Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 626/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 626/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 5532/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.626
Ședința publică din 20.02.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: C. D. O.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta G. N. A. împotriva sentinței civile nr.1371/PI/CA/11.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat avocat G. M. I., pentru reclamanta recurentă și c.j. Udila R., pentru pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 21.01.2013 pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta intimatei depune delegația de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
De asemenea, reprezentanta recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecată dovedite în primă instanță.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /29.07.2011, reclamanta G. N. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială T., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
-constatarea nulității deciziei nr._/03.05.2011, emisă de pârâtă;
-obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului, conform deciziei nr._ din 7 iunie 2010, în cuantum de 3335 lei, precum și a diferenței între această sumă și cea plătită efectiv, din iulie 2010, până în prezent, care se ridică la 5331 lei;
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență că, prin decizia contestată, i s-a adus la cunoștință că, începând cu data de 01.01.2011, indemnizația lunară pentru creșterea copilului său, pe care l-a născut la data de 19 ianuarie 2010, este în cuantum de 2942 lei, mai mică decât cea obținută începând cu luna iulie 2010, când aceasta a fost redusă cu 15% (cea inițială fiind de 3335 lei).
A arătat că a contestat această decizie, însă prin răspunsul primit la data de 1 iulie 2011, i s-a comunicat că are dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, însă, față de prevederile Legii nr. 118/2010, aceasta s-a redus cu 15%, iar, începând cu data de 01.01.2011, are dreptul la o indemnizație în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului (invocându-se disp. art. 30 din OUG nr. 111/2010.
Ori, în urma verificării acestor prevederi, reclamanta a arătat că nu îi sunt aplicabile, deoarece copilul său s-a născut la data de 19 ianuarie 2010, iar acestea se referă doar la situația copiilor născuți după data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, reclamanta a apreciat că temeiul legal ce a stat la baza reducerii cuantumului indemnizației, contravine prevederilor constituționale (art. 78 și art. 145 al. 2 din Constituția României) care stabilesc că legile civile produc efecte numai pentru viitor și nu pot modifica un drept câștigat.
Prin urmare, se impune emiterea unei noi decizii conforme cu cele expuse.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că actul contestat este legal.
Prin sentința civilă nr. 1371/PI/CA/11.05.2012, Tribunalul T. a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/03.05.2011, emisă de instituția pârâtă, în favoarea reclamantei G. N. A., indemnizația lunară pentru creșterea copilului, acordată în baza OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit la suma de 2942 lei.
Anterior emiterii deciziei sus-menționate, cuantumul indemnizației pe care reclamanta o primea începând cu data de 03.07.2010, era calculat în baza Legii nr. 118/2010 - diminuat cu 15% potrivit disp. art. 12: „Cuantumul indemnizațiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei."
Ori, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul nașterii copilului reclamantei, 19.01.2010, cuantumul acestei indemnizații se stabilea în conformitate cu disp. art. 1 al. 1 din OUG nr. 148/2005, adică: „ Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei”.
Astfel, instanța a constatat că diminuarea de 15% s-a aplicat, pe parcursul anului 2010, asupra cuantumului indemnizației de care beneficia reclamanta la acel moment, stabilit în procent de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni.
De la data de 01.01.2011, potrivit disp. art. 1 al. 1 din OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare - act normativ aplicabil în speță: „Pentru copiii născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului ori producerii evenimentelor menționate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară reprezentând 75% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni. Începând cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum și cuantumul maxim ale indemnizației lunare se raportează la indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, și nu poate fi mai mic de 1,2 ISR și nici mai mare de 6,8 ISR.”
Tribunalul a reținut că, începând cu data de 01.01.2011, cuantumul indemnizației de care beneficiază reclamanta, nu trebuia majorat cu 15% (astfel cum a considerat aceasta), ci se calculează în procent de 75% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni.
Ori, procedând la determinarea indemnizației cuvenită reclamantei – potrivit prevederilor legale menționate - se ajunge la o valoare a acesteia de 2942 lei (dacă indemnizația inițială – reprezentând 85% din media veniturilor, diminuată cu 15% - a fost în cuantum de 2834 lei, înseamnă că media veniturilor reclamantei pe ultimele 12 luni a fost de 3923 lei; ori, 75% din 3923 lei înseamnă 2942 lei).
Susținerile reclamantei referitoare la faptul că nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale anterior enunțate, întrucât acestea nu se referă decât la situația copiilor născuți după 1 ianuarie 2011, nu au putut fi reținute, câtă vreme textul de lege reglementează în mod expres, situația copiilor născuți până la data de 31 decembrie 2010.
