Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 9952/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9952/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 5614/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -28.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9952
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Agenția Județeană pentru Plăti și Inspecție Socială împotriva sentinței civile nr. 3928/2012 pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată B. R. având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat T. E. L. în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de pârâta recurentă și admiterea în parte cu privire la suma de 824 lei reprezentând diferența dintre suma primită și cea cuvenită.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 26.06.2012, înregistrată sub nr._, reclamanta B. R. a chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T., solicitând anularea Deciziei nr. 3486/02.04.2012, emisă de pârâtă ca răspuns la solicitarea reclamantei nr. 3486/29.03.2012 și obligarea pârâtei la plata retroactivă a indemnizației în sumă de 600 lei/lună pentru perioada iunie 2007 - iunie 2009, în temeiul prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului în vârstă de până la 2 ani, cu modificările și completările ulterioare, pentru minorul B. L. cu CNP_.
Prin Sentința Civilă nr. 3928/2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta B. R., împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială T., a dispus anularea adresei nr. 3486/2.04.2012, emisă de pârâtă. A obligat pârâta la plata indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelară, aferentă perioadei iunie 2007-iunie 2009, în cuantum total de 14.400 lei. A respins în rest acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că la data de 13.06.2007, reclamanta a dat naștere copiilor gemeni B. L. și B. M.. In baza OUG 148/2005, reclamanta a beneficiat de acordarea indemnizației de creștere a copilului de 600 lei lunar pentru minorul B. M., astfel că pârâta, așa cum rezultă din Adeverința nr. 234/A/10._, emisă de pârâtă.
Ulterior pronunțării Deciziei ÎCCJ nr. 26/14.11.2011, reclamanta a solicitat pârâtei acordarea indemnizației lunare și pentru cel de-al doilea copil, născut din sarcină gemelară. Prin adresa nr. 3486/2.04.2012, pârâta a refuzat acordarea acestei indemnizații, cu motivarea că reclamanta a beneficiat legal de o singură indemnizație, conform art. 8 al. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005 și că drepturile pretinse pot fi obținute numai în baza unei hotărâri judecătorești, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 16/2011 a ÎCCJ.
Analizând refuzul pârâtei prin prisma art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 rep., tribunalul a constatat că refuzul de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului geamăn este nejustificat.
Prin OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - act normativ in vigoare -, s-a stabilit ca beneficiază de concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la 2 ani si de o indemnizație lunara in cuantum de 800 RON (începând cu data de 1 ianuarie 2006), persoanele care, in ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 este de 600 RON.
La data intrării in vigoare a acestui act normativ, au fost abrogate prevederile referitoare la concediul si indemnizația pentru creșterea copilului, cuprinse la art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 1251, 129 si 138 din Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, si cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicata, precum si orice alte dispoziții contrare.
Prin abrogarea acestor dispoziții si instituirea unui cuantum unic de 600-800 RON, s-a realizat o restrângere a dreptului la concediul pentru îngrijirea copilului si la o indemnizație satisfăcătoare, pentru acele familii in care părintele realiza un venit mai mare de 800 lei.
OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, abrogă prevederile referitoare la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și în alte acte normative care reglementau înainte de 1 ianuarie 2006 acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Prin adoptarea OUG nr. 148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului a fost adoptată ca fiind bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștigurile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor.
Prin H.G. nr. 1.825 din 22 decembrie 2005, s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, al cărui art. 2, alineatele 1, 2 și 3, este pus în discuție în prezenta cauză.
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, în raport de care se solicită controlul legalității, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), respectiv persoana care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
Dacă s-ar admite ipoteza că indemnizația s-ar acorda nu pentru fiecare copil născut, ci pentru fiecare naștere, între nou-născuți ar face distincție după cum aceștia s-au născut dintr-o sarcină simplă sau multiplă, ar însemna încălcarea principiul egalității de tratament între aceștia.
Prin urmare, singura împrejurare prin care nou-născuții ar beneficia de un tratament similar ar fi ca fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizație.
