Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8497/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8497/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 8640/30/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8497
Ședința publică din 17 septembrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamantul S. A. D. împotriva sentinței civile nr.2909/19.09.2012 pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Informație și Protecție Internă București, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.09.2013, care face parte integrală din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru data de 17.09.2013.
În termenul de pronunțare, respectiv la data de 13.09.2013, se constată depuse la dosar, prin registratura instanței, de către reclamantul recurent S. A. D., concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2909/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamantul S. A. D. împotriva pârâtei Direcția G. de Informații și Protecție Internă București.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamantul S. A. D., a chemat în judecată pe pârâta D. G. DE INFORMATIE SI PROTECTIE INTERNA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispozitiei Directorului General nr. II/1352 din 6.10.2011 comunicata in 27.10.2011 prin care incepand cu data de 6.10.2011 îi inceteaza raporturile de munca cu parata; se echivaleaza gradul profesional cu grad militar de plutonier adjutant, specialitatea “politie”; se stabileste vechimea totala in munca de 20 de ani 8 luni si 10 zile, iar vechimea in aceeasi unitate la 16 ani 6 luni si 9 zile; reincadrarea pe postul avut anterior incetarii raporturilor de munca; obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale de la data punerii in executare a dispozitiei II/1352/6.10.2011; obligarea pârâtului la achitarea indemnizatiei de boala pentru certificatele de concediu medical_,_,_,_ si_; a cheltuielilor de drum, cazare si diurna conform actelor depuse la secretariatul institutiei pentru 3 din cele 4 examene la care a fost trimis de conducere, cu cheltuieli de judecata reprezentand taxe de timbru si onorar de avocat.
Prin precizarea de actiune reclamantul a aratat că nu mai solicită petitul 5, respectiv obligarea paratei sa îi achite cheltuielile de drum, cazare si diurna pentru cele 3 din 4 examene la care a participat, intrucat intre timp aceste cheltuieli i-au fost achitate.
Din analiza dosarului, Tribunalul T. a constatat că reclamantul a fost încadrat in Ministerul Administratei si Internelor - Direcția Generala de Informatii si Protectie Interna, la data de 01.04.1996, iar pana la data incetarii raporturilor de serviciu (06.10.2011) si-a desfasurat activitatea in cadrul Biroului Zonal de Supravegheri Operative Timis.
In vederea incadrarii in limita alocata cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, incepand cu anul 2011, numarul de posturi prevazut in statul de organizare al Direcției Generale de Informatii si Protectie Interna - Biroul Zonal de Supravegheri Operative Timis, a fost diminuat.
In urma reducerii posturilor de natura celui ocupat de reclamant, la data de 06.07.2011 ca urmare a reorganizarii unitații prin Ordinul ministrului Administrației si Internelor nr. 1/664 din 30.06.2011, in vederea numirii in funcție, pe baza rezultatelor examenului desfășurat pentru departajarea polițistilor din structura afectata de masurile de reorganizare instituționala, reclamantul a fost pus la dispoziția conducerii Direcției Generale de Informatii si Protecție Interna pe o perioada de 3 (trei) luni, prin dispozitia directorului general nr._ .
Ulterior, la examenul de departajare organizat in vederea numirii in funcție a agenților din cadrul Biroului Zonal de Supravegheri Operative T., reclamantul in cauza a fost declarat ,,NEPROMOVAT", context in care acesta a rămas la dispoziția conducerii unitații.
P. la data încetării raporturilor de serviciu, reclamantul a mai participat la 3 interviuri pe subiecte profesionale organizate în vederea ocuparii unor posturi de agent vacante, fiind declarat ,,RESPINS".Prin urmare la data de 06.10.2011, in temeiul art. 69 alin. (1) lit, i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, prin Dispozitia directorului general nr. 11/1352 din 06.10.2011, reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu.
