Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 443/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 443/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 2285/108/2011

ROMÂ N I AOPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ – 05.03.2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 443

Ședința publică din 5 februarie 2013

PREȘEDINTE: R. P.

JUDECĂTOR: R. O.

JUDECĂTOR: D. D.

GREFIER: M. L.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții P. M. O., M. O. și C. L. al municipiului O. împotriva sentinței civile nr.2729/03.11.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat M. T., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

Dată fără citarea părților.

Se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței la dat de 29.01.2013 concluzii scrise din partea pârâților recurenți, iar la data de 30.01.2013 concluzii în completare, formulate de reclamantul intimat.

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 22 ianuarie 2013 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea la 29 iulie 2013, respectiv 5 februarie 2013.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 06.04.2011, reclamantul M. T. a cerut în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O., anularea în parte a HCLM O. nr. 62/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, a statului de funcții și a numărului de personal din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O., cu valabilitate din data de 15.02.2010; anularea Dispoziției nr. 2741/09.09.2010 emisă de P. M. O. privind eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal, treapta I de salarizare; obligarea pârâtului P. M. O. la reintegrarea în funcția publică de execuție deținută anterior emiterii Dispoziției de eliberare din funcție, cu începere de la data de 09.09.2010 precum și obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi bănești cuvenite funcției, începând cu data eliberării și până la data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii a susținut că HCLM O. a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale care reglementează funcția publică, respectiv a Legii nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici.

Deși s-a invocat ca temei legal al desființării postului deținut de către reclamant în cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O., respectiv în cadrul Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte, prevederile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, republicată, pârâții nu au dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de text, respectiv că se justifică reducerea postului în condițiile în care atribuțiile ocupantului postului se modifică în proporție de peste 50% ori dacă se modifică condițiile specifice de ocupare a postului, referitoare la studii.

Din compararea organigramei aparatului de specialitate al Primarului M. O., aprobată prin HCLM O. nr. 62/28.01.2010, rezultă că personalul a fost redus de la 267 de angajați câți existau la data de 31.08.2009, potrivit HCLM O. nr. 769/31.08.2009, la 256 de angajați.

A învederat instanței că desființarea postului său nu are o cauză reală, nefiind bazată pe studii temeinice care să vizeze îmbunătățirea calității și nici nu există certitudine cu privire la avizul A.N.F.P. nr._ emis pentru aprobarea HCLM O. nr. 62/28.01.2010, întrucât a fost semnat la data de 27.11.2010, cu mult timp după adoptarea Hotărârii Consiliului L..

Referitor la Dispoziția nr. 2741/09.09.2010 emisă de P. M. O. având ca obiect eliberarea din funcția publică deținută de către reclamant a arătat că este nelegală deoarece a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 100 din Legea nr. 188/1999, pârâtul nefăcând dovada că atribuțiile postului reclamantului s-au modificat substanțial în proporție de peste 50%.

Un alt motiv de nelegalitate al Dispoziției atacate îl reprezintă nerespectarea dispozițiilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată și anume, faptul că autoritatea emitentă a actului vătămător nu i-a pus la dispoziție un post corespunzător, cu toate că reclamantul, cu pregătire juridică putea ocupa unul din cele 3 posturi vacante, înscrise în Anexa III. a HCLM O. nr. 530/09.08.2010, ulterior reorganizării și implicit a eliberării din funcție a reclamantului, 2 posturi în cadrul Serviciului juridic contencios și 1 post vacant de consilier la C. agricol.

A învederat instanței că după eliberarea sa din funcție au fost scoase la concurs mai multe posturi de consilieri juridici, unele pe perioadă determinată, împrejurare care denotă existența posturilor vacante și încălcarea obligației angajatorului public de a-i pune la dispoziție un post corespunzător.

2. Întâmpinarea pârâților:

Prin întâmpinarea depusă pârâții P. M. O., M. O. și C. L. al M. O. au cerut respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.

Au susținut că desființarea postului reclamantului este consecința reorganizării activității aparatului de specialitate al Primarului M. O., în aceste condiții fiind reduse posturile ale căror atribuții au fost modificate în proporție de peste 50%, conform prevederilor art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, atribuțiile postului deținut de către reclamant fiind preluate de lucrătorii din alte compartimente, ca o consecință a informatizării activității compartimentului în care a lucrat reclamantul.

Reducerea cu 50% a atribuțiilor reclamantului s-a făcut motivat în baza unor note de fundamentare care au stat la baza întocmirii Raportului de specialitate nr. 9975/25.01.2010, care a fundamentat HCLM O. nr. 62/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, statului de funcții și a numărului de personal începând cu data de 15.02.2010.

A depus în probațiune documentația care a stat la baza emiterii HCLM O. nr. 62/28.01.2010, Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului M. O. din care rezultă atribuțiile Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte ale Consiliului L. O., fișa postului reclamantului aferentă anului 2009, Avizul nr._ întocmit la data de 27.01.2010 de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin care avizează favorabil propunerea de reorganizare a funcțiilor publice din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O..

