Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 24/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 1027/59/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.24
Ședința publică din 16 ianuarie 2013
P.:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul H. Ș. H. împotriva pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul H. Ș. H. avocat O. D. H., lipsă fiind pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 9.01.2013 de către pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, întâmpinare la care se află anexate adresele nr._/CC/6.12.2012, nr._/CC/19.12.2012 și nr._/CC/19.12.2012 emise de Guvernul României – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, din care se comunică 1 exemplar cu reprezentantul reclamantului.
Instanța pune în discuția părților excepția prematurității introducerii acțiunii invocate prin întâmpinare de către pârâta Comisa C. pentru Stabilirea Despăgubirilor București și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a analiza dosarul nr._/CC aferent dispozițiilor nr.2727/2005 și 1668/2006 emise de Primarul Municipiului Timișoara în aplicarea Legii nr.10/2001și obligarea pârâtei la analizarea dosarului_/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._, la 13.08.2012, reclamantul H. Ș. H. a chemat în judecată pe pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a se constata refuzul nejustificat al acesteia de a analiza dosarul administrativ nr._/CC, format pentru analizarea dispozițiilor emise de Primarul Municipiului Timișoara în aplicarea Legii nr.10/2001, cu nr.2727/2005 și 1668/2006, respectiv pentru a fi obligată aceasta la analizarea dosarului administrativ, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului.
In motivare s-a arătat că prin dispozițiile menționate emise de Primarul Municipiului Timișoara au fost propuse în beneficiul antecesoarei reclamantului, numita H. G., măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri bănești) pentru apartamentele ce nu pot fi restituite în natură din imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF nr.2602 Timișoara, nr.top.5700, dosarul administrativ fiind transmis la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr._/CC.
Reclamantul învederează că mama sa a decedat la 29.05.2006, acesta înțelegând să aducă la cunoștința pârâtei acest eveniment, înaintând acestuia certificatul de moștenitor și solicitând soluționarea dosarului, pârâta confirmând recepționarea acestor informații prin adresa nr._/23.02.2007. Ulterior, prin adresa nr._/20.10.2008, aceasta a comunicat reclamantului că dosarul nu a fost repartizat unui consilier pentru a fi analizată legalitatea măsurii propuse, de acordare a despăgubirilor. Demersurile ulterioare ale reclamantului, pentru comunicarea stadiului de soluționare a dosarului administrativ au fost respinse de către pârâtă, prin adresa nr.RG/_/6.08.2010 fiindu-i comunicat că acesta nu poate primi informații cu privire la stadiul dosarului, întrucât nu este parte interesată.
Reclamantul susține că pârâta încalcă dreptul său la soluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, că, deși legiuitorul nu a stabilit un termen pentru analizarea dosarelor administrative, trebuie considerat că în speță soluționarea cererii antecesoarei sale, preluată urmare a succesiunii, s-a prelungit dincolo de un termen rezonabil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca prematură, iar în subsidiar neîntemeiată, prevalându-se de dispozițiile OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, acte normative care au suspendat până la data de 15.05._ procedurile de evaluare a imobilelor și de emitere a deciziilor reprezentând titlu de despăgubire.
Pe fondul cauzei s-a arătat că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât dosarul administrativ la care face referire a parcurs deja etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului pentru care s-au pretins măsuri reparatorii.
S-a învederat că în urma acestei verificări, s-a constatat că dosarul administrativ este incomplet, astfel încât prin adresa nr._/CC/6.12.2012 s-a solicitat Consiliului Județean T. comunicarea unor informații privind situația juridică a unor apartamente din imobil, pentru a se stabili dacă s-a formulat cerere de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995 pentru aceste imobile, iar prin adresa nr._/CC/19.12.2012 s-a solicitat reclamantului să depună copia actului său de identitate și copia legalizată a certificatului de moștenitor. Printr-o adresă cu același număr și dată s-a cerut Primăriei Municipiului Timișoara să comunice situația juridică detaliată a terenului aferent imobilului pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii.
In ce privește etapa de evaluare a imobilului, s-a învederat că aceasta presupune operațiuni complexe, care necesită un interval de timp corespunzător, procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr.247/2005 având caracter special, nefiindu-i aplicabile termenele și condițiile procedurale de drept comun din Legea nr.554/2004.
S-a mai arătat totodată că etapa de evaluare a imobilelor reglementate de art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 este suspendată prin efectul OUG nr.4/2012 și al Legii nr.117/2012.
