CSJ. Decizia nr. 1116/2002. Contencios. Recurs anulare ordin emis de M.E.C. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1116
Dosar nr. 274/2002
Şedinţa publică din 19 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002, reclamanta R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1509 din 22 aprilie 2002 prin care pârâta – Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de acest act normativ, reclamanta motivând că la data de 1 mai 1941, când Ardealul de Nord se afla sub jurisdicţia statului unugar, iar tatăl său S.I. acţiona în serviciul căilor ferate maghiare M.A.V Satu Mare, lucrând la siguranţa circulaţiei trenurilor, întreaga familie compusă din 5 persoane, respectiv părinţii şi cei 3 copii minori, pentru care şi reclamanta, a fost îmbarcată într-un tren de marfă şi strămutată, din motive etnice, în Ungaria la Regionala Nyiregyhasa-Karcag, unde au locuit cu chirie în condiţii sărăcăcioase şi nu au avut voie să iasă din curte până nu au învăţat limba maghiară. Reclamanta a mai arătat că la data de 1 noiembrie 1944, după revenirea Ardealului de Nord sub jurisdicţia statului român, întreaga sa familie s-a înapoiat la Satu-Mare, tatăl său fiind reprimit la CER-Secţia Linii.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare a formulat întâmpinare prin care s-a opus la admiterea acţiunii, motivând că după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicţia statului ungur, tatăl petentei, care până atunci a lucrat la CFR şi-a continuat activitatea la căile ferate maghiare - MAV Satu Mare, iar în luna mai 1941, acesta a fost mutat cu serviciul la Nyirgyhaza astfel că nu se poate considera că acesta sau membrii familiei sale au suferit persecuţii din motive etnice. Pârâta a mai arătat că există neconcordanţă între certificatul de naştete al petentei şi statutul de serviciu al tatălului acesteia, în ceea ce priveşte numele de familie al tatălului, în sensul că în primul act acesta este trecut cu numele de Silaghi în timp ce în cel de al doilea act este trecut cu numele de Sălăjan.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 608/CA/2002 – P din 2 decembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 1509 din 22 aprilie 2002 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2002.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicţia statului ungar, tatăl reclamantei care până atunci a lucrat la CFR a fost preluat de căile ferate maghiare MAV Satu Mare, iar la data de 1 mai 1941 a fost mutat, împreună cu familia sa în Ungaria la Nyiregyhaza, de unde s-a întors în Satu-Mare, la 1 noiembrie 1944 fiind reprimit la CFR.
În ceea ce priveşte identitatea tatălui reclamantei, instanţa de fond a reţinut că din statul de suveran al acestuia rezultă că reclamanta, născută la 18 mai 1935, este fiica sa Ileana născută Silaghi, iar în extrasul din registrul stării civile pentru naşteri, numele de familie al bunicului reclamantei este Silaghi Sălăjan, nume ce apare şi pe certificatul de absolvire al reclamantei.
În aprecierea instanţei de fond, reclamanta se află în situaţia prevăzută de art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a suferit persecuţii etnice care au constat în mutarea în altă localitate decât cea de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta-Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
În motivele de recurs, pârâta a arătat că instanţa de fond ar fi apreciat greşit cu privire la statutul de strămutat, din motive etnice a tatălui reclamantei, reiterând cele susţinute prin întâmpinare depusă la instanţa de fond, în sensul că după trecerea Ardealului de Nord sub jurisdicţia statului ungar, acesta şi-a continuat activitatea la căile ferate maghiare MAV mutat cu serviciul pe teritoriul Statului ungar la Nyiregyhaza, împreună cu familia sa, astfel că în cauză nu s-a făcut dovada prestaţiei etnice potrivit reglementării Legii nr. 189/2000. Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond nu a recunoscut pe deplin identitatea tatălui reclamantei, existând neconcordanţe în ceea ce priveşte numele de familie al acestuia.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente -inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei legi, beneficiază orice cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, constând în strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu.
Reclamanta a făcut dovada cu actele aflate la dosarul cauzei că pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940 în zona Ardealului de Nord, tatăl său, împreună cu întreaga familie, a fost mutat din Satu-Mare localitatea de domiciliu, într-o localitate din Ungaria.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că mutarea tatălui reclamantei şi a familiei acestuia pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de comiciliu, chiar justificată fiind pe relaţiile de serviciu ale acesteia cu autorităţile de ocupaţie, constituie persecuţie etnică, astfel că reclamanta se află în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi beneficiază de drepturile conferite prin această lege.
Critica recurentei, referitoare la faptul că instanţa de fond nu a clarificat, pe deplin, identitatea tatălului reclamantei, este neîntemeiată. Astfel din statul de suveran al tatălului reclamantului S.I., rezultă că reclamanta este fiica sa Ileana, născută Silaghi la 18 mai 1938, iar în extrasul stării civile pentru naşterii, numele de familie al bunicului reclamantei este Silaghi Sălăjan , acest nume fiind trecut şi pe certificatul de absolvire al reclamantei.
Prin urmare, pe perioada 1 mai 1941 - 1 noiembrie 1945 reclamanta a avut statutul de strămutat în altă localitate decât cea de domiciliu, fiind îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare a sentinţei atacate, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 608/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1111/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1122/2002. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
---|