Tribunalul nu poate reține cu privire la sustinerea potrivit careia actul de referinta a fost comunicat in afara termenului prevazut de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv dupa trecerea unui termen de 5 zile de la data emiterii, având în vedere ca prin adresa nr._ din 07.10.2011 o copie certificate conforma cu originalul a Dispoziției Directorului General nr. 11/1352 din 06.10.2011 actului administrativ a fost transmis reclamantului prin posta, la adresa de la domiciliu.
De altfel, din continutul plangerii prealabile rezultă ca, ,,In aceeasi zi (07.10.2011) reclamantul a fost înștiințat telefonic ca începând cu 06.10.2011 nu mai este angajatul D.G.I.P.I. (...)"
Tribunalul a reținut nici susținerea reclamantului, potrivit căreia "nu s-a respectat preavizul reglementat de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public" astfel ca raporturile de munca ale politistilor nu sunt reglementate de dispozițiile Codului muncii sau ale Legii nr. 188/1999, ci de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, acestia avand calitatea de funcționari publici cu statut special, politisti.
In ceea ce privește domeniul încetării raporturilor de serviciu ale politistilor, acesta este reglementat de prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, astfel ca, in considerarea prevederilor art. 78, alin. (1) din acelasi act normativ, (in vigoare la data emiterii actului de încetare a raporturilor de serviciu) in acest domeniu, prevederile Legii nr. 360/2002 nu se completeaza nici cu dispozuiile Legii nr. 188/1999, nici cu cele ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, iar prevederile legale speciale nu prevad dispoziții si nu instituie posibilitatea acordarii unui preaviz.
Prin urmare art. 22, alin. (8) si art. 69, alin. (1), lit. j) din Legea nr. 360/2002 instituie o procedura speciala privind încetarea raporturilor de serviciu, derogatorie de la normele generate prevăzute in Codul muncii si Legea nr. 188/1999 (specialis generalibus derogant).
De asemenea nu a fost reținută nici susținerea reclamantului potrivit căreia "desi s-a practicat redistribuirea celor față de care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, el nu a fost in situația de a i se oferi posibilitatea de a primi un post .", având în vedere că în speță a fost organizat examen pentru departajarea polițiștilor din structura afectată însa acesta fost declarat respins de fiecare dată.
Față de considerentele mai sus arătate, văzând că nu au fost identificate motive de nelegalitate privind concedierea reclamantului în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În cauză a declarat recurs reclamantul S. A. D. solicitând în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului spre competentă soluționare la Curtea de Apel T., instanța competentă să se pronunțe în fond asupra cauzei; în subsidiar, pe fondul cauzei, în varianta în care va fi respinsă excepția, solicită modificarea în tot a sentinței recurate și, după judecarea cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată și precizată.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului T., recurentul arată că Art. 10 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ prevede în alin. (1) că litigiile care privesc acte emise sau încheiate de autoritățile centrale se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin legea organică nu se prevede altfel.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, D.G.I.P.I. este o autoritate publică centrală, iar competența de soluționare în fond a acestei acțiuni aparține Curții de Apel. Astfel, art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, prevede "Direcția G. de Informații și Protecție Internă este structura specializată a ministerului care desfășoară activități de informații, contrainformații și securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securități naționale privind misiunile, personalul, patrimoniul și informațiile clasificate din cadrul Ministerului Administratei și Internelor. "
Pe fondul cauzei, este neîntemeiată respingerea capătului de cerere privind anularea Dispoziției Directorului General 11/1352 din 06.10.2011. Consideră că sentința este nelegală, pentru următoarele considerente:
Instanța a respins susținerea reclamantului cu privire la necomunicarea în termen de 5 zile de la emitere a deciziei, apreciind că „prin adresa nr._ din 07.10.2011, o copie certificată conform cu originalul a Dispozitiei Directorului General nr. 11/1352 din 06.10.2011 a actului administrativ a fost transmisă reclamantului prin poștă la adresa de domiciliu. "
a)Dincolo de modul incoerent și incorect, din punctul de vedere lingvistic și gramatical, instanța nici nu se obosește să analizeze argumentele aduse.
