Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 9039/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9039/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 3936/115/2012*
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -01.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9039
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03 octombrie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant M. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1376/05.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. Reșița – Serviciul Public „Direcția Poliția Locală Reșița”, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26.09.2013 care face parte din prezenta hotărâre, când pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi 03.10.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1376/05.11.2012 Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C. M. împotriva Dispoziției de sancționare nr.2475/29.06.2012 emisă de pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI REȘIȚA-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul M. C. M., în calitate de angajat în funcția publică de polițist local în cadrul Biroului Siguranță Publică - C. Ordine Publică al Direcției ,,Poliția Locală’’, a fost sancționat disciplinar prin Dispoziția de sancționare nr.2475/29.06.2012 cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe 1 (una) lună, în temeiul art.77 alin.3 lit.b din Legea nr.188/1999.
În aplicarea acestei sancțiuni pârâta a avut în vedere Raportul Comisiei de disciplină din cadrul Poliției Locale Reșița nr.12/90/28.06.2012 cu privire la efectuarea cercetării disciplinare asupra aspectelor sesizate prin Raportul nr.2096/07.06.2012 întocmit de M. S.-polițist local în cadrul Biroului ,,Instruire’’. Potrivit acestui raport, în conformitate cu Dispoziția nr.923/07.03.2012-art.2 emisă de pârâtă, în perioada 02.04._12 au fost programate ședințele obligatorii de pregătire fizică a polițiștilor locali de la care reclamantul a absentat nemotivat (fila 11 dosar).
Tribunalul a constatat că nerespectarea acestor dispoziții constituie abatere disciplinară, potrivit art.14 alin.2 lit.j din Regulamentul intern, aspect stipulat expres de art.6 alin.1 din Dispoziția nr.923/07.03.2012 emisă de pârâtă.
Audiat fiind de către Comisia de Disciplină constituită prin Dispoziția nr.1628/04.03.2011, reclamantul a declarat faptul că i s-a făcut instructajul la punctul de lucru sala de pregătire fizică, însă a refuzat să se prezinte la ședințele de pregătire fizică obligatorii desfășurate în luna martie și aprilie 2012, deoarece, conform instructajului, i s-a impus echipament adecvat iar din lipsa posibilităților materiale nu a putut achiziționa acel echipament.
Față de poziția sa consemnată în procesul verbal de audiere nr.12/86/27.06.2012, Comisia de Disciplină, pe baza probelor prezentate, respectiv tabele nominale cu polițiștii locali absenți de la ședințele de pregătire fizică, programările în serviciu ale reclamantului în luna aprilie 2012 și, ținând seama de Dispoziția nr.923/07.03.2012 cu privire la pregătirea fizică a polițiștilor locali, a întocmit Raportul nr.12/90/28.06.2012 înregistrat la Poliția Locală Reșița sub nr.2469/29.06.2012 (fila 13 dosar).
Prin raportul menționat, Comisia de disciplină a stabilit că reclamantul a mai săvârșit și alte abateri disciplinare de același fel, concluzionând că, de fiecare dată invocă alte motive, sustrăgându-se de la pregătirea fizică obligatorie ca îndatorire de serviciu în mod voit și repetat. Astfel, reținând lipsa de interes în pregătirea sa fizică, refuzând prezența la ședințele de pregătire organizate în acest scop, s-a apreciat că motivul invocat prin care a încercat să justifice nerespectarea obligației de serviciu este neîntemeiat.
Așa fiind, Comisia de disciplină a stabilit existența vinovăției reclamantului în comiterea abaterii disciplinare reglementată atât prin Regulamentul intern al Poliției Locale Reșița cât și prin Dispoziția nr.923/07.03.2012, iar în temeiul art.77 alin.1 din Legea nr.188/1999 și art.56 din Regulamentul intern raportat la art.6 din Dispoziția nr.923/07.03.2012 a statuat în sensul propunerii cu majoritate de voturi a sancțiunii disciplinare de diminuare a drepturilor salariale cu 5% pe 1 (una) lună, conform art.77 alin.3 lit.b din Legea nr.188/1999.
Analizând întregul material probator administrat, tribunalul a constatat că reclamantul se face vinovat de abaterea disciplinară săvârșită în cursul lunii martie și aprilie 2012, constând în refuzul de a se prezenta conform programărilor stabilite prin Dispoziția emisă de Direcția Poliția Locală nr.923/07.03.2012-art.5 la ședințele de pregătire fizică organizate de către conducerea instituției, încălcând astfel obligația reglementată de art.14 alin.2 lit.j din Regulamentul intern.
