Pretentii. Decizia nr. 3601/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3601/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 21/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3601
Ședința publică din 15.05.2013
PREȘEDINTE: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București împotriva sentinței civile nr.1325/07.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Ș. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat G. C., pentru reclamantul intimat, lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 10.05.2013, recurenta a depus la dosar copia borderoului de poștă militară, ca dovadă a expedierii recursului, față de excepția de tardivitate formulată de reclamantul intimat.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea excepției și a recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că își menține atât excepția de tardivitate invocată, cât și, pe fond, concluziile depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ reclamantul Ș. C. a chemat in judecată pârâta A. N. pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003,solicitându-i instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 212.208,6 lei, sumă ce va fi actualizată, reprezentând despăgubirea acordată in temeiul Legii 290/2003 prin hotărârea nr. 317/31.10.2008 a Comisiei Județene pentru aplicarea prevederilor L 290/2003,cu cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamantul a arătat că in calitate de moștenitor al defuncților Ș. I. și Ș. X., a depus o cerere de acordare a despăgubirilor bănești in baza Legii 290/2003 spre soluționare Comisiei Județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase in Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herta, ca urmare a stării de război si aplicării Tratatului de P. intre România si Puterile Aliate si Asociate.
A mai arătat că, la 31.10.2008 Comisia Județeana pentru aplicarea L 290/2003 a aprobat acordarea sumei de lei 212.208,6 lei cu titlu de compensație pentru bunurile deținute de antecesorii săi.
A susținut reclamantul că a făcut toate procedurile prevăzute de HG 1120/2006 pentru acordarea efectivă a despăgubirilor,formulând cererea înregistrată la pârâtă sub nr._/11.03.2009, iar prin adresa nr. 815/29.09.2011 Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 i-a adus la cunoștința reclamantului ca dosarul este complet dar plata nu se poate efectua la momentul solicitării din lipsa de fonduri disponibile.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii 290/2003, Hotărârea de Guvern 1120/2006, art. 44 din Constituția României si art. 1 Protocol Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale.
Față de acțiunea reclamantei, pentru termenul de judecata din data de 26.03.2012 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În ceea ce privește plata despăgubirilor metodologia este prevăzută prin art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, ce prevede că "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”, deci plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Prin sentința civilă nr. 1325/07.05.2012, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003 să plătească reclamantului suma de 212.208,6 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, reprezentând despăgubiri în beneficiul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 317/31.10.2008, emisă de pârâta Instituția Prefectului Județului T. - Comisia Județeană pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 290/2003, s-a aprobat acordarea sumei de 212.208,6 lei, cu titlu de compensație pentru bunurile deținute de către Ș. I. și Ș. X., antecesorii reclamantului.
În cuprinsul hotărârii emise, s-a stabilit ca plata despăgubirilor acordate reclamantului să se achite în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia, pe parcursul a doi ani.
Deși de la data emiterii hotărârii, a trecut mai mult de 1 an, reclamantului nu i s-a acordat nici o parte din suma stabilită cu titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 8 al. 3 din Legea nr. 290/2003: ” În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”.
Potrivit art. 18 alin (5) din HG 1120/2006 privind Normele de Aplicare a Legii 290/2003: „Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Potrivit alin. 6 din HG 1120/2006 suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior
Prin raportare la obiectul acțiunii, dispozitivul hot. 317/31.10.2008 a Comisiei jud. T. pentru aplicarea Legii 290/2003, dispozițiile HG 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea legii 290/2003, tribunalul a adoptat soluția admiterii acțiunii, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 212.208,6 lei.
Nerespectarea obligației de plată a compensațiilor bănești de către pârâtă, a constituit calificarea acțiunii reclamantei ca subscriindu-se dispoz. art. 1 din Legea 554/2004.
Interesul legitim privat ca și posibilitate de a pretinde o anumita conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat conform definiției dispoz. art. 2 pct. p din Legea 554/2004, conferă reclamanților calitatea de persoană vătămată conform art. 1 din Legea 554/2004, ce se adresează instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce a fost cauzată.
Mai mult, în speță, reclamantul este titularul unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Acesta deține o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea instituției pârâte constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantului, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
Textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994 (de 17 ani), iar, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constituție).
Din momentul în care legiuitorul a recunoscut în patrimoniul reclamantului un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun nu pot interveni decât printr-o prevedere a legii, pentru un scop legitim și păstrând proporțiile de rezonabilitate (între ingerință și scopul propus).
Ori, Statul Român, prin legiuitorul său, a recunoscut în patrimoniul unei categorii de persoane - în general, și în patrimoniul reclamantului - în special, acest drept, iar în maniera prezentată de pârâtă în apărare, condiția prevăzută de dispozițiile interne analizate – pentru realizarea, efectivă a acestui drept – este una pur potestativă, și constituie, prin aceasta, o ingerință disproporționată în dreptul de proprietate al reclamantului.
Prin urmare, este evident prejudiciul suferit de reclamant, ca urmare a neacordării despăgubirilor la care este îndreptățit, de către instituția pârâtă, motiv pentru care, sub acest aspect, cererea sa a apărut ca întemeiată și a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că în data de 09.05.2008 Instituția Prefectului Județului T. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele reclamantului Ș. C., Hotărârea nr. 317.
Prin Hotărârea nr. 317/2008 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 212.208,6 lei compensații bănești pentru bunurile pe care le-au deținut autorii Ș. loan și X. în localitățile Chișinău și Ungheni Târg, abandonate și sechestrate, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, s-a învederat că, conform art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
-52.911.909,15 lei în anul 2007;
-17.567.560,94 lei în anul 2008;
-20.389.425,80 lei în anul 2009;
-38.849.328,80 lei în anul 2010;
-39.635.644 lei în anul 2011.
S-a precizat că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
-Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
-Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
-Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
S-a adus în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, unde se stabilește că, „având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, s-a considerat că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
S-au amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fata multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a instituției pârâte.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul subscrisei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În susținerea apărărilor formulate s-a atașat ultimul extras de cont al A.N.R.P.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la actualizarea sumei de 212.208,6 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 317 din 31.10.2008 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, până la data plății efective, s-au precizat următoarele:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 Ier.
Având în vedere că Hotărârea nr. 317/2008 a fost emisă la data de 31.10.2008, termenul de plată pentru prima tranșă a fost scadent în 31.10.2009, iar termenul de plată pentru cea de-a ll-a tranșă a fost scadent în data de 31.10.2010, actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după data scadentă.
Reclamantul intimat a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 27.07.2012 (fila 25 dos. fond) iar recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 14.08.2012 (fila 3 dos. recurs).
Potrivit art. 301 al. 1 teza I Cod procedură civilă, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței, „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Termenul, calculat potrivit art. 101 al. 1 și 5 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 13.08.2012, astfel încât recursul înregistrat pe rolul instanței la data de 14.08.2012 este tardiv formulat.
Este adevărat că cererea de recurs a fost transmisă instanței prin poștă și că, potrivit art. 104 Cod procedură civilă, „Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.”
În cazul de față, nu s-a făcut însă dovada predării recomandate la oficiul poștal a cererii de recurs.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1325/2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2013.
Pentru
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. D. O. M. C. D. M. Bacău, aflată în
C.O., semnează
Vicepreședintele Curții de Apel Timișoara,
E. N.
GREFIER
A. D. B.
Red. C.D.O. -17.07.2013
Tehnored. A.D.B. –18.07.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: C. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8694/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