De asemenea, nu a putut fi reținută nici susținerea reclamantei în sensul că reducerea cu 15% a cuantumului indemnizației îi aduce atingere unui drept câștigat, deoarece, prin Deciziei Curții Constituționale nr. 872/25 iunie 2010, s-a stabilit că Legea nr. 118/2010, care reglementează, printre altele, și reducerea acestor indemnizații, este constituțională și respectă principiile stabilite în cuprinsul Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Totodată, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
Mai mult decât atât, Tribunalul a constatat că, în cauzele F. M. împotriva României (cererea nr._/11) și A. G. S. împotriva României (cererea nr._/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, Curtea reamintind că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, care, prin lege, poate sa introducă, suspende sau să elimine anumite drepturi salariale, cat timp acest lucru este justificat prin interes public. Și este considerat un astfel de interes - necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare, din considerente ce țin de criza economică.
Prin urmare, însăși Curtea de la Strasbourg a stabilit că ingerințele statului prin implementarea legislativă a măsurilor anticriză care au avut ca si efect reducerile salariale, sunt legale, urmăresc un scop legitim și respectă un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat, în speță, fiind vorba de acele măsuri care au ca si scop asigurarea stabilității economice în condiții de criză.
Raportat la cele ce preced, văzând și disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea de față a apărut ca neîntemeiată și s-a impus a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta G. N. A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate si rejudecând sa se dispună anularea deciziei_ din 03.05.2011 comunicată la 08.06.2011 ca nelegala. În aceeași măsura a solicitat obligarea intimatei sa-i achite diferența reținuta față de dispozițiile deciziei din 07.06.2010 si sumele achitate în realitate până în prezent.
În motivare, s-a arătat că prin sentința atacata instanța de fond i-a respins acțiunea cu motivarea ca actele normative aplicabile în cauza se aplica si copiilor născuți pana la 31.12.2010, fiul său G. Tobias Ș. fiind născut la 19.01.2010. Tot în motivarea hotărârii Tribunalului T. se invoca practica judiciara CEDO care insa nu are nici o legătura cu indemnizația pentru creșterea copilului ci se refera doar la dreptul statului de a reduce salariile bugetarilor întrucât „politica salariala a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului". Motivarea instanței de fond, este de forma si nu reflecta în nici un caz o gândire juridica solidă, temeinica, neinfluențată politic si bine fundamentata pe principiile legii. Unul din principiile fundamentale ale legii civile de drept material este acela ca dispozițiile legii civile se aplica numai pentru viitor, nu si pentru trecut. Inițial i s-a eliberat decizia_/07.06.2010 prin care s-a stabilit indemnizația pentru creșterea minorului G. Tobais Ș. în cuantum de 3.335 lei. Aceasta întrucât recurenta lucrează la o firma privata (ALCATEL) iar salariul obținut pe cele 12 luni înainte de naștere si respectiv contribuția mea la asigurările sociale, îi dădeau acest drept. Ideea de baza care guvernează contribuțiile sociale în ansamblul lor este principiul contributivității.
Decizia din 07.06.2010 care i-a consacrat un drept a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice conform conținutului sau. La data de 3.05.2011, fără a fi anulată prima decizie, se emite decizia_/3.05.2011, prin care se recalculează indemnizația lunara pentru creșterea copilului si se fixează la suma de 2.942 lei.
Reclamanta arată că temeiul de drept invocat în decizie este art. 30 din OUG nr. 111/2010. OUG nr. 111/2010 modifica indemnizația pentru creșterea copilului la 75% in art. 30 alin. 2, pentru copii născuți după 01.01.2011, nefiind cazul său si a copilului său.
Este adevărat ca politica salariata a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului - judecata de valoare a instanței de fond - fără eficienta sub aspectul spetei întrucât nu este angajata la stat iar indemnizația pentru creșterea copilului și-a plătit-o practic singura prin contribuția achitata la fondul asigurărilor sociale, corespunzătoare salariului său.
În drept, recurenta invocă disp. Art. 304 pct. 9 C. pr. Civilă.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică si legală.
În considerente s-a arătat că, conform Deciziei nr._ din 07.06.2010, emisă de către Agenția Județeană pentru Prestații Sociale T. pe numele de G. N. A., în calitate de reprezentant legal al copilului G. Tobias Ș., născut la data de 19.01.2010, s-a aprobat acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 3335 lei până la împlinirea vârstei de doi ani.
Conform art.12 din Legea 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea stabilirii echilibrului bugetar: „Cuantumul indemnizațiilor acordate în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele care se află în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se diminuează cu 15%. Dacă din calcul rezultă un cuantum mai mic de 600 lei, se acordă 600 lei."