3. Hotărârea Tribunalului A.:

Prin sentința civilă nr.2729/03.11.2011 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O. și, în consecință a respins capătul de cerere având ca obiect anularea în parte a HCLM O. nr. 62/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, a statului de funcții și a numărului de personal din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O., cu valabilitate din data de 15.02.2010, a admis capătul de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2741/09.09.2010 emisă de P. M. O. privind eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal, treapta I de salarizare, a obligat pârâtul P. M. O. la reintegrarea la funcția publică de execuție deținută anterior emiterii Dispoziției de eliberare din funcție, cu începere de la data de 09.09.2010, a obligat pârâții la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi bănești cuvenite funcției, începând cu data eliberării și până la data reintegrării efective, precum și la 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că nu există temeiuri legale pentru anularea în parte a HCLM O. nr. 62/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, statului de funcții și a numărului de personal pentru aparatul de specialitate al Primarului M. O. cu începere de la data de 15.02.2010, privind reducerea postului deținut de către reclamant în cadrul Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte C. L., din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O..

Reorganizarea aparatului de specialitate al Primarului M. O., aprobarea noii structuri organizatorice, statul de funcții și numărul de personal stabilit pentru funcționarea acestui serviciu constituie o prerogativă fundamentală a autonomiei locale.

Prin Legea nr. 215/23.04.2001, republicată, privind administrația publică locală, legiuitorul român a consacrat legislativ principiul organizării și funcționării administrației publice în cadrul unităților administrativ – teritoriale în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes local.

Prin art. 3 din actul normativ precitat, legiuitorul definește autonomia locală ca fiind dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și gestiona treburile publice în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, în numele legii.

Acest drept se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese.

Prin urmare, rămâne la latitudinea Consiliului L. al M. O. și al Primarului M. O. să stabilească numărul de personal, structura organizatorică și statul de funcții care să con ducă la buna funcționare a aparatului de specialitate al Primarului M. O., la eficientizarea muncii și la reducerea cheltuielilor bugetare.

Comparând statele de funcții și numărul de personal al aparatului de specialitate al Primarului, reținem că la data de 01.09.2009 s-a înregistrat un număr total de 267 funcții publice, din care 32 de conducere și 235 de execuție (f.173 dosar).

După . HCLM O. nr. 62/28.01.2010, cu aplicare din data de 15.02.2010 s-a înregistrat un număr total de 256 funcții publice, din care 31 de conducere și 225 de execuție (f. 158 dosar).

Instanța nu contestă dreptul pârâților C. L. al M. O. și P. M. O. de a dispune desființarea postului deținut de reclamantul M. T. și a celui de consilier debutant din cadrul Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte Consiliu L., în condițiile în care prin studiile și materialele documentare întocmite, implicit a Notei de fundamentare privind modificarea structurii Direcției Juridice nr. 7870/21.01.2010 și a Notei de fundamentare centralizatoare nr. 9980/25.01.2010 s-a dovedit necesitatea desființării acestor posturi.

Acest lucru se datorează în primul rând informatizării activității Compartimentului, faptului că toate direcțiile și instituțiile publice comunică în format electronic materialele supuse dezbaterii Consiliului L., a faptului că activitatea desfășurată de cele două persoane din cadrul compartimentului este cu caracter repetitiv și în mare parte prezintă o complexitate redusă.

Au arătat că activitatea de consiliere din punct de vedere juridic este asigurată de specialistul (consilier juridic) din cadrul aparatului permanent al Consiliului L. (C. tehnic al Consiliului L.), care se află în subordinea directă a Consiliului L..

Prin urmare, comparând fișa postului reclamantului și atribuțiile Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte Consiliu L., instanța observă o reducere substanțială a atribuțiilor reclamantului, cu peste 50%, în condițiile în care devine credibilă susținerea pârâților că peste 50% din atribuțiile enumerate la f. 73- 74 dosar pot fi făcute prin intermediul sistemului informatic al instituțiilor pârâte, iar activitate de consiliere juridică de specialitate putând fi preluată de către consilierul juridic din cadrul aparatului permanent al Consiliului L. al M. O., lucru avut în vedere de către aceștia.

Instanța a observat că Agenția Națională a Funcționarilor Publici și-a exprimat avizul favorabil cu privire la stabilirea funcțiilor publice din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O..

Chiar dacă a fost desființat postul deținut de reclamantul M. T. în cadrul aparatului de specialitate al Primarului, acela de consilier clasa I. grad profesional principal, treapta 1. de salarizare, gradația 5, instanța observă că P. M. O. a încălcat prevederile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată, în sensul că nu a procedat la verificarea temeinică a posturilor vacante existente la nivelul instituției pârâte.

Din examinarea Anexei III. a HCLM O. nr. 530/09.08.2010, anterioară emiterii Dispoziției nr. 2741/09.09.2010, de eliberare din funcția publică de execuție a reclamantului se reține că la nivelul instituției pârâte existau 2 posturi vacante de consilier juridic în cadrul Serviciului juridic – contencios (pozițiile 270 și 274), precum și 1 post vacant de consilier în cadrul Compartimentului agricol (poziția 291 din anexă).

După eliberarea din funcție a reclamantului au fost scoase la concurs două posturi de consilier juridic pe perioadă determinată, fapt ce rezultă din anunțul nr._/24.09.2010 dat de Primăria M. O., depus în probațiune la dosar.

Mai mult decât atât, au fost scoase la concurs posturi de consilieri juridici în cadrul diferitelor compartimente ale Primăriei și după eliberarea din funcție a reclamantului, fapt ce rezultă din adresele nr._/23.05.2011 și nr._/25.07.2011 transmise A.N.F.P.

Împrejurările evidențiate mai sus conduc la concluzia existenței mai multor posturi vacante la nivelul instituțiilor pârâte și dovedesc încălcarea de către angajatorul public P. M. O. a prevederilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată, în sensul că a dispus eliberarea din funcție a reclamantului în mod nelegal, cu motivarea că nu îi poate oferi un post corespunzător pregătirii sale, deoarece nu există posturi vacante ori, în speță, s-a dovedit contrariul.

