizia de calcul a taxei pe poluare.
În baza deciziei de calcul nr._ ad/07.04.2009, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 4965 lei, care a fost achitată prin chitanța . 4A nr._/ 07.04.2009.
Conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 4 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9”.
Conform art. 110 Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie însă Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
Examinând compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene taxei de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, Curtea Europeană de Justiție a reținut articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Față de considerentele Hotărârii T., s-a reținut că art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Opinia exprimată de Curtea Europeană de Justiție a fost în sensul că reglementarea menționată – respectiv OUG nr. 50/2008 – are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, având în vedere că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, raportându-se la concluziile Hotărârii T., tribunalul a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea Europeană de Justiție, de cauza deferită instanței de contencios european.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, tribunalul a reținut caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Împotriva sentinței civile nr. 6472/13.12.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice A..
În motivarea recursului, a arătat că România prin aprobarea O.U.G 50/2008 privind taxa pe poluare, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elementul cheie ce direcționează strategia de protecție a calității mediului si statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Principiul "poluatorul plătește”, un principiu de bază al dreptului comunitar și nicidecum o inovare oroare a statului român este elementul cheie ce dictează existența aceste; taxe în foarte multe state membre UE, el fiind în concordantă atât cu politica socială UE cât și cu prevederile Protocolului de la Kyoto pentru adoptarea de măsuri antipoluare a cărui semnatar este și România.
Indeplinind aceste condiții, este evident că taxele achitate de reclamant sunt temeinice, legale și în conformitate cu normele comunitare, acestea neputând fi restituite nici !a cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității lor.
De asemenea, discriminarea pretins a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru UE este inexistentă din moment, ce orice autoturism nou, indiferent că este fabricat, in România sau în alt stat membru UE este supus acestei taxe de poluare.
Tocmai ce aceea OUG nr.50/2008 a introdus taxa de poluare, fiind radical diminuat atât cuantumul acesteia (sensibil mai scăzut decât cel a taxei speciale auto}), cât și modul de calcul prin renunțarea la coeficientul de corelare în cadru formulei de calcul al acesteia.
Pentru aplicarea art. 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe teritoriul național, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Reclamantul ar fi trebui să producă probe din care să rezulte indubitabil că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Mai mult, prin . Legii nr. 9/2012, reclamantul are posibilitatea solicitării restituirii sumei achitate ori a unei părți din aceasta, în condițiile art. 12 din actul normativ indicat, astfel încât și din acest punct de vedere acțiunea de fond apare neîntemeiată, a arătat pârâta.
În drept, a invocat OG nr. 50/2008, OG nr. 117/2009, art. 12 din Legea nr. 9/2012, art. 304 pct. 9 C. pr. civ. și art. 3041 C. pr. civ.
Reclamantul a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prima instanță în mod corect a admis cererea reclamantului M. M.-L. de restituire a taxei de poluare, reținând, în esență, că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.).
În această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat compatibilitatea cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în perioada 15.12._08 (stabilită în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială).
A statuat următoarele:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2011 în cauza C‑263/10 (I. N.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, care prevăd:
„ (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
Aplicarea art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Se impune, așadar, constatarea că art. 110 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al „altor state membre” ale Uniunii Europene.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității.
În acest context se poate reține o eventuală aplicabilitate a art. 110 TFUE și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.
Curtea constată, în acest context, că reclamantul a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un alt stat membru al Uniunii Europene (Italia) anterior înmatriculării în România, motiv pentru care soluționarea acestui litigiu este posibilă prin raportare la art. 110 TFUE.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T., a avut în vedere OUG nr. 50/2008 în versiunea sa inițială, iar nu versiunea modificată prin OUG nr. 208/2008.
Modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 nu au modificat formula de calcul a taxei de poluare, ci au înlocuit anexele inițiale ale OUG nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor.
Taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008
Date fiind aceste constatări, Curtea reține că singurul element de diferență esențial al prezentei cauze față de cauza T. ar fi cuantumul taxei de poluare (care a fost majorat), iar nu formula de calcul sau sfera de aplicare a taxei de poluare.
Nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2011 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
În concluzie, în condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piața internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 a fost însă considerată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrară art. 110 TFUE, iar această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Dată fiind prioritatea dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului Uniunii Europene nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 6472/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă, va obliga recurenta la plata către intimatul M. M.-L. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr. 6472/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către intimatul M. M.-L. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 31.05.2013;
Tehnored. C.J.- 17.06.2013; 2ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: L. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5493/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4965/2013.... → |
|---|
