Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4170/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4170/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 6602/108/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4170
Ședința publică din 27 mai 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: Ș. L.
GREFIER:J. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI L. în contradictoriu cu intimata M. R. M. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, împotriva sentinței civile nr.1050/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin Registratura instanței, la data de 27.03.2013, s reclamantul intimat a depus concluzii scrise, împuternicire avocațială și chitanță fiscală ce atestă achitarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care reține cauza spre soluționarea în fond a recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1050/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A., a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta M. R. M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice L., reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. i în consecință:
A fost obligată pârâta să îi restituire reclamantei suma de 2047 lei, achitată prin chitanța TS4A nr._/15 aprilie 2011, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
A fost admisă cererea pârâtei AFP L., de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să îi restituie pârâtei suma de 2047 lei, achitată de reclamantă în favoarea ei, împreună cu dobânda.
A fost respinsă cererea reclamantei de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare și a adreselor de răspuns.
A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei 542 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului L., a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii prin aceea că temeiul perceperii taxei de poluare a fost O.G 50/2008, act normativ în deplin acord cu art. 110 TFUE.
Se mai susține că sentința atacată este neîntemeiată și în privința obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă.
Se mai arată că instanța, se impunea, să oblige chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București să suporte și cheltuielile de judecată ocazionate de proces, întrucât aceasta a încasat suma reprezentând taxă de poluare.
Totodată, recurenta invocă nevalorificarea dispozițiilor art. 274 ( alin. 3) Cod procedură civilă, solicitând micșorarea cheltuielilor avocațiale.
În cauză, intimata reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Cât privește critica relativă la plata cheltuielilor de judecată de către Administrația F. pentru Mediu București, Curtea reține că hotărârea este legală în raport cu împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice a Orașului L., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A., are calitatea de pârâtă în cauză, fiind în raporturi juridice directe cu reclamantul în cauză.
Pe de altă parte, prejudiciile produse ca urmare a aprecierii unor norme interne incompatibile cu dreptul european, în măsura în care există o pronunțarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii întrebării preliminare, de admiterea a sesizării, se impun a fi reparate de stat, de îndată, pe cale administrativă, fără a impune celui astfel prejudiciat să apeleze la procedura contencioasă judiciară, generatoare de alte cheltuieli, suplimentare.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că în cadrul unei astfel de proceduri administrative, pârâta în cauză se impunea „a se desocoti” cu chemata în garanție, ambele instituții fiind instituții de stat. În speța de față nu a fost urmat acest demers.
Cât privește cheltuielile de judecată, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, luând în considerare criterii precum: valoarea obiectului litigiului, munca prestată de avocat efectiv în cauză cu exponent în durata procedurii și problemele de drept ridicate de pârâtă, pe calea întâmpinării și a excepțiilor procedurale invocate, poziția pârâtei, în raport cu acțiunea reclamantei pe parcursul litigiului – criterii menite a configura culpa procesuală, care stă la baza aplicării dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI L. în contradictoriu cu intimata M. R. M. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, împotriva sentinței civile nr. 1050/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. B. E. N. Ș. L.
GREFIER,
J. C.
Red.L.B./10.06.2013
Tehnored. .J.C 2 ex./10.06.2013
Primă instanță: G. T. - Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5495/2013.... → |
|---|
