CSJ. Decizia nr. 1327/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1327
Dosar nr.1156/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr.74/CA/2002-P din 25 februarie 2002 aCurţii de Apel Oradea.
La apelul nominalau lipsit recurentul reclamant B.A., precum şi intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
S-a referit că, recurentul reclamantîn temeiul dispoziţiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 31 octombrie 2001 la Curtea de Apel Oradea reclamantul B.A. a solicitat anularea Hotărârii nr.1038 a Casei judeţene de pensii Bihor – Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000,cu care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr.105/1999, aprobată cu Legea nr.189/2000 şi a prevederilor Legii nr.367/2001.
Instanţa investită a respins acţiunea cu motivarea că în cauză nu se face dovada că reclamantul ar fi fost supus vreunei persecuţii etnice.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul susţinând că a fost obligat să plece din Oradea, aflată în teritoriul vremelnic cedat al Ardealului de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena şi să se refugieze în oraşul Beiuş plecând după tatăl său care fusese arestat anterior de autorităţile maghiare pentru pretinse motive politice, în realitate motive etnice, şi trecuse înRomânia.
Recursul este nefondat.
Din materialul probator aflat la dosarul la dosarul cauzei rezultă că recurentul după ce a urmat cursurile Liceului„E.Gojda" din Oradea până în anul 1942 şi apoi la Şcoala superioară maghiară Baross Gavril din acelaşi oraş, şi-a încheiat studiile, prin promovarea examenului de bacalaureat, la Şcoala medie din Debrecen (Debreţin) în septembrie 1943. Ulterior, a revenit la Oradea, de unde a plecat în oraşul Beiuş.
Motivul refugiului său a fost – astfelcumprecizează prin chiar petiţia de recurs – dorinţa de a-şi urma tatăl care fusese nevoit să se refugieze în acelaşi oraş din motive de persecuţie etnică.
Din probele dosarului nu rezultă, nici chiar în mod indirect, că asupra recurentului s-ar fi exercitat presiuni de ordin etnic.
La data când reclamantul a plecat din Oradea avea peste 20 de ani, în primăvara anului următor fiind încorporat în armata română.
Chiar dacă opţiunea sa poate fi înţeleasă, ca un act desolidaritate cu tatăl său, nu este de natură să-i confere lui însuşi calitatea de persecutat etnic, neexistând de altfel nici o altă circumstanţă revelatoare, în acest sens, la dosarul cauzei.
În consecinţă, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, cu menţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr.74/CA/2002-P din 25 februarie 2002 aCurţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1294/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1329/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