Pentru considerentele prezentate în baza art. 106 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, republicată a prevederilor art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O., a respins capătul de cerere având ca obiect anularea în parte a HCLM O. nr. 62/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, a statului de funcții și a numărului de personal din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O., cu valabilitate din data de 15.02.2010, a admis capătul de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2741/09.09.2010 emisă de P. M. O. privind eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal, treapta I de salarizare, a obligat pârâtul P. M. O. la reintegrarea la funcția publică de execuție deținută anterior emiterii Dispoziției de eliberare din funcție, cu începere de la data de 09.09.2010, a obligat pârâții la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi bănești cuvenite funcției, începând cu data eliberării și până la data reintegrării efective.

În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții la 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului dovedit cu chitanță.

4. Recursul pârâților:

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare se arată că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999: "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici."

Din analiza textului legal reprodus anterior rezulta ca aplicabilitatea acestuia este condiționata de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: să existe unul cazurile prevăzute la alin. (1) literele b), c) și e); în cadrul instituției să existe funcții publice corespunzătoare.

Având în vedere cele reținute de către tribunal în considerentele hotărârii atacate precum și prevederile HCL nr. 62/2010 este evident că este îndeplinita prima condiție.

În ceea ce privește cea de a doua condiție aceasta impune o analiza mai complexă în condițiile în care legiuitorul atât prin dispozițiile Legii nr. 188/1999 cât și prin dispozițiile HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, nu definește noțiunea de funcții publice corespunzătoare.

În lipsa intenției legiuitorului de a defini prin reglementari directe sau exprese, noțiunea de funcții publice corespunzătoare, se impune analiza și interpretarea dispozițiilor legale referitoare la funcția publica deținuta de intimatul-reclamant la data eliberării precum și cele referitoare la funcțiile publice vacante în perioada de preaviz și bineînțeles raportarea la cele reținute de către prima instanță.

În primul rând apreciază că se impune a se reține faptul că la data eliberării din funcție intimatul-reclamant deținea funcția publica de execuție, consilier, clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 1, gradația 5 din cadrul Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte C. L. din cadrul Direcție Juridice.

Prin urmare este evident ca intimatul-reclamant deținea o funcție publica definitiva, iar potrivit fișei postului rezultă că studiile superioare juridice nu reprezentau o condiție specifica pentru ocuparea funcției.

În considerentele sentinței recurate instanța a reținut, ca singur temei a admiterii cererii de chemare în judecată, nerespectarea de către instituția pârâtă a obligației legale de a oferi intimatului-reclamant un post corespunzător pregătirii sale, deși potrivit anexei III din HCL nr. 530/2010 și anunțurilor nr._/2011 respectiv nr._/2011 existau funcții corespunzătoare pregătirii sale.

Astfel mai întâi se face referire la exista la nivelul instituției a doua posturi vacante de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic - C..

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 188/1999: "Sunt funcționari publici de execuție din clasa I persoanele numite în următoarele funcții publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora. ", iar potrivit prevederilor de la punctul I litera C din anexa Legii nr. 188/1999 sunt funcții publice generale de execuție cele de: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector

Simpla analiza a textelor legale invocate indica faptul ca legiuitorul a înțeles să facă o diferențiere totală între funcția publică de consilier și funcția publică de consilier juridic.

De asemenea potrivit art. 2 și 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii.

Prin urmare este evident că funcția publică de consilier nu este identică cu funcția publică de consilier juridic, aceasta din urma putând fi ocupată numai prin recrutare (concurs) în condițiile art. 56 litera d), 54 litera g) din Legea nr. 188/1999.

Pe cale de consecința absolvirea studiilor juridice de către un funcționar care ocupa funcția publică de consilier nu generează de drept dobândirea funcției publice de consilier juridic în lipsa organizării și adjudecării unui concurs organizat în condițiile Legii nr. 188/1999, motiv pentru care în prezenta speță nu intră în discuție noțiunea de funcție corespunzătoare.

Având în vedere cele exprimate anterior este cât se poate de clar ca intimatului - reclamant nu i-au fost aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 și instituția pârâtă s-a aflat . de a-i oferi o funcție corespunzătoare, chiar dacă la momentul eliberării din funcție sau la momente ulterioare au existat funcții publice vacante de consilier juridic.

În al doilea rând, prima instanța a invocat faptul că la nivelul instituției pârâte mai exista și un post vacant de consilier în cadrul Compartimentului Agricol.

Cu privire la postul vacant de consilier se impune a se reține faptul că acesta este un post de debutant așa cum reiese din analiza anexei III de la HCL nr. 530/2009.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici pot fi debutanți sau definitivi iar potrivit dispozițiilor art. 3 litera k) din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, prin perioada de stagiu se înțelege: "etapa din cariera funcționarului public stabilită conform legii și cuprinsă între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv".

De asemenea potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din HG nr. 611/2008: "în situația în care concursul de recrutare se organizează în vederea ocupării, pe o perioadă determinată, a unei funcții publice de execuție cu grad profesional debutant, candidatului declarat admis îi va fi aplicabil regimul funcționarilor publici debutanți pe întreaga durată a ocupării funcției publice " iar potrivit dispozițiilor din Cap. II din HG nr. 611/2008 se consacra reguli specifice funcționarului public debutant privind perioada de stagiu, evaluarea, drepturile sau obligațiile.

