Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1783/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1783/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 4555/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1783
Ședința publică din 28 martie 2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: M. C. JUDECĂTOR: F. D. JUDECĂTOR: M. A. B.
GREFIER: M. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice D., împotriva sentinței civile nr. 2855 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat L. I.-D., având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamantul intimat, prin avocat, a depus la dosar concluzii scrise, prin Serviciul Registratură, la data de 7 martie 2013, precum și împuternicirea avocațială și chitanța nr. 404 din 4.01.2013 privind plata onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2855 din 17 septembrie 2012, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice D..
A admis cererea formulată de reclamantul L. I.-D., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice D. și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2671 lei, reprezentând taxă pe poluare și dobânzi legale calculate în conformitate cu prevederile art. 124 din OG 92/2003 până la restituirea în întregime a sumei.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 739,30 lei.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice D. a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, prin aceea că instanța nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente susținând că instanța a ignorat art. 12 din Legea nr. 9/2012, lege prin care s-a abrogat O.U.G. nr. 50/2008, eliminându-se deopotrivă, impedimentul de neconformitate a normei interne cu art. 110 din T.F.U.E.
Al doilea motiv de recurs vizează modul de soluționare a petitului, privind acordarea cheltuielilor de judecată, critica vizând neobservarea dispozițiilor art. 274 ( 3) Cod procedură civilă, în raport cu nivelul de complexitate al cauzei.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. C.pr.civ., Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, inclusiv din perspectiva art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Timișoara, invocată, Curtea reține că aceasta nu poate fi susținută, întrucât raportul juridic dedus judecății relevă o legătură directă între reclamant și pârâta recurentă, care a încasat taxa de poluare în cauză.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. 1 din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că acestea au fost acordate într-un cuantum rezonabil raportat la obiectul și complexitatea cauzei, neimpunându-se reducerea lor potrivit prevederilor art. 274 al.3 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea reține că recursul autorității pârâte nu este întemeiat și în baza art.312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice D. împotriva sentinței civile nr.2855 din 17.09.2012, dată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul L. I.-D..
Irevocabilă.
Azi, 28 martie 2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. F. D. M. A. B.
GREFIER,
M. L.
Red. F.D. /1.04.2013
Thred.M.L./1.04.2013
Ex.2
Prima inst. – B. D. - Trib. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1036/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5160/2013.... → |
|---|