Cuantumul indemnizației acordate conform art.1 din OUG 148/2005, se diminuează cu 15 %, fiind cuprins și acceptat la plată între 600 și 3400 lei, cu aplicabilitate din data de 03.07.2010 până la 31 decembrie 2010.
Față de aceste prevederi, în sarcina Agenției Județene pentru Prestații Sociale T. subzista această obligație de „a face", în sensul diminuării cu 15% a indemnizației pentru creșterea copilului, stabilită prin Decizia nr._ din 15.03.2010.
Ca urmare a apariției O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, unde potrivit art.30 alin(2), începând cu 1 ianuarie 2011, pentru persoanele care au născut sau nasc până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum și cele care au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredințat sau li se încredințează copilul în vederea adopției sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până la această dată, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului sau, după caz, anterioare adopției, încredințării în vederea adopției, stabilirii măsurii plasamentului sau a plasamentului în regim de urgență sau a instituirii tutelei, dar nu mai puțin de 600 lei și nu mai mult de 3.400 lei.
Indemnizația pentru creșterea copilului nu are legătură cu contribuțiile la asigurările sociale pe care recurenta le-a plătit în bugetele aferente acestora, aceasta se acordă în raport cu impozitul pe venitul net lunar realizat in ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, de beneficiarul acestei prestații sociale.
Prin Decizia nr.872/2010 și Decizia nr. 1414/2009 ale Curții Constituționale, s-a stabilit ca situația de criza financiara, poate afecta stabilitatea economica a tarii, securitatea naționala, în lipsa unor masuri adecvate.
În mod corect si legal instanța a reținut ca motivele adoptării legii, expuse în conținutul acesteia justifica luarea măsurii de diminuare a indemnizațiilor, aceasta fiind necesara . pentru menținerea democrației si a ființei statului.
Instanța are în vedere ca deciziile Curții constituționale sunt general obligatorii, atât în ceea ce privește considerentele si dispozitivul acestora, pentru toate subiectele de drept, în baza art.147 alin.4 din Constituție.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reținerea instanței de fond, conform căreia normele legale în materie se aplică și copiilor născuți până la data de 31.12.2010, deci inclusiv copilului reclamantei, este legală, întrucât O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, la art. 30 alin. (2), arată clar că începând cu 1 ianuarie 2011, pentru persoanele care au născut sau nasc până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum și cele care au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredințat sau li se încredințează copilul în vederea adopției sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până la această dată, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului sau, după caz, anterioare adopției, încredințării în vederea adopției, stabilirii măsurii plasamentului sau a plasamentului în regim de urgență sau a instituirii tutelei, dar nu mai puțin de 600 lei și nu mai mult de 3.400 lei.
Reclamanta recurentă arată că lucrează la o firma privata (ALCATEL) iar salariul obținut pe cele 12 luni înainte de naștere si respectiv contribuția sa la asigurările sociale, îi dădeau dreptul la o contribuție mai mare și că ideea de baza care guvernează contribuțiile sociale în ansamblul lor este principiul contributivității, însă Curtea constată că această contribuție nu se poate acorda decât în baza și în limitele legiisi se stabileste din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni anterioare nasterii și nu are legătură cu contribuțiile la asigurările sociale pe care recurenta le-a plătit în bugetele aferente acestora.
Astfel, Tribunalul a reținut în mod corect că începând cu data de 01.01.2011, cuantumul indemnizației de care beneficiază reclamanta, nu trebuia majorat cu 15% (astfel cum a considerat aceasta), ci se calculează în procent de 75% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni, tocmai pentru faptul că textul de lege arătat mai sus reglementează în mod expres, situația copiilor născuți până la data de 31 decembrie 2010.
Reclamanta recurentă arată că Decizia din 07.06.2010 i-a consacrat un drept, a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice conform conținutului sau și nu a fost anulată, apărare ce nu poate fi primită de către Curte, în lipsa unor dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr.872/2010 a Curții Constituționale referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a decis ca art.12, respectiv diminuarea cuantumului indemnizațiilor acordate in vederea creșterii copilului, este constituționala având in vedere prevederile art. 53 din Constituție, adoptarea acestei legi fiind determinata de apărarea securității naționale, ce are si componenta sociala, economica.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta G. N. A. împotriva sentinței civile nr.1371/PI/CA/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. C. D. O. M. Bacău
GREFIER
A. D. B.
Red. M.B. –12.03.2013
Tehnored. A.D.B. –15.03.2013 /2 ex.
Prima instanță: Tribunalul T.
Judecător: L. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2209/2013.... → |
|---|