Astfel, art.99 alin. (1) lit. b din Legea nr. 188/1999 prevede că „persoana care are competenta legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri...autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. "
b ) D. fiind faptul că, în cazul meu, a operat o reducere a postului, trebuia să mi se comunice în 5 zile, adică cel mai târziu 12. oct. 2011."
Reclamantul arată că a luat la cunoștință prin informare verbală, iar pe data de 21.oct. 2011 a primit prin corespondență exemplarul nr. 4 a Dispoziției Directorului General nr. 11/1352 din 06.oct. 2011.
E evidentă încălcarea art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Precizează că statutul reclamantului, în calitate de polițist, este de funcționar public cu statut special reglementat atât de Legea nr. 360/2002, cât și de Legea nr. 188/1999, care este drept comun în materie pentru funcționarii publici cu statut special.
c) Din păcate, instanța ignoră aceste aspecte, rezumându-se să aprecieze că ba că i s-a transmis prin poștă și nu contează că peste termenul legal, ba a fost informat telefonic, ca și când informarea telefonică ar fi modalitatea de comunicare a actelor juridice.
A doua critică vizează respingerea motivului de nelegalitate, pe motiv că nu s-a respectat termenul de preaviz prevăzut de lege.
Instanța reține că "raporturile de muncă ale polițiștilor nu sunt reglementate de dispozițiile Codului muncii sau ale Legii nr. 188/1999 ci de Legea 360/2002, aceștia având calitatea de funcționari publici cu statut special.”
Reclamantul precizează că argumentația instanței este parțial adevărată.
Este adevărat că polițiștii sunt funcționari publici cu statut special, însă ca regulă, o lege organică, prin care se reglementează statutele speciale, se completează cu Legea nr. 188/1999, care reglementează statutul general al funcționarului public.
De altfel, o asemenea prevedere rezultă expres din dispozițiile art. 78 (1) din Legea nr. 360/2002, conform cărora „ dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor public, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului. "
De asemenea, art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevede că "dispozițiile ei se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcționarilor publici. "
Recurentul susține că nu pot fi reținute considerațiile instanței conform cărora "prin urmare art. 22 alin. (8) și art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 instituie o procedură specială privind încetarea raporturilor de serviciu, derogatorie de la normele generale prevăzute în Codul muncii și Legea nr. 188/1999 (specialia generalibus derogant)."
Cum a arătat anterior, raportul dintre legea generală (Legea nr. 188/1999) și legea specială, sunt reglementate chiar de legea specială, în art. 78.
Instanța omite faptul că există și principiul de drept „specialia generalibus non derogant atunci când este vorba despre dimensiuni ale statutului juridic al funcționarului public de la care legea specială nu are voie să abdice.
Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 prevede expres ce poate cuprinde un statut special. Ea poate reglementa drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice, iar în cazul statutelor specifice aplicabile polițiștilor, diplomaților etc., poate reglementa și prevederi privind cariera.
Se mai arată că sentința încalcă și norme legale privind redistribuirea reglementată de art.104 din Legea nr.188/1999 și de asemenea Tribunalul T. nu s-a pronunțat asupra pct.2, 3 și 4 din acțiune.
Examinând recursul reclamantului, se respinge ca nefondat conform art.312 alin.1 C.pr.civ. împotriva sentinței civile nr.2909/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T., pentru că:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului în judecarea cauzei, Curtea reține că prin dispozițiile art.IV din Legea nr.2/2013 acțiunile vizând statutul funcționarilor publici sunt de competența tribunalelor.
Așa fiind, cum reclamantului îi sunt aplicabile aceste dispoziții legale, în calitate de polițist, conform Legii nr.360/2002, Curtea reține că motivul de recurs este nefondat.
Pe fondul cauzei, din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost încadrat in Ministerul Administratei si Internelor - Direcția Generala de Informatii si Protectie Interna, la data de 01.04.1996, iar pana la data încetarii raporturilor de serviciu (06.10.2011) si-a desfasurat activitatea in cadrul Biroului Zonal de Supravegheri Operative Timis.