În această situație legiuitorul face o diferențiere totala intre funcționarul public definitiv și funcționarul public debutant, fapt care exclude și în această situație incidența prevederilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 în condițiile în care funcția publică vacantă nu era una corespunzătoare celei deținute de intimatul-reclamant.

În final se arată că pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 și prin adresa nr._/23.08.2010 a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante, demers care a rămas fără nici un răspuns din partea autorității publice centrale.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcție precum și reintegrarea în funcția publica deținută, o consideră nelegală și netemeinică.

Intimatul-reclamant după eliberarea din funcție în baza dispoziției primarului nr. 2741/09.09.2010, a ocupat prin concurs postul de secretar a comunei Toboliu din județul Bihor și ulterior a fost detașat în funcția publica de consilier juridic, grad superior, din cadrul Prefecturii Județului Bihor.

Potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice alta funcție publica decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publica, și totodată funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, cu excepția celor expres menționate de același text de lege.

Având în vedere dispozițiile art. 116 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 este evident ca funcțiile de secretar de unități administrativ-teritoriale și aceea de consilier juridic sunt funcții publice și ca atare fac obiectul prevederilor art. 94 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003.

În condițiile în care cererea de chemare în judecata ar fi admisă irevocabil s-ar ajunge la situația în care aceeași persoana sa beneficieze de renumerațiile specifice a doua funcții publice, fapt prohibit în mod expres prin dispozițiile Legii nr. 161/2003 care stabilesc incompatibilitatea intre funcțiile publice.

De asemenea s-ar ajunge la situația în care intimatul-reclamant să ocupe în același timp atât funcția de consilier, ca urmare a reintegrării, cât și funcția de consilier juridic pe care o ocupă în prezent.

În aceeași ordine de idei se impune a fi observate și prevederile art. 10 litera c) din Legea nr. 514/2003 potrivit cărora exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibila cu orice alta profesie autorizata sau salarizata în tara sau în străinătate.

Pe de altă parte, este cert că reorganizându-se activitatea instituției pârâte, postul ce fusese ocupat de intimatul-reclamant nu mai există, cu toate consecințele ce decurg din această situație, astfel încât instituția funcționează în alte condiții decât acelea existente anterior reorganizării.

Deci acestea fiind datele cauzei, actul administrativ contestat în cauză-dispoziția primarului nr. 2741/09.09.2010, nu se poate susține că este ilegal și să se procedeze la anularea lui și reintegrarea petentului într-un alt post care de fapt, nu mai există.

Intenția legiuitorului de a oferi garanția unui post funcționarului public nu poate paraliza activitatea unei instituții supusă reorganizării, instituție în care lucrează mai multe persoane și din bugetul căreia nu poate fi plătită o persoană ce nu mai are loc de muncă în organigramă. (Înalta curte de Casație și Justiție-secția de contencios administrativ, decizia nr.116 din 17 ianuarie 2003).

5. Notele de ședință ale reclamantului:

Prin Notele de ședință depuse la dosar, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței nr. 2729/03.11.2011 a Tribunalului A., ca fiind legală și temeinica.

În considerente se arată referitor la posibilitatea ocupării de către reclamant a unui post de consilier juridic, aceasta nu reprezintă doar o posibilitate, ci o obligație legala a pârâtului P. M. O., care trebuia să-i pună la dispoziție un post corespunzător.

Temeiul legal îl reprezintă dispozițiile art. 99, alin.(5) din Legea nr.188/1999, potrivit cărora " în perioada de preaviz, daca în cadrul autorității sau instituției publice exista funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziției funcționarilor publici."

Ori, în cauză, a dovedit ca la momentul eliberării sale din funcția publica deținută, existau mai multe posturi vacante corespunzătoare, dar pârâtul nu i-a oferit un asemenea post, încălcând flagrant dispozițiile legale la care a făcut referire mai sus.

Astfel, așa cum rezultă din statul de personal, aprobat prin H.C.L. nr.530/09.08.2010, în vigoare la data eliberării din funcție, existau 2 posturi vacante de consilier juridic în cadrul serviciului juridic-contencios (pozițiile 270 și 274 din anexa III la H.C.L. nr. 530/09.08.2010), precum și un post vacant de consilier la compartimentul agricol (poziția 291 din aceeași anexa III, de asemenea mai existau 2 posturi vacante de consilier în cadrul altor departamente.

Pârâții susțin că reclamantul nu era îndreptățit să ocupe un post de consilier juridic, întrucât legea ar distinge între cele două funcții publice, cea de consilier și respectiv consilier juridic, iar ca funcția de consilier juridic nu poate fi ocupată decât prin recrutare (concurs), în condițiile art. 56 din Legea nr. 188/1999.

Aceste susțineri sunt total nefondate arătând că potrivit art.14 din Legea nr.188/1999, "sunt funcționari publici de execuție din clasa I persoanele numite în următoarele funcții publice generale (consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum și funcțiile publice specifice asimilate acestora), prin urmare consilierul juridic nu apare evidențiat undeva distinct, ci este o funcție publica de execuție la fel ca și cea de consilier, Legea funcționarilor publici fiind cea care se aplica și consilierului juridic, încadrat ..

După cum se poate observa, în nota de fundamentare nr.7870/21.01.2010 întocmita de Direcția Juridică, care a stat la baza reducerii postului său, se arată: "referitor la C. Elaborare și Monitorizare Acte C. L., se impune desființarea postului de consilier principal (cu studii juridice), ocupat de d-l M. T. deci se recunoaște implicit ca postul ocupat de reclamant era cu studii juridice .

