ICCJ. Decizia nr. 261/2001. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.261
Dosar nr.1900/2001
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta Asociaţia pentru Tineret „P" Caransebeş a chemat în judecată în calitate de pârâţi Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Regională Vamală Timişoara pentruca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa,să dispună anularea deciziei nr. 2498/2000, a deciziei nr. 56/2000, precum şi a actelor constatatoare nr. 161-165/2000, privind obligaţia achitării sumei de 86.588.342 lei taxe vamale.
Înmotivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în cursul anului 1998 a importat 5autoturisme în regim de scutire de taxe vamale în condiţiile prevăzute de art. 5 şi 6 din OG nr. 26/1993 şi că aceste autoturisme au fost introduse în ţară cu respectarea prevederilor legale, fiind dobândite prin contracte de donaţielegal încheiate.
S-a susţinut de asemenea în acţiune, că printr-o decizie anterioară, respectiv Decizia nr.58/1998 a Directorului Direcţiei Regionale Vamale Timişoara, s-a stabilit că reclamanta nu datorează taxe vamale şi căemiterea actelor constatatoare nr. 161-165/2000 cu privire la aceleaşi autoturisme este nelegală.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 413/2000 a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 2498/2000 emisă de Direcţia Generală a Vămilor, Decizia nr. 56/2000 emisă de Direcţia Regională Vamală Timişoara, precum şi actele constatatoare nr. 161-165/2000 emise de Biroul Vamal Reşiţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că cele 5 autoturisme au fost introduse în ţară în regim de scutire de plata taxelor vamale în condiţiile art.5 şi 6 din OGnr. 26/1993 şi că în privinţa datorării taxelor vamale a fost emisă o primă decizie a Directorului Direcţiei Regionale Vamale Timişoara, nr.58/1998 prin care, ca urmare a admiterii contestaţiei formulate de reclamantă, s-a constatat că nu datorează taxe vamale pentru cele 5 autoturisme.
Instanţade fond a reţinut de asemenea şi faptul căasupra acestei prime decizii nu se putea reveni decât în condiţiile C. vam.sau prin instanţă, fiind vorba de un act administrativ-jurisdicţional.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcţia Regională Vamală Timişoara.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că:
- controlul efectuat de organele autorităţii vamale a fost făcut în baza dispoziţiilor art. 61 din Legea nr.141/1997 în perioada celor 5 ani de la depunerea declaraţiei vamale;
- autoturismele au fost introduse în ţară de proprietarii lor la o dată anterioară depunerii declaraţiei vamale, fără a se solicita nici un fel de regim vamal;
- au fost încălcate prevederile art. 284 şi 286 dinHG nr. 626/1997;
- cele 5 autoturisme nu puteau face obiectul unor donaţii, deoarece se aflau în regim de admitere temporară.
Analizând recursul formulat în raport de dispoziţiile art. 304-3041 C. proc. civ. şi de motivele invocate, Curtea îl varespinge pentru următoarele considerente.
Intimata-reclamantă Asociaţia pentru Tineret „P" – asociaţie non profit – a primit cu titlu de donaţie un număr de 5 autoturisme de la diverse persoane străine, autoturismele fiind importate cu declaraţiile vamale de import nr.12 din 9 martie 1997;1952 din 18 noiembrie 1997; 2051 din 25 noiembrie 1997; 2052 din 25 noiembrie 1997 şi 113 din 3 decembrie 1997, în regimde scutire de plata taxelor vamale, conform dispoziţiilor art.5 şi 6 din OG nr. 26/1993 şi art.191 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României.
Iniţial, respectiv în anul 1998, Biroul Vamal Reşiţa a emis actele constatatoare nr. 336 – 340 din 1 septembrie 1998 prin care se constată că intimata datorează taxe vamale pentru cele 5 autoturisme fiind încălcate dispoziţiile art. 284 şi 286 din HG nr .626/1997. Aceste acte constatatoare au făcut obiectul unei contestaţii formulate de intimată, în urma căreia a fost emisă Decizia nr. 58 din 26 noiembrie 1998 de către Directorul Direcţiei Regionale Vamale Timişoara,prin care se constată că intimata nu datorează taxe vamale pentru cele 5 importuri de autoturisme, fiind anulate actele constatatoare emise.
Această decizie,nu a fost reformată sau anulată în procedura instituită prin art. 164-176 C. vam.
Cu toate acestea, după aproximativ 2 ani, în urma efectuării unui nou control sunt emise actele constatatoare nr. 161-165 din 22 martie 2000 prin care intimata este obligată pentru importul aceloraşi autoturisme la plata sumei de 86.588.342 lei cu titlu de taxe vamale.
Or, în condiţiile în care prin Decizia nr.58 din 20 noiembrie 1998, Directorul Direcţiei Regionale Vamale Timişoara şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la obiectul litigios, respectiv plata taxelor vamale, dezinvestindu-se odată cu pronunţarea deciziei, autorităţile vamale nu puteau emite alte acte constatatoare carepractic anulau Decizia pronunţată.
Sub acest aspect, urmează a se reţine că Decizia nr. 58/1998 este un act administrativ jurisdicţional care nu poate fi revocat odată ce a fost emis, el putând fi eventualreformat sau anulat în condiţiile legii conform procedurii instituite de art. 164-176 C. vam.
În consecinţă, în mod nelegal, prin deciziile contestate, respectiv Decizia nr. 56/2000 şi nr. 2498/2000 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva actelor constatatoare nr. 161-165/2000 emise ulterior pronunţării deciziei nr. 58/1998.
Cât priveşte susţinerea recurentei cu privire la faptul că intimata a încălcat dispoziţiile art. 84 alin. (2) din HG nr. 626/1997 care reglementează situaţia juridică a autoturismelor aflate în regim de admitere temporară, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată şi lipsită de suport probator.
Astfel, din actele depuse la dosar (Contractele de donaţie pentru cele 5 autoturisme), rezultă cu certitudine că donaţiile au fost făcute în condiţii legale anterior introducerii în ţară a autoturismelor, situaţie în care dispoziţiile art. 284 alin. (2) din HG nr. 626/1997 nu sunt aplicabile.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute, şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, în prezent AutoritateaNaţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 413 din 5 decembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi27 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 163/2001. Contencios |
|---|
