Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1542/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1542/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1871/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1542
Ședința publică din 27.03.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele DGFP C.-S. și AFP O., prin DGFP C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1329/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul R. D. I. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal – OUG 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 18.03.2012 de către reclamant întâmpinare (fax).
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 11.04.2012 la Tribunalul C.-S. sub nr._, reclamantul R. D. I. a chemat în judecată pârâții AFP O., DGFP C.-S. și Ministerul Mediului și Pădurilor – Administrația F. pentru Mediu și a solicitat obligarea pârâților de a-i restituii taxa de poluare de 6.116 lei, actualizată cu dobânda legală în materie fiscală conform art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 C. pr. fiscală, de la data încasării și până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Volkswagen, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite taxa pe poluare în cuantum de 6.116 lei, stabilită în baza deciziei nr. 5607/19.12.2011 și achitată în baza chitanței . nr._/19.12.2011.
Reclamantul a precizat că pentru prima înmatriculare în România a unui autoturism, plata sumei reprezentând taxa pe poluare este obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 50/21.04.2008.
A arătat că a urmat procedura prealabilă, în sensul contestării deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, însă pârâta a răspuns negativ acestei cereri.
Plata acestei taxe contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Pârâta DGFP C.-S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului, să fie obligată chemata în garanție la plata sumelor pretinse de reclamant.
În motivarea cererii, a arătat că taxa de poluare se constitue venit la bugetul F. pentru Mediu și este gestionată de Administrația F. pentru Mediu.
În drept, a invocat art. 60-63 C. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 1329/26.10.2012, pronunțată în dosarul_, Tribunalul C. – S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor - Administrația F. pentru Mediu.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul R. D. I. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C. – S. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI O..
A respins acțiunea reclamantului față de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Administrația F. pentru Mediu, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A obligat pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S. și Administrația Finanțelor Publice a Orașului O., față de reclamant, la restituirea sumei de 6.116 lei, reprezentând taxa de poluare, și dobânda aferentă acesteia, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data de 16.01.2012 până la data plății efective a taxei de poluare.
A obligat pârâtele la plata față de reclamant a sumei de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtelor suma de 6.116 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a admis în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor – Administrația F. pentru Mediu, reținând că, în conformitate cu art. 1 și 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Administrației F. pentru Mediu aprobat prin H.G. nr. 105/2006, Administrația F. pentru Mediu este o instituție publică, înființată conform O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, în coordonarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și un instrument economico – financiar destinat susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Potrivit art. 5 alin. 1 din actul normativ menționat, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă.
În speța de față taxa a fost stabilită prin decizia de calcul nr. 5607/19.12.2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice O..
În raport de emitentul actului administrativ contestat, tribunalul reține că pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Administrația F. pentru Mediu nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și tardivității procedurii prealabile, invocate de către pârâtă prin întâmpinare, prima instanță a reținut că prin hotărârea din data de 07.04.2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare, reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, este contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Conform jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european
Din analiza hotărârii pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ceea ce înseamnă că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care aceste autorități sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii, este aceea întemeiată pe dispozițiile art. 148 alin. 1 și 4 din Constituție și art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, respectiv să solicite restituirea taxei de poluare, constatată a fi contrară prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul R. D. I. a cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Volkswagen; pentru înmatricularea acestuia în România, reclamantul a achitat taxa de poluare în cuantum de 6.116 lei.
Taxa de poluare a fost calculată în baza deciziei nr. 5607/19.12.2011 împotriva căreia reclamantul a formulat contestație.
Pârâta, prin răspunsul nr. 112/16.01.2012, a respins cererea reclamantului.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea din data de 07 aprilie 2011 în cauza C-402/09, s-a pronunțat în sensul că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dreptului Uniunii, respectiv prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, în speța de față.