Astfel, în considerarea celor reținute, s-a pronunțat și Î.C.C.J - Secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007, prin care a admis excepția de nelegalitate a art. 2 din HG 1825/2005, reținând că ,, Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv,,
Pe de altă parte, legiuitorul, prin legea 239 din iunie 2009, a adus modificări în acest sens, stabilind: ,,Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere." În considerentele Deciziei nr. 26/2011, Înalta Curte a reținut următoarele: ,, Soluția potrivit căreia fiecare copil născut dintr-o sarcina multipla, începând cu cel de-al doilea, beneficiază de indemnizația in cuantum fix de 600 lei pana la . Legii nr. 239/2009 - prin care art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 i s-a dat un nou conținut, in sensul: *cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 de lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere* - nu este legala si nici in acord cu spiritul legii, fiind încălcat astfel principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuita in anul 2003.
Prin urmare, cum dreptul la indemnizația lunara prevăzuta de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, cu modificările si completările ulterioare, este un drept instituit de lege in beneficiul copilului, înseamnă ca de acesta beneficiază, pana la . Legii nr. 239/2009, fiecare copil născut dintr-o sarcina multipla (gemelara, de tripleti sau multipleți).”
În consecință, Înalta Curte a decis, admițând recursurile în interesul legii: „In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, cu modificările si completările ulterioare, stabilește ca, pana la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunara pentru creșterea copilului prevăzuta de art. 1 alin. (1) din ordonanța se acorda pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleți, in cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009.”
Față de considerentele anterior reținute, de soluția adoptată de ÎCCJ prin Decizia nr. 26/2011, tribunalul a constatat că adresa nr. 3486/2.04.2012, emisă de pârâtă, este un act administrativ nelegal, în condițiile în care indemnizația a fost acordată pentru un singur copil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Agenția Județeană pentru Plăti și Inspecție Socială solicitând admiterea recursului modificând în tot sentința nr.3928/2012 pronunțata în data de 18 Decembrie 2012 de Tribunalul Timișoara în dosarul nr._ în sensul respingerii cererii precizate de reclamanta-intimata B. R..
În motivare arată că, instanța în mod greșit a reținut, prin prevederile art.6 din O.U.G. nr.148/2005 acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, având in vedere legislația în vigoare la acea data, adică 13 iunie 2007 anul în care s-au născut cei doi copii, B. M. si B. L., în cuantum de 14 400 lei.
Conform fisei plaților existenta în baza de date a AJPIS T., în luna 09.2007 indemnizația a fost acordata pentru trei luni astfel: în cuantum de 116 ron raportat la numărul de zile pentru luna 07.2007; în cuantum de 600 ron pentru luna 08.2007; în cuantum de 600 ron pentru luna 09.2007; total: 1316 Ron Din luna 10.2007 pana iîn luna 05.2009, cuantumul a fost de 600 ron/luna, (600 ron X 20 luni) =_ Ron Din data de 01.06._09 în cuantum de 260 ron.
Indemnizație acordata pentru minorul B. M., a fost în cuantum de 13 576 ron (1316 ron +_ ron + 260 ron) = 13.576 ron.
Se arată că, până în data de 25.07.2007 d-na B. R. a beneficiat de concediul de maternitate prenatal si postnatal, potrivit Legii 19/2000.
Se carat că, dacă indemnizația pentru minorul B. M., a fost in cuantum de 13 576 ron, pentru minorul B. L. nu poate fi acordata în cuantum de 14 400 ron, cum instanța în mod greșit a reținut.
In ceea ce privește acordarea mai multor indemnizații, învederează instanței ca potrivit dispozițiilor art.6 alin.(1) din OUG nr. 148/2005, cu modificările si completările ulterioare, concediul si indemnizația lunara prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați in plasament sau în plasament in regim de urgenta ori încredințați in vederea adopției.
Textul menționat, cuprins in OUG nr. 148/2005, cu modificările si completările ulterioare, prevede acordarea indemnizației pentru naștere si nu pentru fiecare copil rezultat in urma unei nașteri. Dispozițiile Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările si completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii. Definiția a fost preluata din Dicționarul explicativ al limbii romane si a fost însușita de Guvernul României prin adoptarea acestei hotărâri.
Se arată că față de cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singura naștere se acorda o singura indemnizație.
Astfel în cazul îndeplinirii condițiilor de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, familia va beneficia de o singura indemnizație in cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei si de una, doua sau mai multe alocații de stat, in funcție de numărul copiilor in vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap.
