Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 6876/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -28.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.11.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent L. F. împotriva sentinței civile nr. 673/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este lipsă reclamantul reprezentat de avocat C. C. A., lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 13.11.2012, precizare din partea reclamantului referitoare la identitatea autorității publice care a preluat calitatea procesuală pasivă a pârâtei ca urmare a reorganizării organelor fiscale, iar la data de 19.11.2013, pârâta intimată a depus întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune împuternicire avocațială și solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării
Față de împrejurarea că prin întâmpinarea depusă la dosar nu sunt invocate excepții, instanța acordă părții posibilitatea de a o studia, urmând a relua cauza.
După reluarea cauzei, la apelul nominal este lipsă reclamantul reprezentat de avocat C. C. A., lipsă fiind pârâta intimată.
Reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.p.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, învederându-se că în speță dispozițiile legale se aplică retroactiv de la data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009, având caracter reparator, în considerarea faptului că titularii acestor drepturi au beneficiat de o majorare salarială de 75% în perioada anterioară, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6731 din 18 decembrie 2012, Tribunalul A. a respins acțiunea formulată de reclamantul L. F. în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei în funcția de consilier superior cu atribuții de observator la compartimentul de verificare achiziții publice și în această calitate consideră că este îndreptățit la majorarea salariului începând cu data de 14.04.2009.
Instanța de fond a reținut că prin decizia nr.528/04.12.2006 reclamantul a fost numit pe funcția de consilier superior cu atribuții de observator la compartimentul de verificare achiziții publice și i s-a acordat o majorare salarială de 75 % la salariul de bază, conform prevederilor art.9 din O.U.G. nr.30/2006.
Prin art.VI din O.U.G. nr.35/2009, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar publicată în M.Of. nr.249 din 14.04.2009 s-au abrogat dispozițiile art.9 din O.U.G. nr.30/2006, sens în care pârâta a emis decizia nr.596/13.05.2009 prin care i s-a adus la cunoștința reclamantului că nu mai beneficiază de majorarea salarială de 75 %.
Ulterior în data de 23.11.2011, H.G. nr.595/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare a suferit o modificare adusă prin H.G. nr.1150/23.11.2011 privind modificarea și completarea H.G. nr.595/2009 pentru aplicarea Legii nr.490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, prin care se completează art.2 din H.G. nr.595/2009 cu două puncte 17 și 18, respectiv se face referire și la personalul cu atribuții de verificare care beneficiază de prevederile art.2 alin.(1) și următoarele din H.G. nr.595/2009.
Prin urmare, în temeiul art.5 din H.G. nr.1150/23.11.2011 se modifică art.4 din H.G. nr.595/2009 în sensul că pentru personalul care se încadrează în una din structurile prevăzute la art.2 alin.(1) lit.b, la stabilirea drepturilor salariale se acordă o majorare de 8 clase de salarizare suplimentare până la prima evaluare a performanțelor profesionale individuale realizată în condițiile legii.
Ministerul Finanțelor Publice a emis avizul favorabil nr._/09.02.2012 prin care s-au nominalizat în anexa la aviz persoanele care vor beneficia de majorarea salarială, iar urmare a acestui aviz a fost emis de către pârâtă decizia nr.411/29.06.2012 prin care au fost acordate reclamantului 8 clase de salarizare suplimentare începând cu data de 23.11.2011, data intrării în vigoare a H.G. nr.1150/23.11.2011 până la data de 31.01.2012, data evaluării performanțelor individuale iar începând cu data de 1.02.2012 urmare a calificativului foarte bine pentru anul 2011 s-au acordat 25 clase de salarizare.
Astfel, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu poate beneficia de majorarea salarială prevăzută de H.G. nr.595/2009 modificată decât din data de 23.11.2011, data intrării în vigoare a H.G. nr.1150/23.11.2011 prin care și personalul cu atribuții de verificare, cum este cazul în speță, urma să beneficieze de 8 clase de salarizare suplimentare, respectiv data de 1.02.2012, 25 de clase de salarizare suplimentare conform principiului neretroactivității legii, aceasta aplicându-se doar pe viitor și nu din data de 14.04.2009 când potrivit dispozițiilor art.VI s-au abrogat dispozițiile art.9 din O.U.G. nr.30/2006 în baza cărora reclamantul beneficia de o majorare salarială de 75 % la salariul de bază iar dreptul invocat de către reclamant de a i se recunoaște majorarea salarială de 75%, respectiv de acordare a 25 de clase de salarizare de la 14.04.2009 nu mai avea nici o bază legală.