In vederea încadrarii in limita alocata cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, începând cu anul 2011, numarul de posturi prevazut in statul de organizare al Direcția Generala de Informatii si Protectie Interna - Biroul Zonal de Supravegheri Operative T., a fost diminuat.
In urma reducerii posturilor de natura celui ocupat de reclamant, la data de 06.07.2011 ca urmare a reorganizarii unitații prin Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr. 1/664 din 30.06.2011, in vederea numirii in funcție, pe baza rezultatelor examenului desfășurat pentru departajarea polițistilor din structura afectata de masurile de reorganizare instituționala, reclamantul a fost pus la dispoziția conducerii Direcției Generale de Informatii si Protecție Interna pe o perioada de 3 (trei) luni, prin dispozitia directorului general nr._ .
După ce pârâtul a luat măsura punerii la dispoziție a reclamantului, potrivit Ordinului nr.I/664 din 30.06.2011, s-au organizat examene de departajare a celor puși la dispoziția unității.
Întrucât potrivit Procesului verbal nr._ din 11.08.2011, în urma participării la examenul de departajare organizat în data de 9.08.2011, agentul șef de poliție S. A. D. a fost declarat „NEPROMOVAT”, iar în urma demersurilor efectuate, nu s-au identificat posibilități pentru încadrarea într-o funcție similară în cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă sau în alte unități ale Ministerului Administrației și Internelor și având în vedere Raportul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă nr._ din 5.10.2011 privind analiza în ședința de conducere a activităților care urmează a fi desfășurate la nivelul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă urmare expirării termenului de 3 luni de la reorganizarea unității din data de 06.07.2011 și în conformitate cu prev.art.22 alin.7 și 8, art.69 alin.1 lit.j și art.73 alin.2 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare și în continuare s-a emis Dispoziția nr.II/1352/6.10.2011 de către pârâtul M.A.I. prin care reclamantului i-au fost încetate raporturile de serviciu începând cu data de 6.10.2011.
Potrivit probelor dosarului și a motivelor de recurs, reclamantul nu a contestat nicicând rezultatul obținut la examinarea dispusă de pârât pentru departajarea celor puși la dispoziția unității, ceea ce a dus, în fapt, la eliberarea sa din funcție, criticile limitându-se la invocarea încălcării unor dispoziții legale din Legea nr.188/1999, care sunt irelevante în cauză, pentru că această lege cu caracter general privind statutul funcționarilor publici nu se aplică în mod automat polițiștilor, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002, ci numai în măsura în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Astfel, în privința necomunicării în termenul de 5 zile lucrătoare de la emitere, a actului de eliberare din funcție, prev. de art.99 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, cu toate că nu contravine specificului legislației polițiștilor, reclamantul nu a demonstrat nici o vătămare suferită pentru eventuala încălcare a unui asemenea termen, care este unul de recomandare, nefiind sancționat prin lege pentru nerespectarea sa, esențial fiind ca actul de eliberare din funcție să fie comunicat funcționarului public pentru a-și exercita dreptul său la apărare, ceea ce nu s-a încălcat în cauză.
În privința nerespectării termenului de preaviz, reglementat de Legea nr.188/1999, sau a dispozițiilor art.104 din Legea nr.188/1999 privind redistribuirea, Curtea reține inaplicabilitatea acestor prevederi legale în privința statutului polițistului care nu conține reglementări specifice, derogatorii prin Legea nr.360/2002, conform art.78 alin.1 din această lege.
Concluzia se impune din analiza dispozițiilor art.87 și urm. din Legea nr.188/1999 care privesc modificarea raportului de serviciu al funcționarilor publici, și care stabilesc competența în această materie pe seama A.N.F.P., ori M.A.I. nu face parte din această structură așa cum se deduse din dispozițiile Legii nr.360/2002, ori în speța dedusă judecății măsura contestată de reclamant a fost supusă dispozițiilor O.M.A.I. nr.129/2011, care nu au fost contestate prin acțiune sau prin motivele de recurs, astfel că cererea de față se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. A. D. împotriva sentinței civile nr.2909/19.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.IX.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.O./23.09.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./27.09.2013
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5328/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