Prin urmare, una din condițiile specifice de ocupare a postului ce consilier, era condiția privitoare la studii, care în cazul său erau studii juridice, astfel cum rezulta din fisa postului din anul 2006, an în care reclamantul a fost încadrat pe postul de consilier I principal.

Această situație este confirmată și de adeverința nr. 240/17.11.2010, eliberată de C. L. al M. O., din care rezultă că reclamantul a avut în fișa postului și a desfășurat activități pentru executarea și îndeplinirea cărora sa necesitat studii superioare juridice .

Se recunoaște chiar de către pârâtul C. L. ca a desfășurat activități juridice și că în fișa postului erau prevăzute studii superioare juridice.

Art.100, alin.(2) din Legea nr. 188/1999 prevede ca numirea funcționarilor publici în noile funcții, în cazul reorganizării se face cu respectarea următoarelor criterii: categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public; îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică; pregătirea profesională; să fi desfășurat activități similare.

Din analiza acestor criterii rezultă că reclamantul îndeplinea condițiile cerute de lege pentru a ocupa un post de consilier juridic, întrucât are pregătirea profesionala necesara (studii juridice) și a desfășurat activități similare, redactarea proiectelor de hotărâri, activitate specifica compartimentului în care și-a desfășurat activitatea, fiind o activitate juridica, fapt recunoscut de către pârâți.

Potrivit art. 56 din Legea nr. 188/1999, ocuparea funcțiilor publice se face prin: promovare; transfer; redistribuire; recrutare; alte modalități prevăzute expres de prezenta lege.

Prin urmare, susținerea pârâților potrivit căreia recrutarea este singura modalitate de ocupare a unei funcții publice, este infirmată de dispozițiile legale arătate mai sus .

Chiar și în situația în care nu ar fi avut loc o reorganizare a activității autorității publice, reclamantul ar fi avut dreptul de a ocupa o funcție publica corespunzătoare pregătirii sale profesionale, în condițiile art. 68 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit textului de lege invocat, în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice . celei în care sunt încadrați.

Promovarea se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public...prin urmare legea prevede posibilitatea transformării postului pentru a se asigura ocuparea acestuia prin promovare .

Ori, în cazul de față, cu toate ca existau posturi vacante pentru care era calificat, pârâtul a dispus eliberarea acestuia din funcție, fără nicio motivație legală fără a-i da posibilitatea chiar să susțină un examen, dacă aprecia necesar acest lucru. În cazul reclamantului nu se impunea nici un examen, în considerarea argumentelor dezvoltate, întrucât acesta a fost încadrat pe un post de consilier, pentru ocuparea căruia au fost cerute studii superioare și a desfășurat activități juridice specifice .

Așadar, dacă în condiții obișnuite, un funcționar public poate ocupa un post corespunzător pregătirii sale profesionale, cu atât mai mult în cazul unei reorganizări care, cel puțin teoretic, presupune reducerea unor posturi, autoritatea are obligația de a identifica posturile vacante existente pentru a evita măsura eliberării din funcție.

Totodată, în susținerea aceleași idei arată că după eliberarea sa din funcție, a ocupat funcția de secretar al comunei Toboliu, funcție publica pentru ocuparea căreia legea prevede studii juridice și vechime în specialitate, condiții pe care le-a îndeplinit, fiind o funcție similară cu cea de consilier juridic.

În ceea ce privește funcțiile publice desființate, instanța a pus în vedere pârâtului P. M. O. sa precizeze aceste aspecte, aspecte care rezultă din nota de fundamentare centralizatoare nr. 9980/25.01.2010, după cum urmează:

Au fost desființate 7 funcții de consilier la nivelul instituției prin H.C.L. nr. 62/2010. Dintre persoanele cărora li s-au desființat posturile (din cei 7), nu toate au fost eliberate din funcție, cel puțin 3 cazuri cunoaște că li s-au oferit funcții corespunzătoare în instituții publice subordonate Consiliului L.. Au fost menținute 191 funcții publice de consilier, aspect ce rezulta din organigrama, anexa la H.C.L. nr. 62/2010, înscrisuri care se găsesc la dosarul de fond .

Precizează că la data de 09.08.2010, data la care reclamantul se afla în preaviz și nu se dispusese încă eliberarea din funcție, a fost aprobata o noua organigrama prin H.C.L. nr. 530/09.08.2010, potrivit căreia numărul funcțiilor publice a crescut la 290, față de 256 cate erau la reorganizarea dispusa prin H.C.L. nr. 62/2010, prin care a fost redus postul reclamantului.

În ceea ce privește posturile vacante existente la data eliberării sale din funcție, acest lucru rezultă foarte clar din statele de personal, aprobate prin H.C.L. nr. 530/09.08.2010, anexa iii, poziția 223 din anexa - un post vacant de consilier debutant, poziția 245 - un post vacant de consilier superior, poziția 270-un post vacant de consilier juridic superior, poziția 274 - un post vacant de consilier juridic asistent, poziția 291-un post vacant de consilier debutant. Existau posturi vacante, atât de consilier, cât și de consilier juridic.