Ca atare pentru considerentele de fapt și de drept arătate, deoarece pârâta a emis actul contestat cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, cât și adresa de respingere a plângerii prealabile, văzând și că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul L. F. care a solicitat modificarea hotărârii și admiterea acțiunii, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., susținând că aceasta cuprinde o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv a prevederilor art. 4 alin. 8 din HG nr. 595/2009, care stabilesc expres data de la care se acordă retroactiv majorarea salarială, anume, de la data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2008.
Recurentul se prevalează de disp. art. 62 din Legea nr. 24/2000, susținând că dispoziția de modificare din HG nr. 1150/2011 se incorporează în actul de bază (HG nr. 595/2009), susținând că aceasta are caracter reparator, recunoscând personalului din cadrul UCVAP dreptul la majorările salariale recunoscute în baza unor acte normative anterioare.
Se mai arată că aceste dispoziții exprese consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii civile, în considerarea caracterului lor reparator, că adresa nr. 1699/16.03.2012 emisă de Ministerul Afacerilor Europene nu poate conține o interpretare opozabilă instanței, aceasta fiind ținută să aplice dispozițiile normative incidente în speță, că reclamantul îndeplinește toate condițiile pentru acordarea majorării salariale, de vreme ce a obținut calificativul „foarte bine” în întreg intervalul 2009-2011, astfel încât acțiunea sa este întemeiată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Recurentul dă o interpretare eronată și trunchiată dispozițiilor normative incidente în speță. Acesta se prevalează de disp. art. 4 alin. 4 din HG nr. 595/2009, potrivit cărora „majorarea salarială (prevăzută pentru personalul din cadrul Ministerul Finanțelor Publice care desfășoară activități de verificare a derulării etapelor de atribuire a contractelor de achiziții publice – n.n.) se aplică de la data încadrării în funcție, dar nu înainte de data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2009, cu condiția obținerii avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice.”
Se poate observa că textul citat condiționează nașterea dreptului la majorarea salarială de obținerea avizului prealabil al Ministerului Finanțelor Publice. În alți termeni, dreptul subiectiv spre a cărui realizare tinde reclamantul este supus unei condiții suspensive, anume, aceea a emiterii avizului prealabil din partea Ministerului, ceea ce înseamnă că, până la îndeplinirea acestei condiții, dreptul subiectiv nu există, întrucât condiția suspensivă este o modalitate care afectează însăși nașterea și existența dreptului subiectiv.
În speță, astfel cum corect a reținut prima instanță, Ministerul Finanțelor Publice a emis abia la data de 09.02.2012 avizul favorabil la care face referire HG nr. 595/2009, rezultând astfel că până la data acordării avizului nu s-a născut dreptul reclamantului de a beneficia de majorarea salarială.
Această concluzie se impune chiar prin luarea în considerare a argumentelor expuse în cererea de recurs referitoare la termenul de la care norma în discuție a recunoscut posibilitatea acordării majorării salariale. Este adevărat că legiuitorul a prevăzut posibilitatea atribuirii majorării salariale de la data încadrării în funcție a persoanei îndreptățite dar nu înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009. Instanța constată însă că același text normativ supune dreptul subiectiv atât unui termen suspensiv (cel menționat astfel), cât și condiției suspensive deja analizate. Or, dacă termenul suspensiv afectează doar exercitarea dreptului subiectiv, condiția suspensivă afectează însăși existența sa, rezultând astfel că anterior îndeplinirii condiției dreptul subiectiv nu ia naștere, astfel încât exercitarea sa nu poate fi supusă vreunui termen, abia după îndeplinirea condiției luând naștere dreptul subiectiv, acesta devenind supus termenului reglementat legal.
În speță, avizul prevăzut cu titlu de condiție suspensivă de art. 4 din HG nr. 595/2009 nu a fost emis anterior anului 2012, rezultând astfel că în intervalul 2009-2011 reclamantului nu îi poate fi recunoscut dreptul de a beneficia de majorarea salarială, chiar dacă textul normativ prevedea posibilitatea acordării majorării încă de la data intrării în vigoare a OUG nr. 35/2009.
Apar astfel lipsite de relevanță susținerile recurentului referitoare la caracterul reparator al dispozițiilor normative în discuție, la posibilitatea aplicării lor retroactiv, la interpretări date de alte autorități publice acestor dispoziții, motiv pentru care acestea vor fi înlăturate fără a fi analizate detaliat.
Va fi deci respins recursul declarat, constatându-se că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale incidente în speță, în sensul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., iar în baza art. 274 C.pr.civ., se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent L. F. împotriva sentinței civile nr. 673/18.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice A..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. A. P. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
RED/ R.C./27.11.2013
TEHNORED/D.C./ 27.11.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător – I. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3601/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2651/2013.... → |
|---|