Precizează că potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr. 148/2005 cu modificările si completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, alocația de stat pentru copii prevăzuta de Legea nr.61/1993, republicata, se acorda pentru fiecare dintre copiii in vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copiilor cu handicap, in cuantum de 200 lei, alocația de stat fiind un drept al fiecărui copil.
În temeiul dispozițiilor art.1 alin.(1) din OUG nr.148/2005 cu modificările si completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizație lunara in cuantumul stabilit de actul normativ.
In acest sens, concediul pentru creșterea copilului în vârsta de pana la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum și indemnizația lunara corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, in cazul primelor 3 nașteri sau pentru primii 3 copii ai persoanei care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum si persoanei care a fost numita tutore.
Față de pretențiile reclamantei și de motivarea în drept Decizia nr.26 dată în 14 noiembrie 2011, de către I.C.C.J, se precizează că, în conformitate cu principiul separației puterilor în stat, I.C.C.J decide asupra interpretării și aplicării unitare a Legii de către toate instanțele de judecată din țara, în consecință, decizia I.C.C.J nu are efecte asupra părților.
Indemnizația pentru creșterea copilului constituie o formă de sprijin din partea statului sub forma unui ajutor bănesc pe care statul îl acordă părintelui când acesta a optat să își întrerupă activitatea profesională în vederea creșterii copilului, indemnizația fiind finanțată din bugetul de stat.
Având în vedere cele menționate mai sus si ținând cont de Legea nr. 239/2009 recurenta solicită admiterea recursului modificând în tot Sentința civilă nr.3928/2012 pronunțată în ședința publică din data de 18 Decembrie 2012 în dosarul_ .
Prin concluzii scrise reclamanta intimată a solicitat în principal, respingerea recursului ca neîntemeiat iar în subsidiar, admiterea în parte a recursului în ceea ce privește suma de 824 lei, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul modificării cuantumului indemnizației acordate de la 14.400 lei la 13.576 lei la care se va adăuga dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între momentul exigibilității obligației de plată – data de 20 ale fiecărei luni și data plății integrale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, în limitele și pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În primul rând, se va înlătura apărarea recurentului întemeiată pe pretenția că acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul nașterilor și nu al copiilor născuți.
Astfel, reclamanta intimată a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului în temeiul art. 1 și art. 2 din OUG 148/2005.
Potrivit art. 6 al. 1 din ordonanță, „ (…)indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii (…)”.
Prin art. 3 al. 1 din Normele de aplicare a OUG 148/2005 aprobate prin HG 1025/2006, a fost definit termenul „naștere” după cum urmează: „ (…) prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii”.
Recurenta pretinde că, raportat la aceste texte legale, indiferent de numărul copiilor născuți, reclamanta ar trebui să beneficieze de o singură indemnizație, deoarece indemnizația se raportează în primul rând la numărul nașterilor și nu al copiilor rezultați din aceiași naștere.
Această interpretare este însă contrară practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, prin decizia nr. 1947/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că este nelegală prevederea cuprinsă în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, ce definește nașterea drept aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, ce adaugă astfel actului normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă. Deși decizia se referă la H.G. nr. 1825/2005 rațiunea ce a stat la baza ei se menține și în cazul H.G. nr. 1025/2006 deoarece aceasta a preluat dispozițiile în discuție din H.G. nr. 1825/2005.
Interpretarea legală a H.G. nr. 1025/2006 este aceea că indemnizația se cuvine pentru fiecare din primii trei copii chiar dacă, așa cum este cazul în speță, doi provin din aceiași naștere.
În schimb, recursul este întemeiat în ce privește cuantumul indemnizației. Dacă acest cuantum total a fost de 13.576 lei pentru un copil, el nu poate fi mai mare pentru cel de-al doilea. În consecință, el va fi redus de la 14.400 lei la 13.576 lei.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul reducerii cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului.
Va menține în rest sentința.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Agenția Județeană pentru Plăti și Inspecție Socială în contradictoriu cu intimatul B. R. împotriva sentinței civile nr. 3928/2012 pronunțată de Tribunalul T. și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul reducerii cuantumului indemnizației lunare pentru creșterea copilului de la 14.400 lei la 13.576 lei.
Mențiune în rest sentința.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU, C. D. O.
aflată în C.O. semnează
președinte C.A.T.
prof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 03.02.2014
Tehnored. G.S. – 03.02.2014
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – Adrianan S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7339/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5526/2013.... → |
|---|