Mai mult decât atât, după eliberarea din funcție a reclamantului, au fost scoase posturi la concurs, după cum urmează:

- anunțul nr. 230.861/24.09.2010 ( fila 187 dosarul de fond )- se scot la concurs 2 posturi de consilier juridic grad profesional asistent, condiții de ocupare: studii juridice de lunga durata - specializarea drept, absolvite cu diploma de licența; vechime în specialitatea studiilor, minim 1 an; abilitați de comunicare ; aptitudini pentru munca pe calculator ; rezistenta la munca în condiții de stres;

- adresa nr. 119.335/23.05.2011, se scot la concurs un post de consilier juridic asistent la compartimentul autoritate tutelară, condiții de ocupare identice cu cele de mai sus și un post de referent superior la compartimentul consiliul local, adică exact la compartimentul unde și-a desfășurat reclamantul activitatea;

- adresa nr. 178.622/25.07.2011, se scoate la concurs un post de consilier asistent la biroul de evidenta a persoanelor, condiții de ocupare: studii superioare specializarea Informatica, D. sau Administrație Publică, absolvite cu diploma de licența; vechimea în specialitatea studiilor minim 1 an; abilitați de comunicare; cunoștințe de calculator - nivel mediu ; rezistenta la munca în condiții de stres ( filele 183-186 din dosarul de fond ).

Așadar, în decurs de mai puțin de un an de la data eliberării din funcție au fost scoase la concurs mai multe posturi vacante, inclusiv în cadrul compartimentului în care și-a desfășurat activitatea, ceea ce dovedește odată în plus faptul că așa zisa reorganizare a fost disimulată și s-a făcut doar pentru înlăturarea unor persoane indezirabile conducerii.

După cum se poate observa, condițiile de ocupare a acelor posturi sunt aproape identice, reclamantul îndeplinind aceste condiții de ocupare a oricărui post dintre cele scoase la concurs.

Cu privire la reducerea postului ocupat de reclamant ca urmare a reorganizării dispuse prin H.C.L. nr. 62/28.01.2010, reducerea postului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 100, alin .(4) din Legea nr. 188/1999, invocate de către parați ca temei al măsurii dispuse.

Astfel, potrivit art.100, alin (4) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici: "reducerea unui post este justificata daca atribuțiile aferente acestuia se modifica în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii."

Așadar, pentru a se putea dispune eliberarea din funcție este obligatoriu ca atribuțiile postului să se modifice substanțial (în proporție de peste 50%), ori din analiza comparativă a atribuțiilor din fișa postului reclamantului cu atribuțiile Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte Consiliu L., atât anterior, cât și ulterior adoptării H.C.L. nr. 62/2010, prin care a avut loc „ așa zisa reorganizare „ rezulta că nu au intervenit nici un fel de modificări, atribuțiile specifice fiind identice.

Susținerile pârâților-intimați potrivit cărora atribuțiile postului s-au modificat în proporție de peste 50% sunt infirmate pe deplin de H.C.L. nr. 685/30.09.2010, prin care a fost modificat Regulamentul de organizare și funcționare (R. ) și din conținutul căruia se poate observa că atribuțiile Compartimentului Elaborare și Monitorizare Acte ale Consiliului L. sunt identice cu atribuțiile din fișa postului cu nr. 73, aprobata de primar la data de 26.01.2009, deci cu un an înainte de „ reducerea „ operata prin H.C.L. NR.62/2010.

În realitate, atribuțiile postului au fost și sunt aceleași, atât ale compartimentului, cât și ale celorlalte persoane care își desfășoară activitatea în cadrul acestui compartiment.

În acest sens sunt înscrisurile depuse în probațiune, H.C.L. nr. 838/15.10.2009, în vigoare la data adoptării hotărârii de reorganizare și H.C.L. nr. 121/25.02.2010, în vigoare după reorganizare, din analiza cărora se poate observa ca au fost păstrate identic aceleași atribuții.

De asemenea și din analiza comparativă a fișei postului reclamantului cu celelalte fișe de post ale compartimentului de poate observa ca atribuțiile specifice sunt identice.

Și la ora actuală, atribuțiile compartimentului sunt aceleași, nu s-a schimbat nimic sens în care depune de pe site-ul Primăriei M. O. atribuțiile compartimentului elaborare, monitorizare acte ale consiliului local .

Așadar, în realitate nu a avut loc o reducere efectiva și reală a postului pentru că pârâții nu au probat modificarea atribuțiilor din fișa postului în proporție de peste 50%, așa cum prevede imperativ art. 100, alin (4) din Legea nr. 188/1999.

În concret, pârâții aveau obligația de a detalia motivele reducerii postului, arătând clar și explicit, care sunt acele atribuții ale postului care au fost modificate ca urmare a reorganizării și care este ponderea lor procentuală, pentru a înțelege și a verifica sub aspectul legalității măsura dispusă . Ori, pârâții, printr-o notă de fundamentare care ar sta la baza hotărârii de reorganizare, se limitează la a afirma generic ca au fost reduse atribuțiile postului în proporție de 50% și ca informatizarea compartimentului ar impune reducerea acestui post, fără a arăta în concret care anume atribuții au fost modificate.

În ceea ce privește condițiile de ocupare a postului cu privire la studii, aceste aspecte nu sunt incidente în cauza, temeiul legal al reducerii postului invocat de parați fiind art. 100, alin (4) din Legea nr. 188/1999, doar cu referire la modificarea atribuțiilor din fisa postului, în proporție de peste 50%, simpla afirmație nesusținută de nicio probă.

Analizând toate actele, atât H.C.L. nr. 62/2010, actele preparatorii care au fundamentat-o, nota de fundamentare nr. 7870/21.01.2010 privind reorganizarea Direcției juridice, nota de fundamentare centralizatoare nr. 9980/25.01.2010, precum și Dispoziția nr. 2741/09.09.2010 a Primarului M. O., privind eliberarea reclamantului din funcție fundamentata pe aceeași nota de fundamentare centralizatoare, se poate observa că nu se motivează în nici un fel reducerea postului ci doar se afirmă generic reducerea atribuțiilor postului în proporție de peste 50%, fără a se arăta care atribuții s-au redus și în ce proporție, în realitate, așa cum a arătat atribuțiile fiind aceleași și la ora actuală.

