Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Prin acțiunea care face obiectul dosarului, . în contradictoriu cu Sindicatul L. al Salariaților din Primăria Timișoara constatarea nulității absolute a art.28 din Acordul Colectiv de Muncă, având în vedere faptul că, în urma controlului efectuat de către reprezentanții Curții de Conturi s-a stabilit că . prevederile legale cu privire la efectuarea cheltuielilor privind plata drepturilor speciale, conform prevederilor art.28 din Acord.

În același sens, a arătat, și faptul că în baza avizului de inspecție fiscală cu nr. 9017/29.07.2010, a ordinului de service cu nr. 1079/2010, precum și a legitimației de serviciu cu nr.116 dl. T. F. consilier în cadrul Serviciului Control Financiar T. SAF AIF DGFP T., a constatat că aceste drepturi speciale acordate tuturor angajaților funcționari publici din cadrul instituției, în baza Acordului Colectiv de Muncă sunt, de fapt, drepturi de natură salarială, și astfel sunt supuse impozitării și taxării.

Cu privire la această stare de fapt, a motivat acțiunea formulată, arătând faptul că, în urma acestor controale a fost obligată să ia măsuri conform celor indicate prin actele de control sus-amintite, motiv pentru care a chemat în proces, în calitate de reclamanți, toți angajații funcționari publici din cadrul instituției noastre, care sunt vizați în mod direct de către prevederile actelor de control, respective art.28 din Acordul Colectiv de Muncă.

Față de aceste susțineri, Tribunalul T. a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată, subliniind faptul că din cuprinsul acțiunii nu rezultă motivarea în drept a acțiunii formulate, deși . ca și temei legal prevederile art. 8 și art. 24 din Legea nr.130/1996.

Se arată că pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a apreciat că susținerile privind nulitataea absolută nu pot avea ca temei legal constatarea nerespectării legii de către o autoritate cu privire la acordarea drepturilor speciale, însă instanța nu a luat în considerare cele arătate, deoarece prin cererea de chemare în judecată a arătat exact care este temeiul legal și care este starea de fapt care a determinat-o să formuleze acțiunea, pentru a remedia cele constatate prin rapoartele de control întocmite.

De asemenea, apreciază recurenta că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dispuse de către instanță, deoarece, așa cum a subliniat, acțiunea a formulat-o tocmai ca urmare a celor constatate de către reprezentanții autorităților care au venit în control și care au considerat că nu s-au respectat prevederile legale când s-a dispus efectuarea plății drepturilor speciale pentru funcționarii publici angajați ai instituției.

Se apreciază așadar, că instanța nu a ținut cont de apărările formulate în cauză, iar starea de fapt prezentată reprezintă motivul pentru care s-a formulat acțiunea.

Prin întâmpinare, A. C., C. I., C. C., C. M., D. D. T., D. A., H. M., Hers C., N. L., P. S., P. E., R. C., R. I. A., R. M., Ș. E., S. C., S. I., S. G., S. E., S. T., T. N., V. L., reprezentați prin Sindicatul L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate In Subordonarea Consiliului L. al Municipiului Timișoara, au solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, iar pe fond, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei Comunei Dumbravita la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, se invocă excepția de tardivitate a recursului, arătându-se că potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel.

Sentința civila 3596/PI/20.11.2012 a Tribunalului T. a fost comunicata reclamanților . P. Comunei Dumbravita la data de 11.02.2013, iar comunicarea s-a efectuat atât la sediul unității administrativ teritoriale C. Dumbravita, .. 31, jud. T., cat si la sediul Cabinetelor grupate de avocat „P. & P.” din Timișoara, .. 1, . (reclamanții au fost reprezentați de avocat P. Ondina).

Mai mult, se arată că comunicările sentinței nr. 3596/PI/20.11.2012, respectiv primirile acestora, s-au făcut sub ștampile si semnături de primire, iar toate cele 4 (patru) comunicări s-au făcut la aceiași data, ziua de luni 11.02.2013.

Potrivit art. 101 alin 1 C.proc.civ., „Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.”, iar, potrivit art. 102 alin 1, „termenele încep să curgă de la data comunicări actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel”.

Făcând aplicarea art. 301, art. 101 alin 1 și art. 102 alin 1, rezultă că ultima zi în care trebuia înregistrat (sau trimis prin poștă) recursul era miercuri 27.02.2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 28.02.2013 (așa cum rezultă din stampila aplicată de către Tribunalul T.), adică cu depășirea termenului legal.

