Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3141/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3141/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1295/115/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -27.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 3141
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 aprilie 2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. în nume propriu și pentru AFP Reșița împotriva sentinței civile nr. 1075/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. P. și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 25.04.2013 întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Instanța, din oficiu invocă excepția lipsei interesului recurentei DGFP C.-S. în promovarea recursului în nume propriu și excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei DGFP C.-S. în promovarea recursului în numele AFP Reșița și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1075/26.09.2012 Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâta DGFP C.-S..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la restituirea sumei de 1072 lei, cu titlu de taxă de poluare, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale fiscale, conform considerentelor prezentei hotărâri și la plata sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În baza art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate din oficiu sau de părți.
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S., invocată din oficiu, Tribunalul a observat că aceasta a susținut că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul a considerat că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat sau a refuzat nejustificat de a satisface o cerere privitoare la u drept sau interes legitim, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Publică Reșița (succesoarea AFP), organul fiscal care a refuzat restituirea taxe și care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta DGFP C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., instanța a respins această excepție, având în vedere că excepția de procedură a fost ridicată de o parte lipsită de calitate procesuală pasivă. Mai mult, în cauză, temeiul juridic al acțiunii în contenciosul administrativ direct îl constituie refuzul nejustificat al pârâtei AFP Reșița de a restitui taxa de poluare încasată nelegal, situație în care îndeplinirea procedurii administrative prealabile nu este obligatorie.
Pe fondul cauzei, constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Reșița, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., admiterea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, având în vedere lipsa proceduri prealabile, admiterea excepției tardivității proceduri prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
In motivarea recursului a precizat că DGFP C. S. are calitate procesuală pasivă în cauză, invocând dispozițiile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011.
Precizează că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc), și mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare, sens în care invocă art.1 alin.2 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Reclamantul intimat G. P. a formulat întâmpinare la recursul astfel declarat, solicitând respingerea recursului.
La termenul de judecată din 26.04.2013, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a pârâtei DGFP C.-S. în promovarea recursului, în nume propriu și excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. în promovarea recursului în numele Administrației Finanțelor Publice Reșița .
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă – conform cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, precum și ordinea de soluționare a excepțiilor, Curtea va examina cu prioritateexcepția lipsei de interes a pârâtei DGFP C.-S. în promovarea recursului, în nume propriu.
După cum rezultă din sentința recurată, acțiunea reclamantului nu a fost admisă și față de DGFP C.-S., ci doar în contradictoriu cu pârâta AFP Reșița, în sarcina căreia s-au stabilit toate obligațiile de plată.
Curtea constată că hotărârea menționată nu stabilește obligații în sarcina pârâtei DGFP C.-S., astfel încât aceasta nu poate obține vreun folos practic prin promovarea recursului în nume propriu.
Față de cele expuse, instanța concluzionează că pârâta DGFP C.-S. nu justifică interesul de a promova recursul în speță, motiv pentru care va admite excepția invocată și va respinge ca lipsită de interes calea de atac declarată în nume propriu de această pârâtă, conform art. 137 alin. 1 C. pr.civ., fără a o analiza în fond.
Referitor laexcepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. de reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice Reșița, Curtea reține că este întemeiată și urmează a fi admisă, față de următoarele considerente:
Recurenta nu a depus dovada unui mandat scris deși a fost citată cu această mențiune, dar a invocat prevederile din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală de nr. 3831/2011.
În privința dispozițiilor din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, Curtea reține că art. 3 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice, aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.1348/2009 prevede că Direcția G. a Finanțelor Publice „reprezintă interesele statului in fata instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară, participă potrivit actelor normative in vigoare sau a mandatului primit din partea MFP și/sau a ANAF ca reprezentant al acestuia”.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că Administrația Finanțelor Publice nu se confundă cu Statul Român și că Administrația Finanțelor Publice Reșița este o autoritate administrativă distinctă de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., având capacitate administrativă, respectiv capacitatea de a emite acte administrative – inclusiv decizii de impunere – și stând în judecată în nume propriu în calitate de pârât.
În această privință, Curtea consideră ca lipsită de relevanță împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice Reșița este subordonată, din punct de vedere ierarhic Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S.. Curtea subliniază că subordonarea ierarhică a instituțiilor publice nu are drept consecință imposibilitatea pentru instituțiile subordonate de a sta în justiție dacă au organe proprii de conducere, în condițiile prevăzute de 41 Cod de Procedură Civilă.
De aceea, eventuala lipsă a personalității juridice nu echivalează că lipsa capacității procesuale, respectiv a posibilității de a fi parte în dosar, iar în litigiile de contencios administrativ, Curtea subliniază că posibilitatea de a fi parte depinde de calitatea instituției respective de autoritate administrativă, respectiv de aptitudinea acesteia de a emite acte administrative.
Curtea reține, în acest sens, că Administrația Finanțelor Publice Reșița are organe proprii de conducere și că are competența de a emite acte administrativ fiscale, astfel încât posibilitatea acestei autorități administrative de fi parte în prezenta cauză este indiscutabilă.
În aceste condiții, apare ca nerelevantă subordonarea ierarhică a acesteia față de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S.. Din punct de vedere juridic, Administrația Finanțelor Publice Reșița este o instituție publică diferită de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S., astfel încât nici o dispoziție legală nu autorizează Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. să formuleze cererile de recurs în numele Administrației Finanțelor Publice Reșița în lipsa unui mandat din partea acesteia. Eventuala asistență juridică acordată Administrației Finanțelor Publice Reșița de către recurentă în redactarea unor acte de procedură nu presupune subrogarea recurentei în drepturile instituției pe care o asistă și nici nu implică dobândirea calității de reprezentantă a acesteia.
Date fiind aceste considerente, luând în considerare că Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. nu a depus la dosar dovada împuternicirii sale de către Administrația Finanțelor Publice Reșița de a formula prezentul recurs în numele său, Curtea reține că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 161 Cod de Procedură Civilă.
Față de dispozițiile art. 161 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea nu poate reține valabilitatea unui recurs formulat de Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. în numele Administrației Finanțelor Publice Reșița, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. de reprezentant al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița și va anula recursul formulat în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant .
Față de art.274 alin.1 C.proc.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei interesului recurentei Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. în promovarea recursului în nume propriu.
Admite excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. în promovarea recursului în numele AFP Reșița.
Respinge recursul formulat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 1075/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații G. P. și Administrația F. pentru Mediu, ca lipsit de interes.
Anulează cererea de recurs formulată de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. pentru AFP Reșița împotriva sentinței civile nr. 1075/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR R. C. M. I. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
Red.SEP - 30.04.2013
Thred.FC- 10.05.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător:G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1922/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6801/2013.... → |
|---|