. și urmărind în primul rând respectarea dispozițiilor legale, autoritatea publică, reorganizându-și activitatea, putea aproba noua organigramă, respectiv structura organizatorică, numărul de posturi, nicidecum reducerea de persoane, indicate prin nume și prenume. Dacă potrivit noii organigrame, compartimentul urma să funcționeze cu 3 posturi, pârâtul P. M. O. avea obligația de a proceda la analiza atribuțiilor din fișa posturilor prin comparație cu noile atribuții și să procedeze la distribuirea personalului, cu respectarea condițiilor impuse de lege.

În schimb, se rezolvă problema într-o manieră proprie, inedită, printr-o nota de fundamentare, care nici măcar nu are natura unui act administrativ și nu produce efecte juridice prin ea însăși, stabilind fără nicio acoperire legală reducerea de persoane indicate prin nume și prenume .

Se încalcă grav principiul de baza în cazul concedierii individuale, din motive care nu țin de persoana salariatului, principiu potrivit căruia reorganizarea activității presupune reducerea posturilor și nu a persoanelor, atât în cazul aplicării dispozițiilor Codului Muncii, cât și în cazul aplicării Legii nr.188/1999.

Atât reclamantul cât și pârâții au formulat concluzii scrise prin care au reiterat motivele din recurs și din Notele de ședință depuse la dosar.

6. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:

Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:

Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamantul M. T., fost funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al P. M. O., a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O.:

- anularea în parte a HCLM O. nr. 62/28.01.2010 privind aprobarea organigramei, a statului de funcții și a numărului de personal din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O., cu valabilitate din data de 15.02.2010;

- anularea Dispoziției nr. 2741/09.09.2010 emisă de P. M. O. privind eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal, treapta I de salarizare;

- obligarea pârâtului P. M. O. la reintegrarea în funcția publică de execuție deținută anterior emiterii Dispoziției de eliberare din funcție, cu începere de la data de 09.09.2010 precum și

- obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, precum și a celorlalte drepturi bănești cuvenite funcției, începând cu data eliberării și până la data reintegrării efective.

Instanța de fond a reținut că

„După eliberarea din funcție a reclamantului au fost scoase la concurs două posturi de consilier juridic pe perioadă determinată, fapt ce rezultă din anunțul nr._/24.09.2010 dat de Primăria M. O., depus în probațiune la dosar.

Conform art. 100 alin. 1-4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici:

(1) „În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:

a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;

b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;

c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;

d) este schimbată structura compartimentului.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;

b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;

c) pregătirea profesională;

d) să fi desfășurat activități similare.

(3) În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.

(4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii”.

Curtea reține că instanța de fond a reținut că autoritatea pârâtă a scos la concurs, după eliberarea reclamantului din funcție, mai multe posturi de consilier juridic, în condițiile în care art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 prevedea că „în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.”

În aceste condiții, Curtea consideră necesar – având în vedere că reclamantul era numit pe funcția publică de consilier, funcție publică diferită de aceea de consilier juridic, astfel cum rezultă din enumerarea funcțiilor de execuție de la Anexa nr. 1, pct. I lit. C) din Legea nr. 188/1999 – să pună în discuția părților posibilitatea legală a unui funcționar public consilier de a ocupa o funcție publică de consilier juridic.

1. În acest sens, prin încheierea din 16.10.2012, Curtea a pus în vedere părților să argumenteze, inclusiv cu trimitere la dispozițiile legale considerate relevante, care sunt motivele pentru care consideră că este sau nu posibilă, din punct de vedere legal, ocuparea unui post de consilier juridic de către un funcționar public numit pe o funcție de consilier.

2. În al doilea rând, având în vedere caracterul litigios al susținerilor părților privind posturile vacante scoase la concurs, respectiv cu privire la reducerea / modificarea atribuțiilor postului ocupat de reclamant, Curtea a pus în vedere pârâtului P. M. O., în calitate de conducător al instituției publice din care reclamantul a fost eliberat din funcție, să precizeze în mod concret:

- câte funcții publice de consilier au fost desființate la nivelul instituției prin reorganizarea dispusă conform Hotărârii Consiliului L. al M. O. nr. 62/28.01.2010;

- câte funcții publice de consilier au fost menținute la nivelul instituției după această reorganizare;

- câte funcții publice erau vacante la data eliberării din funcția publică a reclamantului, cu indicarea acestor funcții publice de execuție (consilier, referent etc.), precum și a condițiilor de ocupare a acestora;

- care au fost funcțiile publice scoase la concurs în decurs de un an de la data emiterii Dispoziției nr. 2741/09.09.2010 privind eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de consilier;

- care au fost condițiile / cerințele impuse pentru ocuparea acestor funcții publice;

Totodată, având în vedere că reclamantul a susținut că îndeplinea condițiile de numire pe posturile de consilier juridic, având studii juridice superioare, Curtea a pus în vedere părților să precizeze care sunt condițiile pentru ocuparea posturilor de consilier juridic scoase la concurs și să justifice dacă reclamantul putea sau nu să ocupe aceste funcții publice, raportat la faptul că era titularul unei diplome de studii superioare juridice.