In probațiune s-au depus la dosar dispozițiile emise de Primarul Municipiului Timișoara sub nr.2727/19.12.2005 și nr.1668/15.06.2006, certificatul de moșteni tor nr.VI 627/06 eliberat la 1.08.2006 de Judecătoria de Primă Instanță Pirmasens, certificatul de moștenitor nr.12/30.07.2009 eliberat la BNP M. din Timișoara, adresele emise de ANRP sub nr._/23.02.2007, nr._/20.10.2008 și nr.RG/_/6.08.2010, nr._/CC/6.12.2012 și nr._/CC/19.12.2012, din care una adresată reclamantului și una Primarului Municipiului Timișoara, copia actului de identitate al reclamantului.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin dispozițiile emise de Primarul Municipiului Timișoara sub nr.2727/19.12.2005 și nr.1668/15.06.2006, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005 în beneficiul antecesoarei reclamantului,numita H. G., pentru apartamentele 1, 3, 4 și 5 din imobilul situat în Timișoara ., înscris în CF nr. 2602 Timișoara, nr.top.5700 (filele 5-8).
După cum rezultă din adresa nr._/23.02.2007, emisă de ANRP, dosarul administrativ format pentru soluționarea cererii defunctei H. G. de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost înregistrat sub nr._/CC (fila 11).
Instanța constată că după data înregistrării nu au fost efectuate în dosarul administrativ demersuri pentru desemnarea unui evaluator, pentru aplicarea dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005. Dimpotrivă, se constată din apărările pârâtei că aceasta nu a efectuat acte în dosarul administrativ până la data de 6.12.2012, dată ce se situează după cea la care s-a introdus prezenta acțiune.
Începând cu 6.12.2012, pârâta a solicitat Consiliului Județean T., Primăriei Municipiului Timișoara reclamantului, în calitatea declarată a acestuia de moștenitor al defunctei H. G., comunicarea unor înscrisuri necesare pentru verificarea legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a apartamentelor din imobil și de propunere de acordare de despăgubiri (filele 23-26).
Față de această stare de fapt, instanța constată că cererea promovată de reclamant este parțial întemeiată, pe baza următoarelor considerente:
Se impune a fi analizată în speță cu prioritate excepția de prematuritate a cererii reclamantului, invocată în apărare de către pârâtă, în condițiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., pusă în discuția părților la termenul de judecară din_ și unită cu fondul.
Deliberând asupra excepției puse în discuție, constată că aceasta este doar parțial întemeiată, urmând a fi admisă față de următoarele considerente:
Prin cererea promovată, reclamantul a solicitat ca pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată la repartizarea dosarului administrativ în cadrul căruia se soluționează cererea sa de acordare a despăgubirilor, în vederea analizării, transmiterii acestuia la un evaluator sau o societate de evaluare, pentru întocmirea raportului de evaluare, precum și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, după finalizarea etapei de evaluare.
Prin dispozițiile articolului unic al OUG nr.4/2012, intrată în vigoare la data de 15 martie 2012, s-a stabilit că „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin Legea nr.117/2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr.456/6.07.2012, a fost aprobată OUG nr.4/2012, al cărei articol unic a fost modificat la alin.1, stabilindu-se că „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”.
Așadar, până la data de 15 mai 2013 au fost suspendate de către legiuitor toate procedurile de evaluare a imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, de emitere a titlurilor de despăgubire ori a titlurilor de conversie.
Rezultă astfel că dreptul pretins de reclamant, de a obține evaluarea imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin dispoziția nr.1401/4.06.2009 a Primarului Municipiului Timișoara, precum și de a obține titlul de despăgubire aferent nu este actual, acțiunea de față fiind prematură.
În schimb, instanța constată că excepția de prematuritate astfel invocată nu înlătură posibilitatea de analizare în fond a capătului de cerere îndreptat împotriva pretinsului refuz nejustificat al pârâtei de a proceda la repartizarea dosarului în vederea analizării acestuia.
Aceasta deoarece în al doilea paragraf al articolului unic al OUG nr.4/2012, s-a prevăzut expres că în perioada de suspendare prevăzută la alineatul 1 „personalul din cadrul ANRP întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire”.
Prin urmare, dreptul pretins de reclamant împotriva pârâtei de a obține analizarea actelor din dosarul administrativ, în vederea soluționării legale a cererii sale de acordare a despăgubirilor are caracter actual, nefiind prematur. Acest capăt de cerere va fi deci analizat în fond, rămânând a se analiza în ce măsură poate fi considerată întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la analizarea dosarului administrativ.
Din acest punct de vedere, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată. Deși susține că etapa de analizare a dosarului administrativ a fost deja parcursă în cazul cererii formulate de antecesoarea reclamantului, pârâta arată totodată în întâmpinare că începând cu 6.12.2012 a solicitat comunicarea unor informații, care vizează calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri, acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995, situația juridică a terenului aferent imobilului, pentru a se stabili dacă acesta nu putea fi restituit în natură.
Or, aceste dovezi sunt necesare tocmai pentru a se statua asupra legalității măsurii propuse de acordare de despăgubiri, asupra căreia pârâta are a se pronunța în etapa de analizare a dosarului administrativ. In acest sens, este de reținut că art.16 alin.4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 statuează că „pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”. Trebuie dedus astfel că nici această etapă nu a fost încă finalizată de către pârâtă, precum și că aceasta nu a fost demarată într-un termen rezonabil de la data înregistrării dosarului administrativ la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În privința operațiunii de analizare a dosarului administrativ, instanța constată, potrivit susținerilor reclamantului, că refuzul de soluționare a cererii sale este nejustificat.
Astfel, potrivit art. 16 alin.4 și 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură”, iar ulterior, „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire”.
Instanța constată că legiuitorul nu a instituit un termen în care Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să statueze asupra legalității operațiunii de respingere a cererii de restituire în natură a unui imobil.
În atari condiții, ar trebui să își găsească aplicabilitate în speță dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care califică drept „nesoluționare în termenul legal al unei cereri”, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea unei cereri, dacă prin lege nu se prevede alt termen, respectiv, cele din art. 2 alin. 2 din același act normativ, care asimilează unui act administrativ nesoluționarea în termen legal a unei cereri.
Or, din actele dosarului rezultă că reclamantul a solicitat în mod repetat soluționarea dosarului administrativ, pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobil, fără a primi un răspuns favorabil, putându-se considera în acest mod că pârâta nu a răspuns în termen legal cererii acestuia.
Din acest punct de vedere, instanța constată că nu pot fi reținute apărările pârâtei, care vizează, în esență, caracterul special al procedurii de soluționare a dosarelor administrative pe care le gestionează în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Este de notorietate volumul ridicat de cereri cu care este învestită C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cu toate acestea, instanța constată că acest volum nu poate fi luat în considerare ca o justificare pentru refuzul tacit exprimat de soluționare a cererilor repetate ale reclamantului ci, eventual, de analizare a acestui refuz din perspectiva unui termen rezonabil, în măsura în care acesta depășește termenul instituit prin art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Termenul rezonabil la care facem referire apare depășit în cauză, în condițiile în care s-a dovedit că dosarul administrativ format pentru soluționarea cererii reclamantului a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006, în urmă cu aproximativ 6 ani, fără a se fi întocmit vreun act în cuprinsul lor.
Astfel fiind, instanța conchide că pârâta refuză în mod nejustificat să parcurgă procedura de analizare a dosarului administrativ format pentru soluționarea cererii antecesoarei reclamantului de acordare de despăgubiri, propuse prin dispozițiile emise de Primarul Municipiului Timișoara sub nr.2727/19.12.2005 și nr.1668/15.06.2006, motiv pentru care se constată a fi în parte întemeiată cererea reclamantului, respectiv solicitarea acestuia de obligare a pârâtei la analizarea dosarului administrativ.
Instanța înțelege să facă în speță aplicarea dispozițiilor art.16 alin.4 și 5 și art.19 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, care instituie în sarcina pârâtei obligația de a statua asupra legalității măsurii propuse, de acordare de despăgubiri, printr-un act administrativ, astfel încât să fie posibilă centralizarea dosarelor pentru înaintarea lor în vederea parcurgerii etapei de evaluare a imobilelor. Rezultă din art.19 alin.1 mai sus menționat că un astfel de act administrativ emis de pârâtă ar trebui să fie o decizie, susceptibilă de control judecătoresc în condițiile acelui text legal.
Instanța constată de asemenea că prin efectul OUG nr.4/2012 și al Legii nr.117/2012 nu s-a suspendat procedura de analizare a dosarelor administrative de către pârâtă, astfel încât aceasta nu poate fi dispensată de obligația de a finaliza printr-un act administrativ susceptibil de atac din partea reclamantului, etapa de analizare a dosului administrativ.
Față de aceste considerente, urmează a se admite în parte cererea reclamantului și a fi obligată pârâta la analizarea dosarului administrativ_/CC, pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor în beneficiul reclamantului, în calitatea sa de moștenitor al defunctei H. G. M., precum și la emiterea unei decizii prin care să statueze asupra legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a apartamentelor nr.1, 3, 4 și 5 din imobilul situat în Timișoara ., înscris în CF nr.2602 Timișoara.
Se va respinge în schimb, în temeiul excepției de prematuritate, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la evaluarea imobilului și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În baza art. 274 C.pr.civ., se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul H. Ș. H. împotriva pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Obligă pârâta la analizarea dosarului administrativ_/CC, pentru soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor în beneficiul reclamantului, în calitatea sa de moștenitor al defunctei H. G. M., precum și la emiterea unei decizii prin care să statueze asupra legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură a apartamentelor nr.1, 3, 4 și 5 din imobilul situat în Timișoara ., înscris în CF nr.2602 Timișoara.
Respinge în rest cererea.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
R. C. G. K.
Red.: RC/25.01.2013
Tehnored./G.K./ ex./ 25.01.2013
Se comunică:
-reclamant - H. Ș. H.-Timișoara, ., - la avocat
O. D.
-pârât- C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor –București,
Calea Floreasca nr.202, sector 1
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2872/2013.... → |
|---|