În ce privește lipsa posibilităților materiale pentru achiziționarea unui echipament adecvat (adidași, trening) invocată la motiv al neprezentării la sală, tribunalul o definește ca fiind de natură a accentua lipsa de seriozitate și responsabilitate a reclamantului cu privire la îndeplinirea obligațiilor de serviciu asumate, specifice funcției publice pe care o deține, cu atât mai mult cu cât se constată că, din 01.02.2012 (dată de la care prin art.2 din Dispoziția nr.923/07.03.2012 pregătirea fizică a devenit obligatorie) și până la 29.04.2012, reclamantul a absentat la toate ședințele planificate, invocând diferite motive.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, văzând dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. C. M. împotriva Dispoziției de sancționare nr.2475/29.06.2012 emisă de pârâtul C. L. al Municipiului Reșița-Direcția Poliția Locală.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. C. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare invocă tardivitatea sancționării disciplinare, intrucat potrivit art.252,alln.l din Codul Muncli,angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, termen care in opinia sa este un termen de recomandare si orice depășire a termenului respectiv, chiar daca legea prevede posibilitatea aplicării sancțiunii disciplinare pana in cel târziu 6 luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare,nu reprezintă altceva decât un.
Susține că deși angajatorul a avut cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare inca din luna aprilie 2012 si nici nu a dovedit existenta vreunei "împiedicări mai presus de voința acestuia in termenul legal de 30 de zile, a procedat la efectuarea cercetării disciplinare prealabile după mai mult de 2 luni de la data cand a avut cunostiinta despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Susține că nu i se asigură echipamentul sportiv aferent fiecărui tip de pregătire, respectiv in sală și in aer liber și nu deține resursele financiare necesare achiziționării echipamentului sportiv, cu atât mai mult cu cât din culpa intimatului, ca urmare a unei concedieri abuzive a fost lipsit mai mult de 16 luni, de venitul din salarii, acumulând in aceasta perioadă datorii consistente. Precizează că deși prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a dispus reîncadrarea sa pe funcția si postul deținute anterior concedierii,cu plata drepturilor salariale la zi, potrivit OUG 71/2009, modificata prin Legea 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariata stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza în tranșe până în anul 2016.
Susține că doar din procentul de 5% la care sunt îndreptățit in anul 2012, nu poate suporta cheltuielile stabilite in sarcina intimatului atât prin disp.art.40,alin.2,lit.b din Codul Muncii (potrivit cărora angajatorului ii revine obligația să asigure permanent condițiile tehnice șl organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă), cat si prin disp.art.51,alin.l din Legea nr.188/1999, republicata( potrivit cărora autoritățile si instituțiile publice au obligația sa prevadă in bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecționare profesionala a funcționarilor publici organizata la Inițiativa ori in interesul autorității sau instituției publice).
Menționează că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege (art. 75 din Legea nr. 188/1999, republicata) pentru antrenarea răspunderii disciplinare deoarece exista vinovatia, sub nici una din formele acesteia, întrucât nu a putut participa la ședințele de pregătire fizica deoarece nu a avut posibilitatea de a-și achiziționa pe cont propriu,echipamentul specific (trening,adidasi,short,etc.).
Mai arată că intimatul nu a făcut dovada existenței unei vătămări in dauna persoanei care a făcut sesizarea cu privire la o asa-zisa abatere disciplinara săvârșita de către el, în condițiile in care potrivit art.27 din H.G. nr.1344/2007 „comisia de disciplina poate fi sesizata de orice persoana care se considera vătămata prin fapta unui funcționar public" și nu a făcut dovada faptului că a asigurat in permanență condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă in legătura cu aspectele invocate mai sus de către reclamant și având in vedere disp.art. 19 alin. l,lit.a din KG. nr. 1344/2007 si ale art.272 din Codul Muncii,sarcina probei ii revine in exclusivitate angajatorului.
În drept invocă disp.art.304,pct.9, ale art.304ind.1 si art.312 din Codul de procedura civila.
Intimata Direcția Politia Locala Resita a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, reiterând în esență argumentele expuse în fața instanței de fond.
În ceea ce privește excepția tardivității invocata de recurent solicită respingerea acesteia având in vedere ca aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut in termenul legal stabilit de lege. Astfel, în luna aprilie 2012 reclamantul nu s-a prezentat la ședințele de pregătire fizica, sesizarea dl. M. către Comisia de Disciplina a fost inregistrata in data de 07.06.2012, raportul Comisiei de Disciplina a fost încheiat in data de 29.06.2012, iar Dispoziția de sancționare emisa in 29.06.2012.
Pe fond, arată că pregătirea fizica a polițiștilor locali se desfășoară . amenajata in acest sens si dotata corespunzător cu echipamente de protecție (casti de protecție, manusi, saltele etc.) dupa cum se poate observa si din planșele foto anexate la dosar, fiind asigurate toate condițiile tehnice si organizatorice necesare pentru desfășurarea activităților de pregătire fizica. Susține că polițiștii locali in desfășurarea activității la locul de munca sunt asigurați de instituție cu uniforma de serviciu si dotați cu mijloace de autoapărare specifice.
