Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1536/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1536/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1731/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1536
Ședința publică din 27.03.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP C. – S., prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, împotriva sentinței civile nr. 1123/28.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta . și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal – OUG 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței la data de 18.03.2012 de către reclamantă întâmpinare, însoțită de împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 03.04.2012 la Tribunalul C.- S. sub nr._, reclamanta S.C. S. .. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGFP C. – S. – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și a solicitat anularea deciziei nr. 8899/22.07.2010 și obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare de 2449 lei, precum și la plata dobânzilor conform art. 124 C. pr. fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 29.06.2010 a achiziționat un autoturism second – hand Mercedes Benz 615 Vario din Germania, stat membru al Uniunii Europene, unde a și fost înmatriculată la 03.07.2003.
Pentru înmatricularea în România i s-a impus plata taxei de poluare de 2449 lei, taxă pe care o consideră ilegală, motiv pentru care a solicitat restituirea sumei, cerere refuzată însă.
În data de 07.04.2011, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat cu privire la instituirea taxei de poluare reglementate de OUG nr. 50/2008, în cauza C-402/09, în sensul că taxa de poluare reglementată prin OUG nr. 50/2008 este contrară dreptului comunitar, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorno, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98 Michailidis etc.).
Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, dispozițiile art. 110 din TFUE au aplicabilitate prioritară și directă față de prevederile legale interne.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. 9/2011, a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C. pr. fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
În conformitate cu O.N.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursata cu depășirea termenului legal, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuariea anului următor celui în care a luat naștere dreptul de restituire.
Având în vedere faptul că decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene, care este obligatorie pentru statul român și implicit pentru organul fiscal, a fost dată în data de 07.04.2011, reclamanta consideră că se încadrează în termenul de prescripție în care poate solicita rambursarea acestei sume constatate ca fiind încasată nelegal.
În drept, a invocat art. 117 alin 1 lit. d C. pr. fiscală, art. 18 din Legea Contenciosului administrativ, coroborat cu prevederile art. 148 alin 2 din Constituția României.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a solicitat ca în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamantei, să fie obligată chemata în garanție la plata sumelor pretinse de reclamantă.
În motivarea cererii, a arătat că sumele achitate cu titlul de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și sunt gestionate de Administrația F. pentru Mediu.
Prin sentința civilă nr. 1123/28.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. – S. a admis acțiunea formulată de reclamanta . împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C. – S. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII.
A anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 8899/22.07.2010.
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 2.449 lei, reprezentând taxa de poluare, și dobânda aferentă acesteia, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 27.02.2012 până la data plății efective a taxei de poluare.
A obligat pârâta la plata față de reclamant a sumei de 43,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 2.449 lei, reprezentând taxa de poluare, și dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat mai întâi, conform art. 137 alin1 C. pr. civ., excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și tardivității procedurii prealabile, invocate de către pârâtă, prin întâmpinare.
Prin decizia nr. 8899/22.07.2010, s-a stabilit taxa de poluare în valoare de 2.449 lei.
Tribunalul a constatat că pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamantă a deciziei nr. 8899/2010, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 1 Cod procedură fiscală, care prevăd că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul comunicării acestuia contribuabilului.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta S.C. ,,S. .. a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Mercedes; pentru înmatricularea acestuia în România reclamanta achitat taxa de poluare în cuantum de 2.449 lei calculată în baza deciziei nr. 8899/22.07.2010 (fila 14 dosar), împotriva căreia reclamanta a formulat contestație.
Pârâta, prin răspunsul nr. 2229/13.03.2012, a respins cererea reclamantei, menționând că nu există temei legal pentru restituirea sumei solicitate.
Tribunalul a reținut că reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule a fost instituită începând cu data de 01.07.2008 prin O.U.G. nr. 50/2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sesizată cu privire la compatibilitatea acestei reglementări cu dreptul Uniunii, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Conform jurisprudenței constante a Curtea de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (afacerea 199/82, San Giorgio, afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis etc.). Rațiunea acestui drept constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, tribunalul reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, în speța de față.
Tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 8899/22.07.2010 și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 2.449 lei, reprezentând taxa de poluare.
În conformitate cu prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, ,,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege”.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă, și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.449 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare și dobânda legală aferentă, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva sentinței civile nr. 1123/28.09.2012 a Tribunalului C.-S. a declarat recurs în termenul legal pârâta DGFP C.-S., prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
În motivarea recursului, pârâta a reiterat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Înainte de a se adresa instanței de judecată reclamanta trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Pe fondul cauzei, a arătat că prin aprobarea OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, Romania s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul „poluatorul plătește, iar adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Așa cum este reglementată de OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.); ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare
În drept a invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin 2 C. pr. civ, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile administrative, în mod corect prima instanță a reținut că pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei de calcul a taxei de poluare.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în interesul legii, a statuat că procedura de contestare prevăzută de OUG nr. 50/2008 (art. 7) raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Pe fondul cauzei, trebuie reținut că cea mai importantă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 – o constituie Hotărârea din 07.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T. contra Statului Român).
În această hotărâre s-a analizat compatibilitatea cu art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, în varianta inițială). S-a statuat că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza N. contra României, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Obligativitatea respectării dreptului comunitar (european) și prioritatea acestuia față de reglementările interne rezultă din art.148 al.2 și 4 din Constituția României.
Taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 a fost considerată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrară art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Prin raportare la concluziile Hotărârii T., instanța constată că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cauza deferită instanței de contencios european.
Nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2009 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art.110 TFUE, dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
Reținând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în mod corect prima instanță reține temeinicia cererii de restituire a sumei percepute cu titlul de taxă de poluare în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al.1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta DGFP C. – S., prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, împotriva sentinței civile nr. 1123/28.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP C. – S., prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, împotriva sentinței civile nr. 1123/28.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 27.03.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/17.04.2013
Teh. AMT/2 ex./ 08.05.2013
Instanța de fond: Tribunalul C. – S. - jud. I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1849/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9120/2013.... → |
|---|