3. În al treilea rând, Curtea observă că reclamantul a susținut că desființarea postului său s-a făcut cu încălcarea art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, conform cărora „reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii”.

Având în vedere această chestiune litigioasă, Curtea a pus în vedere părților să indice:

- în concret, care sunt acele atribuții ale postului care au fost modificate / înlăturate prin reorganizare și care este ponderea lor procentuală din totalul atribuțiilor postului ocupat de reclamant;

- dacă au fost modificate condițiile de studii necesare ocupării postului respectiv.

Examinând situația din speță în urma depunerii înscrisurilor și concluziilor suplimentare cu privire la aceste aspecte, Curtea constată că, în esență, reclamantul a contestat eliberarea sa din funcția publică de secretar al unității administrativ-teritoriale pe considerentul că, ulterior eliberării din funcția, autoritatea pârâtă a scos la concurs mai multe posturi de consilier juridic cu privire la care reclamantul a apreciat că îndeplinea condițiile legale pentru ocuparea acestora.

Curtea subliniază, în primul rând, că reclamantul nu a invocat nelegalitatea reorganizării instituției publice. Prin urmare, în prezenta cauză instanța nu a fost învestită cu verificarea legalității reorganizării, ci numai cu legalitatea eliberării reclamantului din funcția publică.

Cu privire la reglementarea numirii funcționarilor publici în cazul reorganizării, Curtea reține că, potrivit art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri:

a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;

b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment;

c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice;

d) este schimbată structura compartimentului.

Art. 100 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prevede că „aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;

b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;

c) pregătirea profesională;

d) să fi desfășurat activități similare”.

Curtea observă că reclamantul a ocupat funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional principal, iar posturile scoase la concurs erau de consilier juridic.

Autoritățile pârâte au invocat faptul că funcția de consilier nu corespunde cu aceea de consilier juridic, întrucât legislația face distincție între cele două categorii de funcții publice și, în plus, Legea nr. 514/2004 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic impunea numirea prin concurs a reclamantului, iar nu ca urmare a organizării.

În privința primei chestiuni, Curtea reține că, într-adevăr, legea face distincție între funcționari publici consilieri și funcționari publici consilieri juridici, impunând condiții specifice pentru ocuparea celor două categorii de funcții publice. Cu toate acestea, Curtea reține că reclamantul avea studii superioare juridice – impuse de lege și în cazul consilierilor juridici, iar pentru funcția publică pe care a ocupat-o se impuneau – ca și condiție pentru ocuparea acesteia – absolvirea de studii superioare juridice, cu vechime în specialitate de minimum 15 ani, după cum rezultă din fișa postului ocupat de reclamant, atașată la fila 47 din dosarul Curții de Apel Timișoara și din adeverința eliberată de C. L. al M. O. și atașată la fila 51 din dosarul Curții de Apel Timișoara.

Prin urmare, reclamantul îndeplinea condițiile necesare pentru a desfășura activitatea de consilier juridic, funcție care impunea astfel de studii și inclusiv condiția vechimii într-o astfel de activitate.

În privința incidenței dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, conform cărora „consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii”, Curtea observă că potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003, „consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă”.

Prin urmare, reclamantului i se aplică dispozițiile speciale din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici – lege organică – fiind funcționar public, deci inclusiv reglementările privind numirea sa în funcțiile vacante corespunzătoare în cazul reorganizării instituție publice.

Nu s-ar putea reține astfel, că singura modalitate de recrutare a unui consilier juridic care are și calitatea de funcționar public este numai prin concurs, întrucât dispozițiile speciale din Statutul funcționarilor publici permit – în cazul reorganizării instituției publice – numirea și a consilierilor juridici în noile funcții corespunzătoare.

Prin urmare, Curtea reține că reclamantul îndeplinea condițiile legale pentru a fi numit în funcțiile de consilier juridic scoase la concurs de autoritățile pârâte la mai puțin de un an de la eliberarea sa din funcția publică.

Or, conform art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, „în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării”.

În consecință, Curtea reține că scoaterea la concurs a posturilor de consilier juridic în perioada indicată mai sus conduce la concluzia caracterul formal, nereal, al eliberării reclamantului din funcția publică deținută

În privința împrejurării că reclamantul a ocupat o altă funcție publică după eliberarea sa din funcția publică deținută la autoritatea pârâtă, Curtea observă că aceasta nu are relevanță în evaluarea legalității eliberării din funcție, fiind o chestiune ulterioară emiterii actului contestat, iar eventuala incompatibilitate ce ar rezulta din ocuparea concomitentă a celor două funcții publice se poate evalua numai după reintegrarea reclamantului pe funcția publică deținută anterior la autoritatea pârâtă – moment în care reclamantul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două funcții publice.

În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului A. este temeinică și legală, recursul formulat de pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O. împotriva sentinței civile nr. 2729/3.11.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.

Acordarea cheltuielilor de judecată:

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant în recurs, respectiv la plata sumei de 1000 lei (RON), reprezentând onorar de avocat, conform chitanței atașate la fila 28 din dosarul Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâții C. L. al M. O., P. M. O. și M. O. împotriva sentinței civile nr. 2729/3.11.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

Obligă recurenții la plata sumei de 1000 lei către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 5.02.2013.

PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

R. PĂTRURODICA O. D. D.

GREFIER

M. L.

Red.RP – 04.03.2013

Tehnored LM – 04.03.2013

2 expl

Prima instanță – Tribunalul A.

Judecător – L. J.

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2059/2013....		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3805/2013.... →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 443/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 443/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA