Pretentii. Decizia nr. 5776/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5776/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 4089/30/2012
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 18.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.5776
Ședința publică din 18 iunie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3476/PI/CA/02.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamanta A. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuție consecințele intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 cu privire la soluția ce urmează a se pronunțată în prezenta cauză și, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ /22.05.2012, reclamanta A. M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 114.947,168 lei, ce i-a fost stabilită cu titlu de compensație – prima tranșă - prin Hotărârea nr. 333/18.05.2009 a Comisiei Județene T. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003;
În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că prin Hotărârea nr. 333/18.05.2009, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a admis cererea sa și a aprobat acordarea sumei totale de 287.367,92 lei cu titlu de compensații privind bunurile deținute de antecesorii săi, în localitatea Florești, jud. Soroca.
Arată că această sumă trebuia acordată eșalonat, pe parcursul a doi ani de zile, însă, până în prezent, nu s-a efectuat nicio plată, deși a solicitat acest lucru.
În atare situație, reclamanta arată că refuzul instituției pârâte este unul nejustificat, în condițiile în care Hotărârea nr. 333/18.05.2009 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003, modificată și completată prin Legea nr. 171/2006 și cu respectarea Normelor metodologice prevăzute prin H.G. nr. 1120/2006, modificate prin H.G. nr. 57/2008, fără a fi atacată ori anulată, nefiind necesară pentru plata sumei, validarea de către ANRP.
Reclamanta mai arată că această hotărâre reprezintă un act administrativ executoriu din oficiu, în sensul că poate fi executat imediat după aducerea la cunoștința persoanelor interesate, așadar din momentul din care produce efecte juridice, fără a mai fi nevoie de emiterea unui alt act în acest sens din partea unei autorități administrative.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 290/2003, ale art. 2 al. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 și ale HG nr. 1120/2006.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxelor de timbru, față de disp. art. 6 din Legea nr. 290/2003.
2. Întâmpinarea pârâtei:
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând, în esență, că, în lipsa fondurilor bănește aprobate în acest scop nu poate efectua plata celei de-a doua tranșe.
În drept, s-au invocat disp. art. 114 ind. 1 al. 2, art. 115 și urm. cod pr. civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006.
3. Hotărârea Tribunalului T.:
Prin sentința civilă nr. 3476/PI/CA/02.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul Pentru Aplicarea Legii Nr. 290/2003 și, în consecință a obligat pârâta să dispună plata în numerar către reclamantă, a sumei de 114.947,168 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr. 333/18.05.2009 a Comisiei Județene T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 (prima tranșă), sumă ce se va actualiza în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 18.05.2009 și până la data plății.
În motivare s-a reținut că prin Hotărârea nr. 333/18.05.2009, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a admis cererea reclamantei A. M. și a aprobat acordarea sumei totale de 287.367,92 lei cu titlu de compensații privind bunurile deținute de antecesorii săi, A. V. și A. M., în localitatea Florești, jud. Soroca (f. 7-8 ds.).
În cuprinsul hotărârii sus-menționate, s-a stabilit ca plata despăgubirilor acordate reclamantei să se achite în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia (art. 4).
De asemenea, Tribunalul a constatat că, împotriva acestei hotărâri, nu s-a formulat contestație, în condițiile disp. art. 8 al. 3 din Legea nr. 290/2003.
Deși de la data emiterii hotărârii, au trecut patru ani de zile, reclamantei nu i s-a acordat nicio tranșă din suma stabilită cu titlu de compensații.
În atare situație, instanța a constatat că reclamanta este titularul unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Acesta deține o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea instituției pârâte constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantului, astfel cum este garantat și protejat de Convenție, prejudiciul suferit de reclamant, ca urmare a neacordării despăgubirilor la care sunt îndreptățiți fiind evident.
Textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994 (de 18 ani), iar, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constituție).
Din momentul în care legiuitorul a recunoscut în patrimoniul reclamantei, un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun nu pot interveni decât printr-o prevedere a legii, pentru un scop legitim și păstrând proporțiile de rezonabilitate (între ingerință și scopul propus).
Ori, Statul Român, prin legiuitorul său, a recunoscut în patrimoniul unei categorii de persoane - în general, și în patrimoniul reclamantei - în special, acest drept, iar maniera adoptată de pârâtă, prin refuzul de plată a despăgubirilor constituie o ingerință disproporționată asupra dreptului de proprietate al reclamanților.
Prin urmare, nu a putut fi reținută susținerea pârâtei în sensul că Normele metodologice prevăd efectuarea plăților doar în limita sumelor special aprobate de la bugetul de stat, deoarece aceasta nu constituie un argument pentru respingerea acțiunii, atâta vreme cât pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit efectuarea unor minime demersuri pentru alocarea sumelor necesare.
Raportat la cele ce preced, instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată și se impune a fi admisă.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata în numerar către reclamant, a sumei de 114.947,168 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr. 333/18.05.2009 a Comisiei Județene T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
4. Recursul pârâtei:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a reținut că în data de 18.05.2009 Instituția Prefectului Județului T. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantei A. M. Hotărârea nr. 333.
Prin Hotărârea nr. 333/2009 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 287.367,92 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii A. V. și A. M., abandonate și sechestrate în localitatea Florești - jud. Soroca, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate: 52.911.909,15 lei în anul 2007; 17.567.560,94 lei în anul 2008; 20.389.425,80 lei în anul 2009; 38.849.328,80 lei în anul 2010; 39.635.644 lei în anul 2011.
Se face precizarea că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza:
Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940;
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente;
Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, și mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane și materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Suntem pe deplin conștienți de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul subscrisei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului - Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
în susținerea apărărilor formulate atașăm dovada sumelor alocate ca despăgubiri prin Legea bugetului de stat pe perioada 2007 - 2012 și ultimul extras de cont al A.N.R.P.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la actualizarea sumei de 114.947,168 lei reprezentând prima tranșă de 40% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 333 din 18.05.2009 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată de la data de 18.05.2009 și până la data plății efective, facem următoarele precizări:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (..)"
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 333/2009 a fost emisă în data de 18.05.2009, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent la data de 18.05.2010, actualizarea ar trebui făcută după data scadentă.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 3476/PI/CA/03.11.2012 pronunțată de Tribunalul T. și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamanta A. M. ca fiind neîntemeiată.
Legal citat, reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare
5. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor de bani stabilite cu titlul de despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Instanța de fond a admis acțiunea în justiție și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei acordate cu titlu de despăgubiri prin actul emis de pârâtă, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În recurs, Curtea reține că a fost modificat cadrul legislativ aplicabil, prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Curtea reține astfel, că prin Ordonanța de Urgență nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, s-a dispus eșalonarea plății despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ale Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Conform art. I alin. 1 din O.U.G. nr. 10/2013, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe D. și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Conform art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013, „prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la noua reglementare, Curtea reține că aceasta se aplică tuturor plăților ce se vor efectua după . – astfel cum rezultă din dispozițiile art. I alin. 1, care prevăd că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 ..., ale Legii nr. 290/2003 ..., precum și ale Legii nr. 393/2006 ..., se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată”.
Prin urmare, această reglementare este incidentă și în prezenta cauză, legea nefăcând distincție în raport cu data emiterii hotărârii Comisiilor județene sau ale celorlalte titluri executorii emise în baza Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003. Astfel, Curtea subliniază că art. I alin. 2 din O.U.G. nr. 10/2013 stabilește clar că noul act normativ „se aplică ... și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Or, astfel cum prevede art. I alin. 2 teza a doua din O.U.G. nr. 10/2013 „plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014”.
Raportat la această reglementare, Curtea reține că nu mai este exigibilă creanța invocată de reclamantă în prezenta cauză, plata sumelor solicitate fiind amânată prin O.U.G. nr. 10/2013 după 1 ianuarie 2014.
Astfel fiind, Curtea reține – raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 – că acțiunea de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumelor datorate în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr. 290/2003 este prematură, acțiunea nemaifiind admisibilă.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod de Procedură Civilă, hotărârea instanței de fond fiind neîntemeiată sub aspectul admiterii acțiunii – prin raportare la noile modificări legislative.
În aceste condiții, Curtea va admite recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3476/PI/CA/02.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T..
Astfel, Curtea va modifica sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul Legii nr. 290/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3476/PI/CA/02.11.2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamanta A. M..
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumelor datorate în temeiul Legii nr. 290/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE Pentru JUDECĂTORJUDECĂTOR
R. P. M. ISTRATEDIANA D.
Aflat în CO, semnează
Vicepreședinte F. D.
GREFIER
M. L.
Red. RP- 08.07.2013
Tehnored LM – 09.07.2013
2 expl.
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – D. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3473/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... → |
|---|