Pe cale de consecință, se solicită admiterea excepției de tardivitate, iar pe fond, se solicită respingerea recursului a nefondat, reiterând cele susținute în întâmpinarea depusă la instanța de fond.

Analizând recursul promovat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A., instanța constată următoarele:

La termenul de judecată din 21.11.2013, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de recurenta . primar împotriva sentinței civile nr. 3596/PI/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. _ iar în analiza acestei excepții ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei constată următoarele:

Sentința civilă nr. 3596/PI/20.11.2012 a Tribunalului T. a fost comunicata reclamanților . P. Comunei Dumbrăvița la data de 11.02.2013, iar comunicarea s-a efectuat atât la sediul unității administrativ teritoriale C. Dumbrăvița, .. 31, jud. T., cat si la sediul avocatului care a reprezentat reclamanții în primul ciclu procesual, conform dovezilor de comunicare existente la filele 62,63, 70, 71 dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 28.02.2013 conform ștampilei registraturii Tribunalului T. ( fila 3 dosar recurs).

Față de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă potrivit cărora termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare dacă legea nu dispune astfel și văzând și prevederile art.101 alin.1 Cod procedură civilă privind modul de calcul al termenelor procedurale, Curtea, observând că declararea recursului la 28.02.2013 s-a realizat după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, (27.02.2013), în baza art.103 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursului declarat de . primar împotriva sentinței civile nr. 3596/PI/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. _, ca tardiv introdus .

Asupra cererii intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, Curtea va admite în parte cererea, urmând ca în temeiul art. 274 alin.3 C.proc.civ. să reducă onorariul onorariul de avocat solicitat de pârâtă, urmând ca recurenta să fie obligată la plata a 500 lei cu titlu de cheltuieli către intimata pârătă.

Fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata avansate de partea care a castigat procesul, în care sunt incluse si sumele de bani platite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezinta culpa procesuala. Astfel, contractul de asistență juridică încheiat de partea care a castigat procesul cu avocatul său își va produce efectele si față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile care guverneaza reprarea prejudiciului in materia raspunderii civile delictuale, anume principiul repararii integrale.

Numai că dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi execitat abuziv, sancțiunea fiind stabilită de alin.3 al art. 274, reducerea onorariului.

Sub acest aspect Curtea Constitutionala, în decizia nr. 493/2007 publicata în Monitorul Oficial nr. 456/2007), analizând constituționalitatea prevederilor art. 274 alin. 3 din C.proc.civ. a reținut faptul că „ (…)prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cat respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta însușirii sale de instanta prin hotărârea judecătorească prin al carei efect creanta dobândește caracter cert, lichid și exigibil”. „În sensul celor arătate este și jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.”

Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat de la 2000 lei suma solicitată de intimată cu titlu de cheltuieli de judecată la 500 lei, instanța are in vedere criteriile prevazute de art. 274 alin.3 C.proc.civ. respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat reținând că apărătorul intimatei a redactat întâmpinare în cauză și a fost prezent la cele termenul de judecată acordat în cauză, cauza fiind soluționată la primul termen de judecată pe excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.

De asemenea Curtea are în vedere și criteriile prevăzute de art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat respectiv: complexitatea cauzei, prezenta cauza a fost soluționată pe excepția tardivității formulării cererii de recurs; durata cazului reținând sub acest aspect că recursul a fost soluționat la primul termen de judecată acordat în cauză; timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit, natura si dificultatea cauzei, în cauză nu a fost necesară întocmirea de expertize tehnice sau administrarea unor alte mijloace de probă care ar fi presupus activitate suplimentară din partea apărătorului intimatei, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului.

Aceasta soluție a instanței este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza S. si Parcalab impotriva Romaniei, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, că „ acestea urmează sa fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura in care constituie cheltuieli necesare, care au fost in mod real făcute, in limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului in desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei si muncii depuse de avocat.

În temeiul art. 274 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 274 alin.3 C.proc.civ. Curtea va obliga recurenta să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenta reclamantă . civile nr. 3596/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul Sindicatul L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului L. al Municipiului Timișoara.

Obligă recurenta reclamantă . intimatului Sindicatul L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului L. al Municipiului Timișoara suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. C. A. P. Ș. E. P.

GREFIER

D. C.

RED/ Ș.E.P./09.12.2013

TEHNORED/D.C./ 09.12.2013 – 2 exemplare

Primă instanță:Tribunalul T.

Judecător – A. S.