Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5544/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5544/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 6488/108/2012
Dosar nr._ operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5544/2013
Ședința publică din 17 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte P. M.
Judecător R. S.
Judecător M. O. G.
Grefier M. O.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. A. și Administrația Finanțelor Publice a Mun. A. împotriva sentinței civile nr.5726/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat P. E. și cu chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul intimat avocat O. P. în substituire avocat P. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială, delegația de substituire în cauză, dovada cheltuielilor de judecată – copia chitanței nr.507/14.06.2013 în sumă de 620 lei și concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5726/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul P. E., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publice A. și în consecință: s-a anulat decizia nr. 1146/28.08.2012 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A.; s-a anulat decizia pentru stabilirea emisiile poluante provenite de la autovehicule, nr._/ad/29.06.2012 emisă de AFP A. și a fost obligată pârâta AFP A. să îi restituie reclamantului suma de 3595 lei, achitată prin chitanța . nr._/29.06.2012, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării, în evidența pârâtei-06.07.2012, a cererii reclamantului de restituire a taxei; s-a admis cererea pârâtei AFP A. de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București și în consecință: a fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 3595 lei, achitată de reclamant în favoarea ei, împreună cu dobânda și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului 39,3 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, cele două pârâte, Administrația Finanțelor Publice A. și Direcția Generală a Finanțelor Publie A., au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin acea că, prin acea că, instanța a cenzurat cauza în raport cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, ignorând apariția Legii nr. 9/2012, privind Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
Pârâta recurenta D.G.F.P. A. critică hotărârea atacată și în ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată, considerând că pârâta A.F.P. A. este partea care a căzut în pretenții și care trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, pârâta recurentă critică modul de soluționare a petitului, privind acordarea cheltuielilor de judecată motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile art.274 alin.1 C.p.c.
În cauză, reclamantul intimat a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de cele două pârâte și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Verificând recursurile astfel declarate, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursurile, ca nefondate, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Cât dispozițiile Legii nr. 9/2012, pretins nevalorificat de instanță, din perspectiva compatibilităților cu dreptul Uniunii Europene, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurentele sunt în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, face obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind în prezent suspendată de la aplicare.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că D.G.F.P. A. și A.F.P. A. au calitatea de pârâte în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamanta în cauză. Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Cât privește cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtelor, în raport cu acțiunea reclamantului pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele recurente vor fi obligate să-i plătească reclamantului intimat P. E. suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. A. și Administrația Finanțelor Publice a Mun. A. împotriva sentinței civile nr.5726/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâtele recurente să-i plătească reclamantului intimat P. E. suma de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr. P. M. R. S. M. O. G.
Grefier,
M. O.
Red.M.O.G./05.07.2013
tehn.M.O./ 2 ex./05.07.2013
Primă instanță:Tribunalul A.-judecător: M. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4965/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7316/2013.... → |
|---|