Ca atare, tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost încasată de pârâte cu încălcarea dispozițiilor dreptului european, motiv pentru care a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 6.116 lei cu dobândă în conformitate cu prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă, și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtelor suma de 6.116 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, și dobânda legală aferentă, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva sentinței civile nr. 1329/26.10.2012 a Tribunalului C. – S. au declarat recurs în termenul legal pârâtele DGFP C. – S. și AFP O., prin DGFP C. – S..
În motivarea recursului, au adus critici privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu.
În acest sens au arătat că organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa pe poluare în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 5 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, iar beneficiar al acestei taxe este Administrația F. pentru Mediu, care are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu
Pe cale de excepție, au invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Înainte de a se adresa instanței de judecată reclamatul trebuia să formuleze în prealabil contestație împotriva actului administrativ fiscal, respectiv împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 5607/19.12.2011.
Pe cale de excepție, au invocat și tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative.
În cazul în care instanța consideră că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prin cererea înregistrată la A.F.P. a Orașului O. sub nr. 200/16.01.2012, au invocat excepția tardivității raportat la data emiterii deciziei de calcul a taxei pe poluare și plata taxei pe poluare, respectiv la data de 19.12.2011.
Reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 5607/19.12.2011 în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei de calcul, sub sancțiunea decăderii.
Reclamantului i-a fost comunicată decizia în data de 19.12.2011 personal, pe bază de semnătură, și a formulat cerere de restituire a taxei pe poluare la data de 17.01.2011, cu mult peste termenul legal.
Pe fondul cauzei, au arătat că taxa pentru poluare în cuantum de 6.116 lei a fost calculată în temeiul O.U.G nr. 50/2008.
Adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a avut printre alte motivații și necesitatea respectării legislației europene.
Așadar, așa cum este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei.
A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc); mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare
În drept, au invocat art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Reclamantul a depus la dosar întâmpinare, prin care a soliictat respingerea recursului, cu motivarea că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este contrată art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin 2 C.pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pâreâtelor este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor – Administrația F. pentru Mediu.
Decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice O., tot aceasta fiind cea care a încasat taxa de poluare de la reclamant.
Pe de altă parte, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu, formulată de pârâte.
În privința excepțiilor inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a excepției tardivității acestei proceduri, trebuie reținută, alături de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată de prima instanță, și decizia nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată asupra unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță potrivit art.307 al.4 Cod procedură fiscală, prin care s-a stabilit că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din OUG nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 al.1 lit.d din același cod”.
În ceea ce privește fondul cauzei, cea mai importantă hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr.50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T. contra Statului Român).
În această hotărâre s-a analizat compatibilitatea cu art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a caracteristicilor reglementării taxei de poluare aplicabilă în România în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, în varianta inițială).
S-a statuat că:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza N. contra României, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art.110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Obligativitatea respectării dreptului comunitar (european) și prioritatea acestuia față de reglementările interne rezultă din art.148 al.2 și 4 din Constituția României.
Taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 a fost însă considerată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca fiind contrară art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Dată fiind prioritatea dreptului european în raport cu dreptul intern, conform art.148 al.2 și 4 din Constituție, efectele impuse prin aplicarea dreptului uniunii europene nu pot fi înlăturate.
Prin raportare la concluziile Hotărârii T., instanța constată că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de cauza deferită instanței de contencios european.
Astfel, nu numai că taxa de poluare stabilită și impusă reclamantului în anul 2011 a fost calculată potrivit aceleiași formule de calcul cu aceea instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 în varianta inițială – declarată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art.110 TFUE – dar și cuantumul acestei taxe este majorat în raport cu această reglementare.
Reținând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art.110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene, în mod corect prima instanță a reținut temeinicia cererii de restituire a sumei percepute cu titlul de taxă de poluare în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin 1 C. ăr. Civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtele DGFP C.-S. și AFP O., prin DGFP C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1329/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele DGFP C.-S. și AFP O., prin DGFP C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1329/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 27.03.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/ 15.04.2013
Teh. AMT/2 ex./07.05.2013
Instanța de fond: Tribunalul C. S. – jud. I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6430/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 07/2013.... → |
|---|