Susține că din moment cereclamantul nu s-a prezentat deloc la ședințe, nu poate aduce in discuție faptul ca i se asigura sau nu cele menționate, că a incalcat cu vinovăție îndatoririle corespunzătoare funcției publice pe care o deține, iar la aplicarea sancțiunii s-a respectat un raport corect intre gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia si sancțiunea propusa de comisia de disciplina si aplicata de către conducerea instituției.
Analizând recursul promovat prin aplicarea dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod procedură civilă, prin prisma probatoriului administrat, instanța constată următoarele:
Referitor la excepția tardivității aplicării sancțiunii disciplinare invocată de recurent, Curtea reține că este neîntemeiată, având în vedere că sesizarea numitului M. S. către Comisia de Disciplina privind lipsa reclamantului de la ședințele de pregătire fizică desfășurate în luna aprilie 2012 a fost înregistrată în data de 07.06.2012 sub nr. 12/83 la Poliția Locală Reșița- Comisia de Disciplină ( fila 11 dosar fond), raportul Comisiei de Disciplină a fost încheiat in data de 28.06.2012 ( fila 13 dosar fond), iar Dispoziția de sancționare a fost emisă la data de 29.06.2012 ( fila 4 dosar fond), cu respectarea dispozițiilor art. 77 alin.5 din Legea nr. 188/1999 rep. incidente în cauză, conform cărora „ Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.”. Curtea reține că reclamantului, funcționar public îi sunt aplicabile dispozițiile speciale anterior menționate și nu cele invocate de acesta, respectiv art. 252 alin.1 din Codul Muncii, în acest sens fiind și prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.”.
Deși recurentul susține că nu i-au fost asigurate condițiile tehnice și organizatorice pentru desfășurarea activităților de pregătire fizică, criticile sale vizează în concret neasigurarea de către intimată a echipamentului sportiv individual aferent fiecărui tip de pregătire, respectiv în sală și în aer liber. Or, contrar susținerilor reclamantului în sensul că pârâtei îi revenea obligația de a-i asigura acest echipament sportiv, Curtea constată că nu există nici o dispoziție legală care să statueze o astfel de obligație, polițiștilor locali în desfășurarea activității la locul de muncă fiindu-le asigurată de instituție uniforma de serviciu. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile de care se prevalează recurentul, respectiv art. 51 alin.1 din Legea nr. 188/1999 rep. nu sunt aplicabile în cauză, ședințele de pregătire fizică neputând fi asimilate cu formele de perfecționare profesională prevăzute de prevederile legale anterior menționate. Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului în sensul că nu dispune de posibilități materiale pentru a-și cumpăra echipament sportiv, acesta nefiind un motiv întemeiat pentru a nu se prezenta la ședințele de pregătire fizică, iar dispozițiile OUG nr. 71/2009 invocate de reclamant nu îi sunt aplicabile deoarece vizează plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, iar nu plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului ca urmare a reîncadrării acestuia pe funcția și postul deținute anterior concedierii.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului în sensul că intimatul nu a făcut dovada existenței unei vătămări a persoanei care a făcut sesizarea cu privire la abaterea disciplinară săvârșită de reclamant, deoarece dispozițiile art. 27 din HG nr. 1344/2007 de care se prevalează reclamantul nu limitează posibilitatea sesizării comisiei de disciplină doar de către persoana care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public, iar în speța de față sesizarea s-a făcut de către numitul M. S. în calitatea sa de polițist local în cadrul Biroului de Instruire, în această calitate luând act de fapta reclamantului de a lipsi la ședințele de pregătire fizică planificate pe luna aprilie 2012 .
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul se face vinovat de abaterea disciplinară săvârșită în cursul lunii aprilie 2012, constând în refuzul de a se prezenta conform programărilor stabilite prin Dispoziția emisă de Direcția Poliția Locală nr.923/07.03.2012-art.5 la ședințele de pregătire fizică organizate de către conducerea instituției, încălcând astfel obligația reglementată de art.14 alin.2 lit.j din Regulamentul intern, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C. M..
În temeiul art. 274 alin.1 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a reclamantului recurent, Curtea îl va obliga pe acesta să plătească intimatei pârâte suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de deplasare conform bonului fiscal nr. 002/26.09.2013 depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant M. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1376/05.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. Reșița – Serviciul Public „ Direcția Poliția Locală Reșița „ .
Obligă recurentul reclamant M. C. M. să plătească intimatei pârâte suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.,
aflată în concediu fără plată
VICEPREȘEDINTE
E. N.
GREFIER
F. C.
Red.ȘEP -12.11.2013
Thred.FC- 12.11.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător:T. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1757/2013.... → |
|---|
